B.T. v. RUSSIA

Reclamantul, dl B.T., este un național uzbec care s-a născut în 1977. Președintele a acordat reclamantului cererea de a-și nu fi divulgat identitatea publicului (art. 47 § 4). El a fost reprezentat în fața Curții de către dna N.N. Motuz, avocat care practică în Simferopol. Guvernul Rus („Guvernul”) a fost reprezentat inițial de dl G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și apoi de succesorul său în acest birou, dl M. Galperin. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la riscul real de maltratare în cazul extradiției sale în Uzbekistan. La 19 iulie 2016 a fost acordată cererea reclamantului de măsuri intermediare în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură. A fost indicat Guvernului rus că reclamantul nu ar trebui să fie extraditat până la notificarea suplimentară. În același timp, Curtea, hotărând în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de procedură, a solicitat Guvernului să furnizeze informații factuale privind procedura de extrădare. La 30 august 2016, Guvernul a furnizat informațiile solicitate, susținând în special că reclamantul nu a confruntat niciun risc real de maltratare în Uzbekistan pentru că nu a aparține unui grup vulnerabil și pentru că autoritățile uzbeke au furnizat garanții relevante. La 19 decembrie 2013, un investigator în Uzbekistan a deschis o anchetă penală asupra acțiunilor reclamantului. La 25 decembrie 2013, a fost acuzat de trafic de droguri, a fost eliberat un mandat de percheziție în numele său și a fost ordonat detenția sa în absență. Potrivit reclamantului, la sfârșitul lunii ianuarie 2014, a traversat granița rusească și a mutat ulterior la Crimea. La 29 iunie 2015, reclamantul a fost arestat. 10. La 24 iulie 2015 a fost depusă o cerere de extrădare de către autoritățile uzbeke. 11. La 7 aprilie 2016, extradarea reclamantului a fost autorizată de un procuror general adjunct al Federației Ruse. Reclamantul a contestat decizia în instanță. 12. La 19 mai 2016, ordinul de extrădare a fost susținut în apel. 13. La 28 iulie 2016 Curtea Supremă a Federației Ruse a susținut decizia instanței de recurs. Autorizația de extrădare a reclamantului a devenit finală și executivă. 14. Ca răspuns la argumentele reclamantului în temeiul articolului 3 din Convenție, Curtea Supremă a declarat că reclamantul nu a confruntat un risc comparabil cu persoanele care aparțin grupurilor vulnerabile identificate de rapoartele internaționale. Ei au considerat că a părăsit voluntar Uzbekistanul în asigurarea vieții familiale în Rusia și a fost acuzat de o infracțiune legată de droguri, care nu a fost o crimă motivată din punct de vedere politic sau religios. Ei au făcut referire la asigurarea autorităților uzbeke și au susținut că el nu a demonstrat că circumstanțele sale individuale justifică concluzia că va confrunta cu un risc de maltrat în cazul în care este extraditat în Uzbekistan. În partea relevantă, hotărârea se citește după cum urmează: „Așând luat în considerare plângerile referitoare la posibila tortură a B.T. [în Uzbekistan], care ar împiedica transferul la autoritățile uzbeke, [curtea] notează următoarele. Rezultă din Raportul Mondial 2016 [de Human Rights Watch] privind situația în Uzbekistan, precum și rapoarte privind sistemul de justiție penală din Uzbekistan al ONU și organizațiilor internaționale non-guvernamentale, prezentate de reprezentantul B.T., că există cazuri de utilizare a torturii, de maltrat de către oficialii de aplicare a legii și persecuții sistematice a opoziției politice, activiști ai drepturilor omului, jurnaliștii, musulmani și creștini [non-ortodoxe]. Examinarea judiciară a acestei plângeri de către B.T. nu a dezvăluit circumstanțele capabile să conducă la concluzia că el va fi supus riscului de tratament crud sau de tortură în caz de extrădare în Uzbekistan. În declarațiile sale după arestarea și în timpul audierii Curții B.T., un uzbek etnic, nu a pretins că a aparținut unei mișcări de opoziție sau unui grup religios. El nu a justificat plecarea sa din Uzbekistan prin orice persecuție pe motive politice, religioase, etnice, de credință sau sociale. Nici el nu a ridicat aceste argumente în apelul său. Potrivit declarațiilor B.T. în instanță a sosit la Crimea, în cazul în care rudele sale (mamă și frate) au rezistat, cu scopul de a stabili o familie. Acuzațiile de infracțiuni legate de droguri urmărite împotriva B.T. În aceste circumstanțe, garanțiile scrise ale [autorităților uzbeke], conform standardelor juridice internaționale, precum și garanțiile că urmărirea penală va fi urmărită în respectarea strictă a legislației privind procedurile penale și a tratatelor internaționale, trebuie considerate suficiente... Orice altă concluzie, în absența informațiilor specifice cu privire la existența unui risc real de încălcare a drepturilor [art. 3 din B.T.] ar fi o simplă speculație. Violațiile acestei convenții în ceea ce privește persoanele acuzate de infracțiuni motivate din punct de vedere politic sau religios nu susțin concluzia că încălcări similare vor avea loc în ceea ce privește B.T., care este acuzat de o infracțiune penală comună.” 15. La 22 decembrie 2016, reclamantul a fost eliberat pe propriul său recunoaștere din cauza expirării perioadei de detenție maximă.