Comunicat la 7 decembrie 2017 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 3704/13 Kemal Ă®N împotriva Turciei introdusă la 4 decembrie 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Kemal Caetin, este un resortisant turc născut în 1964 și rezident în Muș. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul S. Kaya, avocat în Ankara. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Un comitet format din șapte persoane, printre care și reclamantul, a informat autoritățile cu privire la intenția sa de a organiza festivități la Malazgirt la 19 martie 2007 cu ocazia sărbătorii lui Nevrzuz . Potrivit declarației prealabile făcute la prefectură, festivitățile trebuiau să aibă loc între orele 11:00 și 15:00 la stația de autobuz din Malazgirt. La 19 martie 2007, când polițiștii au sosit la fața locului înainte de începerea operațiunii, comisarul guvernului a observat că mulțimea începuse să se întrunească în jurul anului 10 e.n. În același timp, muzicienii au început un concert, iar dl comisar a anunțat comitetul organizațional că demonstrația nu trebuia să înceapă înainte de ora indicată în declarația prealabilă, și anume 11 Orele. Apoi, participanții au început să scandeze sloganuri ilegale, fără a fi împiedicați de membrii comitetului organizațional, în ciuda avertismentelor în acest sens ale comisarului guvernului. Mulțimea scandează următoarele sloganuri: Trăiască președintele Apo (Öcalan) - Bună, salut, mii de saluturi către La 5 aprilie 2007, reclamantul a fost convocat de procurorul Republicii Malazgirt pentru a fi ascultat cu privire la protestul din 19 aprilie 2007. În martie 2007, el a explicat că cântăreții locali s-au urcat spontan pe scenă înainte de ora 11:00, au rămas acolo pe scurt și că festivitățile au început cu adevărat la ora 11:00 cu discursul de deschidere. El a indicat faptul că protestatarii nu au folosit alte semne decât cele menționate în declarația prealabilă și a precizat că semnele lor fuseseră controlate de poliție în timpul accesului la locul demonstrației. El a adăugat că nu a fost nici scanat cu sloganuri interzise. El a explicat că comitetul organizațional a efectuat mai multe anunțuri pentru desfășurarea corectă a manifestării și că, dacă sloganurile ilegale ar fi fost scanate în pofida măsurilor luate de el, el nu ar fi făcut acest lucru. La 27 aprilie 2007, procurorul Republicii Malazgirt l-a inculpat pe reclamant, precum și pe ceilalți membri ai comitetului organizațional în temeiul articolului 28 din Legea nr. 2911 privind ședințele și paradele publice, citit în lumina articolului 23 alineatul (a) și (b) din aceeași lege. Procesul a avut loc în fața tribunalului corecțional din Malazgirt. La 19 septembrie 2008, tribunalul corecțional l-a recunoscut pe reclamant și pe ceilalți membri ai comitetului de organizație vinovați ai șefului organizației unui protest ilegal și i-a condamnat pe fiecare la un an și trei luni de închisoare pe baza articolului 28 din Legea nr. 2911, combinat cu art. 23 alineatul (2) litera (a), (b) și (g) din aceeași lege. Instanța a menționat că membrii comitetului organizației nu au acționat pentru a împiedica începerea manifestării înainte de ora prevăzută în declarația prealabilă și că nu au intervenit nici pentru a interzice demonstranților să scandeze sloganuri ilegale și să manipuleze alte semne decât cele autorizate în declarația prealabilă. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța s-a bazat pe declarațiile inculpaților și ale martorilor, pe procesul-verbal întocmit de comisarul guvernului, precum și pe înregistrarea video și pe clișeele demonstrației. După ce a menționat că o condamnare apare în cazierul judiciar al reclamantului și a remarcat că acesta a făcut deja obiectul a nouăsprezece anchete și proceduri penale și că nu a fost convins că nu mai este vorba despre încălcarea dreptului comunitar, instanța a luat în considerare faptul că nu mai era cazul să se suspende nici executarea pedepsei, nici la pronunțarea hotărârii. La 9 mai 2012, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. La 6 iulie 2012, această hotărâre a fost vărsată în dosarul cauzei care se află la grefa instanței corecționale și astfel pus la dispoziția părților. Dreptul intern relevant la art. 23 din Legea nr. 2911 privind reuniunile și prezentările publice, referitoare la protestele ilegale, indică, la alineatele (a) - (l), situațiile în care o manifestare este considerată ilegală. În conformitate cu litera (a), evenimentul care nu a făcut obiectul unei declarații prealabile sau al cărui timp de începere sau de încheiere indicat în declarația prealabilă nu a fost respectat. Potrivit literei (b) sunt considerate ilegale următoarele: : cele în cursul cărora se înregistrează prezența de arme de foc, de materiale explozive (inclusiv focuri de artificii, cocteiluri Molotov și explozivi artizanali), sau de obiecte care rănesc sau asfixiante (pietre, batoane, bare, corzi pentru strangulare, lanțuri, bile de fier sau lansatoare de pietriș), sau de substanțe (componente) inflamabile, abrazive și rănitoare, sau de orice otravă sau fumigen, gaz sau produs similar ; cele în care se poartă embleme sau semne care aparțin unei organizații ilegale sau haine care arată ca o uniformă care conțin aceste embleme sau semne ; cele în care participanții își ascund parțial sau total fața, pentru a-și ascunde identitatea, sau poartă afișe, pancarte, monede, fotografii, panouri sau obiecte considerate în sine o infracțiune; și cele în care sloganurile ilegale sunt scanate sau difuzate prin intermediul unor sisteme sonore. În cele din urmă, în conformitate cu litera (g) este considerată ilegală manifestarea de care obiectul poate fi ținut pentru a fi supus unei infracțiuni (Kanunlar 2911, faptul de a organiza sau de a conduce o manifestare ilegală sau de a participa la activitățile persoanelor care au organizat și/sau condus evenimentul este pedepsit cu o pedeapsă cu închisoarea între un an și șase luni și trei ani. GRIEF Invocând articolele 10 și 11 din Convenție, reclamantul se plânge că condamnarea sa a adus atingere dreptului său la libertatea de exprimare și la libertatea de întrunire pașnică. Asumând absența unui incident de natură să prezinte un risc pentru ordinea publică, el susține că condamnarea sa este disproporționată. Condamnarea reclamantului în temeiul articolului 28 din Legea nr. 2911, pentru că nu a împiedicat începerea manifestării înainte de ora prevăzută și pentru că unii dintre participanții la aceasta erau delictuoși, era previzibilă pentru: În special, se poate considera că reclamantul, în calitatea sa de organizator al demonstrației în cauză, a depus eforturi rezonabile pentru a împiedica acțiunile delicvente ale unora dintre participanții la demonstrație? În cele din urmă, au fost luate măsuri împotriva participanților care au folosit slogane și pancarte în litigiu?
Communiquée le 7 décembre 2017
Requête n
o
3704/13
Kemal ÇETİN
contre la Turquie
introduite le 4 December 2012
Le requérant, M. Kemal Çetin, est un ressortissant turc né en 1964 et résidant à Muș. Il est représenté devant la Cour par M
e
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Un comité de sept personnes, parmi lesquelles figurait le requérant, informa les autorités de son intention d’organiser des festivités à Malazgirt le 19 mars 2007 à l’occasion de la fête de
Nevruz
. Selon la déclaration préalable faite auprès de la préfecture, les festivités devaient se dérouler entre 11 heures et 15 heures à la gare routière de Malazgirt. Un commissaire du gouvernement fut désigné pour suivre le bon déroulement de cette manifestation.
Le 19 mars 2007, arrivé sur place avant le début de l’évènement, qui fut enregistré par des policiers, le commissaire du gouvernement observa que la foule avait commencé à se réunir vers 10
heures et qu’en même temps des musiciens avaient entamé un concert. Le commissaire avertit alors le comité d’organisation que la manifestation ne devait pas débuter avant l’heure indiquée dans la déclaration préalable, à savoir 11
heures. Ensuite, des participants commencèrent à scander des slogans illégaux sans en être empêchés par les membres du comité d’organisation, malgré les avertissements en ce sens du commissaire du gouvernement. La foule scanda les slogans suivants
: «
Biji Serok Apo
- Siyasi tutsaklar onurumuzdur
- Selam selam İmralı’ya bin selam -
Öcalan’a uzanan eller kırılsın
[
Vive le président Apo (Öcalan) - Salut, salut, mille saluts à İmralı - Les prisonniers politiques sont notre fierté - Que les mains qui s’élèvent contre Öcalan soient brisées
]
». Un des membres du comité d’organisation échauffa la foule et l’encouragea à scander les slogans en question. Des pancartes comportant l’inscription «
Biji Serok Apo
[
Vive le président Apo (Öcalan)
]
» furent brandies sans que le comité d’organisation n’intervînt, et ce alors que le commissaire avait attiré l’attention de ses membres sur la présence de ces pancartes.
Le 5 avril 2007, le requérant fut convoqué par le procureur de la République de Malazgirt pour être entendu sur la manifestation du 19
mars 2007. Il expliqua que des chanteurs locaux étaient montés spontanément sur scène avant 11 heures, qu’ils y étaient restés brièvement et que les festivités avaient réellement débuté à 11
heures avec le discours d’ouverture. Il indiqua que les manifestants n’avaient pas utilisé de pancartes autres que celles mentionnées dans la déclaration préalable et précisa que leurs pancartes avaient été contrôlées par la police lors de l’accès sur le lieu de la manifestation. Il ajouta qu’il n’avait pas non plus été scandé de slogans interdits. Il expliqua que le comité d’organisation avait procédé à plusieurs annonces pour le bon déroulement de la manifestation et que, si des slogans illégaux avaient été scandés malgré les mesures prises par lui, il n’était pas au fait de cette situation.
Le 27 avril 2007, le procureur de la République de Malazgirt inculpa le requérant ainsi que les autres membres du comité d’organisation sur le fondement de l’article 28 de la loi n
o
2911 sur les réunions et les défilés publics, lu à la lumière de l’article 23 § a) et b) de la même loi.
Le procès s’ouvrit devant le tribunal correctionnel de Malazgirt.
Devant le tribunal, le requérant confirma et réitéra ses déclarations faites devant le procureur.
Le 19 septembre 2008, le tribunal correctionnel reconnut le requérant et les autres membres du comité d’organisation coupables du chef d’organisation d’une manifestation illégale, et les condamna chacun à un an et trois mois d’emprisonnement sur le fondement de l’article 28 de la loi n
o
2911, combiné avec l’article 23 §§ a), b) et g) de la même loi.
Le tribunal nota que les membres du comité d’organisation n’avaient pas agi pour empêcher le début de la manifestation avant l’heure prévue dans la déclaration préalable et qu’ils n’étaient pas non plus intervenus pour interdire aux manifestants de scander des slogans illégaux et de brandir des pancartes autres que celles autorisées dans la déclaration préalable. Pour parvenir à ce constat, le tribunal se fonda sur les déclarations des prévenus et des témoins, sur le procès-verbal dressé par le commissaire du gouvernement, ainsi que sur l’enregistrement vidéo et les clichés de la manifestation.
Après avoir relevé qu’une condamnation figurait sur le casier judiciaire du requérant et noté que celui-ci avait déjà fait l’objet de dix-neuf enquêtes et procédures pénales, et n’ayant pas été convaincu que l’intéressé ne commettrait plus d’infraction, le tribunal considéra qu’il n’y avait lieu de surseoir ni à l’exécution de la peine ni au prononcé du jugement.
Le 9 mai 2012, la Cour de cassation confirma le jugement de première instance. Le 6 juillet 2012, cet arrêt fut versé au dossier de l’affaire se trouvant au greffe du tribunal correctionnel et ainsi mis à la disposition des parties.
B.
Le droit interne pertinent
L’article 23 de la loi n
o
2911 sur les réunions et les défilés publics, relatif aux manifestations illégales, indique, en ses alinéas a) à l), dans quelles situations une manifestation est considérée comme illégale.
Selon l’alinéa a), est considérée comme illégale la manifestation qui n’a pas fait l’objet d’une déclaration préalable ou bien dont l’heure de début ou de fin indiquée dans la déclaration préalable n’a pas été respectée.
Selon l’alinéa b), sont considérées comme illégales les manifestations suivantes
: celles au cours desquelles est relevée la présence d’armes à feu, de matériaux explosifs (y compris feux d’artifice, cocktails Molotov et explosifs artisanaux), ou d’objets blessants ou asphyxiants (pierres, bâtons, barres, cordes servant à étrangler, chaînes, billes en fer ou lance-pierres), ou bien de substances (composants) inflammables, abrasives et blessantes, ou encore de tout poison ou tout fumigène, gaz ou produit similaire
; celles au cours desquelles sont portés des emblèmes ou des signes appartenant à une organisation illégale, ou bien des vêtements ressemblant à un uniforme comportant ces emblèmes ou signes
; celles au cours desquelles des participants cachent partiellement ou totalement leur visage, pour dissimuler leur identité, ou portent des affiches, pancartes, devises, photos, panneaux ou objets considérés en soi comme une infraction
; et celles au cours desquelles des slogans illégaux sont scandés ou diffusés à l’aide de systèmes sonores.
Enfin, selon l’alinéa g), est considérée comme illégale la manifestation dont l’objet peut être tenu pour être constitutif d’une infraction (
Kanunların suç saydığı maksatlar için
).
Selon l’article 28 de la loi n
o
2911, le fait d’organiser ou de diriger une manifestation illégale ou bien de participer aux agissements des personnes ayant organisé et/ou dirigé ladite manifestation est puni d’une peine d’emprisonnement allant de un an et six mois à trois ans.
Invoquant les articles 10 et 11 de la Convention, le requérant se plaint que sa condamnation ait porté atteinte à son droit à la liberté d’expression et à la liberté de réunion pacifique. Arguant d’une absence d’incident de nature à présenter un risque pour l’ordre public, il soutient que sa condamnation est disproportionnée.
QUESTIONs AUX PARTIES
La condamnation du requérant sur le fondement de l’article 28 de la loi n
o
2911, pour n’avoir pas empêché le début de la manifestation avant l’heure prévue et les agissements délictueux de certains des participants à celle-ci, était
‑
elle prévisible pour l’intéressé
?
Dans l’affirmative, la condamnation de l’intéressé était-elle nécessaire et proportionnée au sens de l’article 11 de la Convention
?
En particulier, peut-on considérer que le requérant, en sa qualité d’organisateur de la manifestation en cause, a déployé des efforts raisonnables pour empêcher les agissements délictueux de certains des participants à celle-ci ?
Enfin, des mesures ont-elles été prises à l’encontre des participants ayant utilisé les slogans et pancartes litigieux
?