Secțiunea a doua Cerere nr. 8157/10 Mesut YILDIZ și alții împotriva Turciei introdusă la 13 ianuarie 2010 EXPOSAT DE FAPTE Reclamanții, dnii Mesut Y Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 martie 2003, reclamanții, în calitate de membri ai comitetului organizațional, au informat autoritățile cu privire la pregătirea pentru 21 martie a unei sărbători a sarbatoriii Nevluz [1] La 4 aprilie 2003, Parchetul Denizli a inițiat o procedură judiciară pentru încălcarea legii nr. 2911 privind întâlnirile și protestele publice. El le-a reproșat celor care au organizat o petrecere în cadrul căreia participanții scandaseră sloganuri ilegale în kurdă și turcă, au întețit cântări militante în kurdă și au ținut discursuri separatiste.
În timpul ședinței din 8 iunie 2006, în fața tribunalului de mare instanță din Denizli, doi comisari însărcinați cu observarea sărbătorii, H.D. și B.Y., au afirmat că, în timpul sărbătorii, nu a fost lansat niciun slogan ilegal de către public. H.D. a declarat că au existat cântece de kurdă și că un polițist care știa această limbă i-a confirmat că conținutul lor despre venirea primăverii. Cei doi comisari au declarat în raportul lor referitor la acest eveniment festiv că au putut fi constatate incidente care au dus la o încălcare a legilor. În aceeași zi, Tribunalul de Mare Instanță din Denizli i-a condamnat pe reclamanți, în calitatea lor de responsabili cu organizarea, la un an și șase luni de închisoare și la o amendă pecuniară de 343 de lire turcești (aproximativ 160 de euro).
În motivele hotărârii sale, Tribunalul a făcut referire la slogane, cum ar fi: Bună ziua, de o mie de ori salutați-l pe liderul Apo... suntem cu voi până la sânge Öcalan... suntem cu voi sau vom muri... că mâinile care au atins HADEP sunt rupte... nu la sol... voința kurzilor Kurdistanului nu va fi frântă de izolare [2] Hotărârea a citat, de asemenea, eforturile reclamanților care le amintiseră protestatarilor să nu scandeze sloganuri interzise. Tribunalul reproșa discursuri separatiste și în favoarea lui Abdullah Öcalan, pronunțate de S.I., un alt organizator acuzat. Prin urmare, s-a considerat că, din cauza acestor discursuri și sloganuri, adunarea care a început într-un mod pașnic a ajuns în la acuitatea prevăzută la art. 23 din Legea nr. La art. 7 alineatul (2) din noul cod penal turc s-a aplicat o modificare în favoarea reclamanților în ceea ce privește doar suma de la data la care au fost constituite reuniunile și manifestările publice.
La 22 decembrie 2008, în ceea ce privește opoziția formulată de reclamanți, Curtea de Casație a infirmat hotărârea, solicitând aplicarea noilor dispoziții intrate în vigoare după pronunțarea hotărârii. La 7 iulie 2009, Tribunalul de Mare Instanță din Denizli a pronunțat din nou aceleași pedepse pentru reclamanți în temeiul Legii nr. 2911. Cu toate acestea, în conformitate cu articolul §§ 5 din Codul de procedură penală modificat prin Legea nr. 5728, instanța a decis că ar suspenda judecarea hotărârii (hükmün aç ) timp de cinci ani. În plus, pe baza articolului 21 alineatul (8), el a dispus plasarea sub control a reclamanților și a coinculpaților timp de cinci ani. El a precizat că judecata putea fi contestată în fața instanței de judecată, în termen de șapte zile.
La 23 iulie 2009, opoziția formulată de reclamanți a fost respinsă de prima cameră a tribunalului din Denizli.
La art. 23 din Legea nr. 2911 privind reuniunile și manifestările publice: se consideră ilegal un protest dacă: (...) protestatarii poartă afișe sau embleme care aparțin organizațiilor ilegale sau interzise, (...) și/sau scandează sloganuri juridice la art. 2 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 5728, care a intrat în vigoare la 23 ianuarie 2008, în ceea ce privește pronunțarea și suspendarea la pronunțarea unei hotărâri judecătorești, prevede că, în cazul în care pedeapsa pronunțată împotriva unui inculpat este mai mică sau egală cu doi ani de închisoare sau dacă este vorba despre o amendă penală, instanța poate suspenda pronunțarea sentinței, în anumite condiții [art. 231 alineatul (5) ]. Într-un astfel de caz, inculpații sunt plasați sub supraveghere judiciară, cu sau fără obligații speciale, timp de cinci ani [art. 231 alineatul (8) ] pe parcursul acestui termen, dacă nu comite în mod conștient nici o infracțiune, cauza este înlăturată din rol cu toate consecințele sale (231 alineatul (10) GRIFS.
Invocând articolele 10 și 11 din Convenție, ei denunță o încălcare a dreptului lor la libertatea de exprimare și de manifestare. Invocând la art. 14 din Convenție, ei consideră că sunt victime ale discriminării din cauza originii lor kurde, pentru organizarea unei sărbători în care au fost cântate cântece kurde. A existat vreo încălcare a dreptului reclamanților la libertatea de exprimare și la o reuniune pașnică, în sensul articolelor 10 și 11 din convenție, având în vedere condamnarea lor la penalitate în calitatea lor de organizator al protestului [1] Numele acestei sărbători este Nevluz În kurdă. C. este sărbătoarea tradițională a popoarelor iraniane, azeriene, afgane, pakistaneze și kurzii, în special cei care sărbătoresc Anul Nou al calendarului iranian (prima zi a primăverii).
Petrecerea este sărbătorită de anumite comunități la 21 martie și de alții în ziua de la echinocțiul vernal, a cărui dată variază între 20 și 22 martie. De asemenea, este considerată de unele comunități ca o sărbătoare a primăverii (http://en.wikipedia.org/wiki/Norouz http://www.thefreedictionary.com/Norouz [2] Liderul PK Abdullah Öcalan numit
Requête n o 8157/10 Mesut YILDIZ et autres contre la Turquie introduite le 13 janvier 2010
Les requérants, MM. Mesut Yıldız, Mehmet Sıddık Eker et Zeynel Önver, sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1975, 1948 et 1958 et résidant à Denizli. Ils ont saisi la Cour le 13 janvier 2010. Ils sont représentés devant la Cour par M e A Oruç, avocat à Denizli. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Le 18 mars 2003, les requérants, en leur qualité de membres du comité d’organisation, informèrent les autorités de la préparation pour le 21 mars d’une célébration de la fête « Nevruz [1] ». La préfecture de Denizli indiqua un emplacement pour ces festivités en plein air auxquelles participèrent près de trois mille personnes.
Le 4 avril 2003, le parquet de Denizli entama une procédure judiciaire pour infraction à la loi n o 2911 relative aux réunions et manifestations publiques. Il reprocha aux requérants d’avoir organisé une fête lors de laquelle les participants avaient scandé des slogans illégaux en kurde et en turc, entonné des chants militants en kurde et tenu des discours séparatistes. Lors de l’audience du 8 juin 2006, devant le tribunal de grande instance de Denizli, deux commissaires chargés d’observer la fête, H.D. et B.Y., affirmèrent que pendant la fête, aucun slogan illégal ne fut lancé par le public. H.D. affirma qu’il y avait eu des chansons en kurde et qu’un policier connaissant cette langue lui avait confirmé que leurs contenus portaient sur l’arrivée du printemps.
Les deux commissaires avaient attesté dans leur rapport relatif à cet événement festif qu’aucun incident emportant une quelconque infraction aux lois n’avait pu être constaté. Le même jour, le tribunal de grande instance de Denizli condamna les requérants, en leur qualité de responsable de l’organisation, à un an et six mois d’emprisonnement et à une amende pécuniaire de 343 livres turques (approximativement 160 euros). Dans les motifs de son jugement, le tribunal fit état de slogans tels que « bonjour, mille fois bonjour à İmralı ... vive le leader Apo ... nous sommes avec toi jusqu’au sang Öcalan ... nous sommes avec toi ou nous mourrons ... que les mains qui ont touché le HADEP soient brisées ... non à l’isolement ... la volonté des Kurdes du Kurdistan ne sera pas freinée par l’isolement [2] » avaient été scandés lors de la manifestation.
Le jugement cita également les efforts des requérants qui avaient rappelé aux manifestants de ne pas scander des slogans interdits. Le tribunal reprochait des discours séparatistes et en faveur d’Abdullah Öcalan, prononcés par S.I., un autre organisateur inculpé. Il estima donc qu’en raison de ces discours et slogans, le rassemblement qui avait commencé d’une manière pacifique avait fini dans l’illégalité, l’infraction prévue à l’article 23 de la loi n o 2911 relative aux réunions et manifestations publiques ayant été constituée. L’article 7 § 2 du nouveau code pénal turc fut appliqué apportant une modification en faveur des requérants concernant seulement le montant de l’amende pécuniaire. Le 22 décembre 2008, sur l’opposition formulée par les requérants, la Cour de cassation infirma le jugement, demandant l’application des nouvelles dispositions entrées en vigueur après le prononcé du jugement.
Le 7 juillet 2009, le tribunal de grande instance de Denizli après avoir réexaminé l’affaire, prononça de nouveau les mêmes peines pour les requérants sur le fondement de la loi n o 2911. Toutefois, en application de l’article 231 § 5 du code de procédure pénale modifié par la loi n o 5728, le tribunal décida qu’il aurait sursis au prononcé du jugement ( hükmün açıklanmasının geri bırakılması ) pendant cinq ans. En outre, sur le fondement de l’article 231 § 8, il ordonna le placement sous contrôle des requérants et des coaccusés durant cinq ans. Il précisa que le jugement pouvait être contesté devant la cour d’assises d’Üsküdar dans un délai de sept jours. Le 23 juillet 2009, l’opposition formulée par les requérants fut rejetée par la première chambre de la cour d’assises de Denizli.
L’examen de la cour d’assises se limitait à la vérification de l’application des conditions, en l’espèce, de l’article 231 du code de procédure pénale.
B. Le droit interne pertinent L’article 23 de la loi 2911 relative aux réunions et manifestations publiques stipule qu’une manifestation est considérée illégale si « (...) les manifestants portent des affiches ou emblème appartenant aux organisations illégales ou interdites, (...) et/ou scandent des slogans illégaux ». L’article 231 du code de procédure pénale modifié par la loi n o 5728, entrée en vigueur le 23 janvier 2008, concernant le prononcé et le sursis au prononcé d’un jugement, dispose que si la peine prononcée contre un accusé est inférieure ou égale à deux ans d’emprisonnement ou bien s’il s’agit d’une amende pénale, le tribunal peut surseoir au prononcé du jugement, sous certaines conditions (article 231 § 5). Dans un tel cas, les inculpés sont placés sous contrôle judiciaire, avec ou sans obligations particulières, durant cinq ans (article 231 § 8). Pendant ce délai, si l’intéressé ne commet de manière consciente aucune infraction, l’affaire est rayée du rôle avec toutes ses conséquences (231 § 10). GRIEFS Invoquant les articles 10 et 11 de la Convention, ils dénoncent une atteinte à leur droit à la liberté d’expression et de manifestation.
Invoquant l’article 14 de la Convention, ils estiment être victimes d’une discrimination en raison de leur origine kurde, pour avoir organisé une fête lors de laquelle des chansons kurdes ont été chantées. QUESTION Y a-t-il eu violation du droit des requérants à la liberté d’expression et de réunion pacifique, au sens des articles 10 et 11 de la Convention, eu égard à leur condamnation au pénal en leur qualité d’organisateur de la manifestation ? [1] . Le nom de cette fête est « Nevruz » en turc, « Norouz » en persan, « Newroz » en kurde. C’est la fête traditionnelle des peuples iraniens, azéries, afghans, pakistanais et les Kurdes, notamment ceux qui célèbrent le nouvel an du calendrier iranien (premier jour du printemps).
La fête est célébrée par certaines communautés le 21 mars et par d'autres le jour de l’équinoxe vernal, dont la date varie entre le 20 et le 22 mars. Elle est d'ailleurs aussi considérée par certaines communautés comme une fête du printemps ( http://fr.wikipedia.org/wiki/Norouz ; http://www.thefreedictionary.com/Norouz ). [2] . Le leader du PKK Abdullah Öcalan dit “Apo” se trouve en prison sur l’ile d’İmralı. L’isolement fait référence à sa situation sur cette île. HADEP « Parti de la démocratie du peuple » était un parti politique en Turquie fondé le 11 mai 1994 et dissous le 13 mars 2003 par un arrêt de la Cour constitutionnelle en raison de ses activités illégales.