KARATAȘ c. TURQUIE

Comunicat la 7 decembrie 2017 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 17842/11 Zeki KARATAȘ împotriva Turciei introdusă la 20 februarie 2011 DE LA L I s-a reproșat că a participat la o declarație de presă ținută în fața proprietății partidului politic Adalet ve Kalk Invocând articolele 10 și 11 din Convenție, reclamantul susține că, pe lângă cauza Akarsubaș. c. Turcia 70396/11, 21 iulie 2015), sancțiunea administrativă în cauză constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare și de întrunire.

În lumina principiilor generale care decurg din jurisprudența Curții cu privire la dreptul la libertatea de întrunire pașnică, amintite în Hotărârile Akarsubașii c. Turcia 70396/11, 21 iulie 2015) și Kudrevičius și alții c. Lituania ([GC], n 37553/05, §§ 91-92, 100, 108 110 și 142-160, CEDH 2015), și reluate recent în Hotărârea Lashmankin și alte c. 57818/09 și 14 alții, §§ 410-412, 7 februarie 2017), a fost interferența cu libertatea de întrunire pașnică a reclamantului, în sensul articolului 11 alineatul (1) din convenție, ca urmare a faptului că i-a fost impusă o astfel de intervenție administrativă, în special, era prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 11 alineatul (2)?

Communiquée le 7 décembre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 17842/11 Zeki KARATAȘ contre la Turquie introduite le 20 February 2011

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’amende administrative infligée au requérant par la préfecture de police de Sinop, sur le fondement de l’article 32 de la loi n o 5326 sur les fautes administratives, pour avoir agi en contravention avec l’arrêté préfectoral. Il lui a été reproché d’avoir participé à une déclaration de presse tenue devant l’immeuble du parti politique Adalet ve Kalkınma Parti, lieu qui ne figurait pas parmi les lieux expressément autorisés par arrêté préfectoral. Son recours fut rejeté par le tribunal de police de Sinop en premier et dernier ressort. Invoquant les articles 10 et 11 de la Convention, le requérant soutient que, à l’instar de l’affaire Akarsubașı c. Turquie (n o 70396/11, 21 juillet 2015), la sanction administrative en cause constitue une atteinte à son droit à la liberté d’expression et de réunion.

QUESTION AUX PARTIES

À la lumière des principes généraux qui se dégageant de la jurisprudence de la Cour concernant le droit à la liberté de réunion pacifique, rappelés dans ses arrêts Akarsubașı c. Turquie (n o 70396/11, 21 juillet 2015) et Kudrevičius et autres c. Lituanie ([GC], n o 37553/05, §§ 91-92, 100, 108 ‑ 110, et 142-160, CEDH 2015), et repris récemment dans l’arrêt Lashmankin et autres c. Russie (n os 57818/09 et 14 autres, §§ 410-412, 7 février 2017), y a-t-il eu ingérence à la liberté de réunion pacifique du requérant, au sens de l’article 11 § 1 de la Convention, du fait de l’amende administrative qui lui a été infligée ? En particulier, cette ingérence était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 11 § 2 ?