DIRECȚIE DECIZIE nr. 16143/16 și 78509/16 Nikita Anatolievich VASILYEV împotriva Rusiei și a Aleksandr Viktorovich YURCHENKO împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 7 decembrie 2017 în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judecători și Liv Tigerstedt, grefier adjunct al secțiunii interioare; Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul anexat, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul anexat. 3 din Convenția privind condițiile inadecvate de detenție au fost comunicate guvernului rus („Guvernului”). În cererea nr. 78509/16, reclamantul a formulat, de asemenea, o plângere în temeiul articolului 13 din Convenție. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. 16143/16, Curtea remarcă că reclamantul și-a depus cererea la Curte la 10 martie 2016 plângând de condițiile de detenție care s-au încheiat la 2 septembrie 2015. Curtea reiterează, de asemenea, că, în absența unui remediu eficace pentru această plângere, plângerea privind condițiile inadecvate de detenție ar fi trebuit să fie introdusă în termen de șase luni de la ultima zi de detenție a reclamantului (a se vedea Markov și Belentsov c. Rusia (dec.), nr. 47696/09 și 79806//12, 10 decembrie 2013; Norkin c. Rusia (dec.), nr. 21056/11, 5 februarie 2013; și Karnaushko și alții c. Rusia (dec.) [Comitet], nr. 17500/10, 15 decembrie 2016). Detenția reclamantului s-a încheiat la 2 septembrie 2015, care este de peste șase luni înainte de a depune cererea la Curtea. În consecință, cererea a fost depusă prea târziu și, prin urmare, este inadmisibilă pentru nerespectarea normei de șase luni prevăzute la art. 35 § 1 din convenție și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din convenție. În ceea ce privește cererea nr. 78509/16, Curtea reiterează că adoptă concluzii după evaluarea tuturor elementelor de probă, inclusiv indiciile care pot decurge din faptele și din argumentele părților. Potrivit jurisprudenței stabilite, dovezile pot urma coexistării unor indicii suficient de puternice, clare și concordante sau a unor presupuneri de fapt similare nerefutate (a se vedea, de exemplu, Ananyev și alții c. Rusia , nr. 42525/07 și 60800/08, § 121, 10 ianuarie 2012 . În cazurile privind condițiile de detenție sarcina probei poate fi mutată către autoritățile în anumite circumstanțe (a se vedea Salman c. Turcia [GC], nr. 2186/93, § 100, ECHR 2000-VII; a se vedea și Mathew c. Olanda , nr. 24919/03, § 156, CEDH 2005 IX). Cu toate acestea, un reclamant trebuie să prezinte un cont elaborat și consecvent cu privire la condițiile de detenție ale acesteia, menționând elementele specifice care ar permite Curții să stabilească că plângerea nu este manifestament nefondată sau inadmisibilă din alte motive. În acest caz, Guvernul a susținut că reclamantul a primit un spațiu personal adecvat și a avut un loc individual de dormit. În plus, a fost permis un exercițiu în aer liber zilnic și a avut acces adecvat la instalațiile igienice. Guvernul s-a bazat pe informațiile furnizate de guvernatorii penitenciarilor de încarcerare și fragmente din registrele de populație a penitenciarilor de încarcerare care reprezintă în fiecare zi de detenție a reclamantului. Curtea este convinsă că fragmentele sunt documente originale care au fost elaborate în timpul perioadelor de examinare și care au arătat numărul real de deținuți prezenti în celule la datele relevante. Curtea constată, de asemenea, că fragmentele din registrele demonstrează că, în momentul respectiv, închisoarea de încarcerare nu a fost suprapopulată. După evaluarea în întregime a dovezilor prezentate de părți, Curtea conferă credință la documentele primare elaborate de Guvern și respinge acuzațiile reclamantului ca fiind nefondate. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că aceste plângeri sunt manifestamente nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. În cererea nr. 78509/16, reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, că nu dispune de un remediu eficace pentru a se plânge de condițiile inadecvate de detenție. Curtea reiterează că art. 13 din Convenția se aplică numai atunci când un individ are o „declarare argumentată” care să fie victimă de o încălcare a dreptului convenției. Având în vedere concluziile sale de mai sus cu privire la plângerea cu privire la condițiile de detenție, Curtea consideră că reclamantul nu are nici o „punere de argument” și că plângerea în temeiul articolului 13 ar trebui, de asemenea, să fie declarată vădit nefondată și respinsă în temeiul articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; Declarații liv Tigerstedt Luis López Guerra Președintele Adjunct Registrul interimar APENDIX Nr. de cerere Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Data nașterii Începe și sfârșitul datei Durata Deținuților per brigadă Sq. m. per deținut Numărul de toalete per brigadă Președintele adjunct Adrese specifice Alte plângeri Hotărârea stabilită 16143/16 10/03/2016 Nikita Anatolyevich Vasiliev 02/04/1981 IK-15 Norilsk 01/09/2014 până la 02/09/2015 1 an(e) și 2 zile(e) 160 deținute(e) 1,25 m2 6 toalete(e) suprapopularea, lipsa de aer proaspăt, numărul insuficient de toalete și stadii de lavare 78509/16 22/11/2016 Aleksandr Viktorovich Yurchenko 12/08/1969 IK-34 Krasnoyarsk regiune 01/06/2015 în așteptarea Mai mult de 2 ani(e) și 5 luni (s) și 18 zile (s) 146 deținuți (s) 4,5 m2 acces limitat la toile, risc de contaminare cu tuberculoză, îmbrăcăminte inadecvată Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește condițiile inadecvate de detenție
Applications nos. 16143/16 and 78509/16
Nikita Anatolyevich VASILYEV against Russia
and Aleksandr Viktorovich YURCHENKO against Russia
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 7
December 2017 as a Committee composed of:
Luis López Guerra,
President,
Dmitry Dedov,
Jolien Schukking,
judges,
and Liv Tigerstedt,
Acting Deputy Section Registrar,
Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table,
Having regard to the observations submitted by the respondent Government,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.
The applicants’ complaints under Article
3 of the Convention concerning the inadequate conditions of detention were communicated to the Russian Government (“the Government”). In application no. 78509/16 the applicant also raised a complaint under Article 13 of the Convention.
A.
Joinder of the applications
Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.
B.
Complaints under
Article
3 of the Convention (inadequate conditions of detention)
Turning to application no. 16143/16, the Court notes that the applicant lodged his application with the Court on 10 March 2016 complaining about the conditions of detention which ended on 2 September 2015. The Court further reiterates that in the absence of an effective remedy for that grievance, the complaint about inadequate conditions of detention should have been introduced within six months of the last day of the applicant’s detention (see
Markov and Belentsov v. Russia
(dec.), nos. 47696/09 and 79806/12, 10 December 2013;
Norkin v. Russia
(dec.), no. 21056/11, 5
February 2013; and
Karnaushko and Others v. Russia
(dec.) [Committee], no. 17500/10, 15 December 2016).
The applicant’s detention had ended on 2 September 2015, that is more than six months before he lodged his application with the Court.
It follows that the application was submitted too late and that it therefore is inadmissible for non-compliance with the six-month rule set out in Article 35 § 1 of the Convention, and must be rejected pursuant to Article 35 § 4 of the Convention.
As regards application no. 78509/16, the Court reiterates that it adopts conclusions after evaluating all the evidence, including such inferences as may flow from the facts and the parties’ submissions. According to its established case-law, proof may follow from the coexistence of sufficiently strong, clear and concordant inferences or of similar unrebutted presumptions of fact (see, for example,
Ananyev and Others v. Russia
, nos.
42525/07 and 60800/08, § 121, 10
January 2012). In cases regarding conditions of detention the burden of proof may, under certain circumstances, be shifted to the authorities (see
Salman v. Turkey
[GC], no.
21986/93, § 100, ECHR 2000-VII; see also
Mathew v. the Netherlands
, no. 24919/03, § 156, ECHR 2005 IX). Nevertheless, an applicant must provide an elaborate and consistent account of the conditions of his or her detention, mentioning the specific elements which would enable the Court to determine that the complaint is not manifestly ill-founded or inadmissible on any other grounds.
In the present case, the Government contended that the applicant had been afforded adequate personal space and had an individual sleeping place. Moreover, he had been allowed an outdoor exercise daily and had had proper access to hygienic facilities. The Government relied on the information provided by remand prisons governors and excerpts from remand prisons’ population registers accounting for each day of the applicant’s detention.
The Court is satisfied that the excerpts are original documents which were prepared during the periods under the examination and which showed the actual number of inmates present in the cells on relevant dates. The Court also notes that the excerpts from the registers demonstrate that at the relevant time the remand prison was not overcrowded.
Having assessed the evidence presented by the parties in its entirety, the Court gives credence to the primary documents produced by the Government and rejects the applicant’s allegations as unsubstantiated.
In view of the above, the Court finds that these complaints are manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article
35 §§
3 and
4 of the Convention.
C.
Remaining complaints
In application no. 78509/16, the applicant also complained under Article
13 of the Convention that he did not have an effective remedy to complain about the inadequate detention conditions.
The Court reiterates that Article 13 of the Convention only applies where an individual has an “arguable claim” to be the victim of a violation of a Convention right. In view of its findings above with regard to the complaint about the conditions of detention, the Court considers that the applicant has no “arguable claim” and that the complaint under Article 13 should also be declared manifestly ill-founded and rejected under Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court, unanimously,
Decides
to join the applications;
Declares
the applications inadmissible.
Done in English and notified in writing on 11 January 2018.
Liv Tigerstedt
Luis López Guerra
Acting Deputy Registrar
President
No.
Application no.
Date of introduction
Applicant name
Date of birth
Facility
Start and end date
Duration
Inmates per brigade
Sq. m. per inmate
Number of toilets per brigade
Specific grievances
Other complaints under well
‑
established case-law
16143/16
10/03/2016
Nikita Anatolyevich Vasilyev
02/04/1981
IK-15 Norilsk
01/09/2014 to
02/09/2015
1 year(s) and 2 day(s)
160 inmate(s)
1.25 m²
6 toilet(s)
overcrowding, lack of fresh air, insufficient number of toilets and washstands
78509/16
22/11/2016
Aleksandr Viktorovich Yurchenko
12/08/1969
IK-34 Krasnoyarsk Region
01/06/2015
pending
More than 2 year(s) and
5 month(s) and 18 day(s)
146 inmate(s)
4.5 m²
restricted access to toile, risk of being contaminated with tuberculosis, inadequate clothing
Art. 13 - lack of any effective remedy in respect of inadequate conditions of detention