POLIFRONI v. ITALY

Publicat la 10 martie 2025 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 20985/24 Nicola POLIFRONI împotriva Italiei depusă la 16 iulie 2024 comunicată la 17 februarie 2025 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la impunerea unei sancțiuni administrative asupra reclamantului pentru încălcări pe care a comis-o în calitate de membru al consiliului de administrație al Banca Popolare delle Province Calabre . Reclamantul a fost sancționat să plătească 22.000 de euro (EUR) de către Banca Italiei pentru mai multe încălcări comise în 2014, inclusiv nerespectarea cerințelor minime de capital reglementare prevăzute băncilor prin circular nr. 263/2006, astfel cum a fost modificată la 23 aprilie 2013 și clarificată ulterior prin intermediul unui act oficial din 29 mai 2013 ( Adeguamento ai nuovi limiti di capital previsti dalla normativa in materia di autorizzazione all’esercizio dell’attivita’ bancaria ). În special, circularul, astfel cum a fost modificat, prevedea un termen de 36 de luni pentru băncile care să respecte noua cerință minimă de capital de reglementare, care a fost crescută de la 6.300.000 EUR la 10.000.000 EUR. Sancțiunea reclamantului a fost susținută de Curtea de Apel din Roma și, în ultima instanță, de Curtea de Casație, hotărârea nr. 8581/24 din 29 martie 2024. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 7 din Convenție că a fost impus o sancțiune administrativă în absența unei baze juridice. În special, el susține că, în momentul în care sancțiunii au fost impuse, cerința băncilor de a se conforma cu noul capital de reglementare minimă nu era încă obligatorie. Sancțiunea impusă de autoritățile interne intră în conceptul de „penalitate” în conformitate cu art. 7 din Convenție (a se vedea Mihalache v. România [GC], nr. 54012/10, § 62, 8 iulie 2019; G.I.E.M. S.r.l. și alții v. Italia [GC], nr. 1828/06 și altele 2, §§ 210-11, 28 iunie 2018; și Grande Stevens și alții v. Italia , nr. 18640/10 și 4 altele, §§§ 101, 4 martie 2014)? În acest caz, comportamentul pentru care reclamantul a fost sancționat, și anume, nerespectarea noului capital de reglementare minim de 10 000 000 EUR, prevăzut prin circular nr. 263/2006, astfel cum a fost modificat la 29 aprilie 2013, constituie o infracțiune în temeiul legislației naționale în momentul material, astfel cum se prevede la art. 7 din convenție (a se vedea Del Río Prada c. Spania [GC], nr. 42750/09, §§ 77-80 și 91-93, ECHR 2013 Kotlyar v. Russi , nos . 38825/16 și altele 2 , §§ 33-34, 12 iulie 2022; Mihai Toma v. România , nr. 1051/06, § 26, 24 ianuarie 2012; și Coëme și alții v. Belgia , nr. 32492/96 și altele 4 , § 145, ECHR 2000-VII)?

Published on 10 March 2025

FIRST SECTION

Application no. 20985/24

Nicola POLIFRONI

against Italy

lodged on 16 July 2024

communicated on 17 February 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the imposition of an administrative sanction on the applicant for violations he committed as a member of the board of directors of the

Banca Popolare delle Province Calabre

. The applicant was sanctioned to pay 22,000 euros (EUR) by the Bank of Italy for several violations committed in 2014, including the failure to comply with the minimum regulatory capital requirement provided for banks by Circular no.

263/2006, as amended on 23 April 2013 and further clarified through an official act of 29 May 2013 (

Adeguamento ai nuovi limiti di capitale previsti dalla normativa in materia di autorizzazione all’esercizio dell’attivita’ bancaria

). In particular, the circular as amended provided a 36-month time-limit for banks to comply with the new minimum regulatory capital requirement, which was increased from EUR 6,300,000 to EUR

10,000,000.

The applicant’s sanction was upheld by the Rome Court of Appeal and, in last instance, by the Court of Cassation, decision no.

8581/24 of 29

March 2024.

The applicant complains under Article 7 of the Convention that he was imposed an administrative sanction in the absence of a legal basis. In particular, he claims that, at the time when the sanction was imposed, the requirement for banks to conform themselves to the new minimum regulatory capital was not yet compulsory.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Does the sanction imposed by domestic authorities fall within the concept of “penalty” under Article 7 of the Convention (

see

Mihalache v.

Romania

[GC], no. 54012/10, § 62, 8 July 2019;

G.I.E.M. S.r.l. and Others v.

Italy

[GC], nos.

1828/06 and 2 others, §§ 210-11, 28 June 2018; and

Grande Stevens and Others v. Italy

, nos. 18640/10 and 4 others, §§

94

‑

101, 4

March 2014)?

2.

If so, did the conduct for which the applicant was sanctioned, namely, the failure to comply with the new minimum regulatory capital of EUR

10,000,000 provided by circular no. 263/2006, as modified on 29

April 2013, constitute an offence under national law at the material time, as envisaged by Article 7 of the Convention (

see

Del Río Prada v.

Spain

[GC], no.

42750/09, §§ 77-80 and 91-93, ECHR 2013

;

Kotlyar v.

Russi

a

, nos.

38825/16 and 2

others, §§ 33-34, 12 July 2022;

Mihai Toma v.

Romania

, no.

1051/06, §

26, 24

January 2012; and

Coëme and Others v.

Belgium

, nos.

32492/96 and 4

others, § 145, ECHR 2000-VII)?