CASE OF YUMUȘAK AND OTHERS v. TURKEY

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE YUMUȘAK ȘI ALȚII v. TURKEY (Aplicații nos. 54957/09, 14242/10, 22161/10 și 53804/11) JUDGMENT STRASBOURG 12 decembrie 2017 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Yumușak și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Julia Laffranque, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Stéphanie Mourou-Vikström, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având deliberat în privat la 21 noiembrie 2017, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în patru cereri (nus. 54957/09, 14242/10, 22161/10 și 53804/11) împotriva Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de patru resortisanți turci, dl Burçin Yumușak, dl Kasım Artunç Kavalalı, dl Emre Kırgöz și dl Gürcan Gürsoy („reclamanții”), a căror detalii sunt prezentate în apendicele. Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. La 22 septembrie 2015, reclamațiile privind presupusa independență și imparțialitate a Curții Supreme de Administrație Militară, echitatea procedurii dinaintea instanței respective din cauza incapacității reclamanților de a accesa documentele clasificate prezentate de Ministerul Apărării și necomunicarea avizului scris al procurorului public au fost comunicate guvernului și restul cererilor a fost declarat inadmisibil în temeiul articolului 54 § 3 din Regulamentul Curții. Guvernul s-a opus examinării cererii de către un comitet. După examinarea obiecției guvernului, Curtea o respinge. Reclamanții au fost cadeți în școlile militare sau ofițeri din armată. Pe baza rapoartelor de anchetă clasificate, acestea au fost expulzate din școlile lor sau contractele lor au fost încheiate. Nici unul dintre solicitanți a avut acces la aceste rapoarte clasificate. Toate au depus acțiuni împotriva Ministerului Apărării la Curtea Supremă de Administrație Militară pentru a avea anularea deciziilor impugnate. În baza rapoartelor de anchetă clasificate, precum și avizele scrise ale procurorilor publici, care nu au fost comunicate reclamanților, Curtea Supremă Administrativă Militară a respins cazurile reclamanților și cererile ulterioare de rectificare. Detaliile cazurilor sunt prezentate în detaliu în apendicele II. O descriere a dreptului intern la momentul material poate fi găsită în Tanıșma c. Turcia (nr. 32219/05, §§ 29-47, 17 noiembrie 2015), și Yavuz c. Turcia (nr. 29870/96, 25 mai 2000). HOTĂRÂREA DE APLICAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 AL CONVENȚIEI În baza articolului 6 § 1 din Convenție, reclamanții s-au plâns că au fost refuzate o audiere echitabilă de către un tribunal independent și imparțial, deoarece cei doi ofițeri militari care stăteau pe banca Curții Supreme de Administrație Militară au rămas sub ierarhia autorităților militare și nu au beneficiat de aceleași garanții judiciare ca celelalte judecători militari. În plus, ei s-au plâns de lipsa de echitate în cadrul procedurii dinainte de Curtea Administrativă Supremă Militară, având în vedere incapacitatea lor de a avea acces la documentele clasificate prezentate de Ministerul Apărării la această instanță în cursul procedurii și necomunicarea lor cu privire la opinia scrisă a procurorului public prezentată instanței de judecată. În ceea ce privește independența și imparțialitatea Curții Administrative Supreme Militare Admisibilitatea 10. Guvernul a susținut, în temeiul articolului 35 din Convenție, că plângerea reclamanților în ceea ce privește independența și imparțialitatea Curții Supreme de Administrație Militară trebuie respinsă pentru neepușirea măsurilor interne de evacuare. În acest sens, ei au susținut că reclamanții nu au depus o propunere, cerând dezqualificarea judecătorilor militari. 11. Reclamanții nu au formulat comentarii cu privire la acest argument. 12. Curtea observă că înființarea și compoziția Curții Supreme de Administrație Militară a fost prevăzută în mod expres de Constituție și lege. În consecință, orice obiecție depusă de reclamanții în ceea ce privește compunerea instanței din motive simple că judecătorii care stau pe bancă ar fi fost membri ai armatei ar fi fost condamnați la eșec (a se vedea, mutadis mutandis mutandis, Satık c. Turcia (nr. 2) , nr. 60999/00, § 39, 8 iulie 2008, și Yavuz c. Turcia (d.), nr. 29870/96, 25 mai 2000). 13. Prin urmare, o astfel de cerere în fața autorităților naționale nu ar fi remediat situația plângută, de aceea ar trebui respinsă această obiecție. Curtea consideră, de asemenea, că această plângere nu este vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 lit. (a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că a examinat deja o plângere similară în cazul Tanıșma v. Turcia (nr. 32219/05, §§ 68-84, 17 noiembrie 2015) și a constatat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție din cauza lipsei de independență și imparțialitate a Curții Supreme Militare. În ceea ce privește plângerile privind accesul la documentele clasificate și necomunicarea avizului scris al procurorului public 16. Reclamanții s-au plâns de echitatea procedurii dinaintea Curții Supreme de Administrație Militară din cauza incapacității lor de a avea acces la documentele clasificate prezentate de Ministerul Apărării și necomunicarea avizelor scrise ale procurorului public. 17. Curtea remarcă că aceste plângeri sunt legate de cea examinată mai sus și, prin urmare, trebuie să fie declarate admisibile. 18. Având în vedere constatarea sa de încălcare a dreptului reclamantului la o audiere echitabilă de către un tribunal independent și imparțial, Curtea consideră că nu este necesar să examineze aceste plângeri (a se vedea, printre altele, Incal c. Turcia, 9 iunie 1998, § 74, Raportul hotărârilor și hotărârilor 1998 IV; Ükünç și Güneș c. Turcia , nr. 42775/98 , § 26, 18 decembrie 2003; și Yeltepe c. Turcia , nr. 24087/07 , § 33, 14 martie 2017). III. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI Prejudiciu material 19. Reclamanții au solicitat sumele indicate mai jos în ceea ce privește prejudiciile materiale: cerere nr. 54957/09 73.423,43 euro (EUR) 14242/10 EUR 50.000 EUR 22161/10 EUR 53,493 53804/11 EUR 256,838 20. Guvernul a contestat cererile. 21. În ceea ce privește prejudiciile materiale, Curtea constată că nu poate specula în ceea ce ar fi fost rezultatul procedurii compatibile cu art. 6 § 1. În cererea nr. 54957/09, 14242/10 și 22161/10, reclamanții au solicitat fiecare 50 000 EUR pentru prejudiciu moral. În cererea nr. 53804/11, reclamantul a solicitat 18 581 EUR pentru prejudiciu moral. 23. Guvernul a contestat cererile. 24. Având în vedere recentele amendamente din dreptul intern, precum și posibilitatea unei reexaminări în fața instanțelor civile, Curtea, hotărând în mod echitabil, atribuie 1 500 EUR fiecăruia dintre solicitanți. Costuri și cheltuieli 25. În cererea nr. 54957/09, 14242/10 și 22161/10, reclamanții au solicitat 2 000 EUR în ceea ce privește taxele juridice. În cererea nr. 53804/11, reclamantul a solicitat 6,972 EUR în ceea ce privește taxele juridice. 26. Guvernul a contestat cererile. 27. În conformitate cu jurisprudența Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În acest caz, reclamanții nu și-au justificat cererea în ceea ce privește taxele juridice. În consecință, Curtea nu face nicio atribuire în temeiul acestui cap. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui să fie adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declara cererile admisibile; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție din cauza lipsei de independență și de imparțialitate a Curții Supreme de Administrație Militară; deține că nu este necesar să se ia în considerare încălcările reclamanților formulate în temeiul articolului 6 din Convenție; deține litera (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească fiecare dintre reclamanții 1,500 EUR (1 mie cinci sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil în ceea ce privește prejudiciile morale în termen de trei luni, care să fie convertit în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare: (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 12 decembrie 2017, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de judecată. Hasan Bakırcı Julia Laffranque Președintele adjunct al greffierului APENDIX Nr. cerere nr. Lodged on Solicitant Name Data locului de naștere a reședinței Reprezentat prin notă specifică 54957/09 5/10/2009 Burçin Yumușak 1985 İstanbul Cavit Çalıș La 28 februarie 2008, reclamantul a fost respins de la academia militară din cauza nerespectării normelor disciplinare. La 14 ianuarie 2009, Curtea Supremă de Administrație Militară (SMAC) a respins cazul său. La 15 aprilie 2009, SMAC a respins în continuare cererea de rectificare a reclamantului. 14242/10 11/02/2010 Kasım Artunç Kavalalı 1989 Adana Cavit Çalıș Reclamantul a fost respins din academia militară a Forței Aeriene din cauza nerespectării normelor disciplinare. La 30 septembrie 2009, SMAC a respins cazul său. La 2 decembrie 2009, SMAC a respins în continuare cererea de rectificare a reclamantului. 22161/10 7/4/2010 Emre Kırgöz 1989 İzmir Sezai Aydınalp Reclamantul a fost respins din academia militară navală din cauza nerespectării condițiilor de preadmisie. La 10 iunie 2009, SMAC a respins cazul său. La 21 octombrie 2009, SMAC a respins în continuare cererea de rectificare a reclamantului. 53804/11 7/7/2011 Gürcan Gürsoy 1981 Burdur Orhan Çelen La 16 februarie 2010, reclamantul, care a fost un ofițer necomisat, a fost respins din armată din cauza nerespectării normelor disciplinare. La 21 decembrie 2010, SMAC și-a respins cazul. La 22 martie 2011, SMAC a respins în continuare cererea de rectificare a reclamantului.

SECOND SECTION

CASE OF

YUMUȘAK AND OTHERS v. TURKEY

(Applications nos. 54957/09, 14242/10, 22161/10 and 53804/11)

JUDGMENT

STRASBOURG

12 December 2017

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Yumușak and Others v. Turkey,

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of:

Julia Laffranque,

President,

Jon Fridrik Kjølbro,

Stéphanie Mourou-Vikström,

judges,

and Hasan Bakırcı,

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 21 November 2017,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in four applications (nos.

54957/09, 14242/10, 22161/10 and 53804/11) against the Republic of Turkey lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by four Turkish nationals, Mr Burçin Yumușak, Mr Kasım Artunç Kavalalı, Mr

Emre

Kırgöz and Mr Gürcan Gürsoy (“the applicants”), whose details are set out in the appendix.

2.

The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

3.

On 22 September 2015 the complaints concerning the alleged independence and impartiality of the Supreme Military Administrative Court, the fairness of the proceedings before that court on account of the applicants’ inability to access the classified documents submitted by the Ministry of Defence, and the non-communication of the written opinion of the public prosecutor were communicated to the Government and the remainder of the applications was declared inadmissible pursuant to Rule 54 § 3 of the Rules of Court.

4.

The Government objected to the examination of the application by a Committee. After having considered the Government’s objection, the Court rejects it.

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5.

The applicants were cadets in military schools or officers in the Army. Based on classified investigation reports, they were expelled from their schools or their contracts were terminated. None of the applicants had access to these classified reports. They all filed actions against the Ministry of Defence with the Supreme Military Administrative Court to have annulment of the impugned decisions.

6.

Relying on the classified investigation reports, and the written opinions of the public prosecutors, which were not communicated to the applicants, the Supreme Military Administrative Court rejected the applicants’ cases and their subsequent requests for rectification. The details of the cases are shown in detail in the appendix.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

7.

A description of the domestic law at the material time can be found in

Tanıșma v. Turkey

(no. 32219/05, §§ 29-47, 17 November 2015), and

Yavuz v. Turkey

((dec.), no. 29870/96, 25 May 2000).

THE LAW

I.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

8.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 OF THE CONVENTION

9.

Relying on Article 6 § 1 of the Convention, the applicants complained that they had been denied a fair hearing by an independent and impartial tribunal since the two military officers who sat on the bench of the Supreme Military Administrative Court remained under the hierarchy of the military authorities and did not enjoy the same judicial guarantees as the other military judges. They further complained about the lack of fairness in the proceedings before the Supreme Military Administrative Court on account of their inability to have access to the classified documents submitted by the Ministry of Defence to that court in the course of the proceedings and the non-communication to them of the written opinion of the public prosecutor submitted to the trial court.

A.

Concerning the independence and impartiality of the Supreme Military Administrative Court

1.

Admissibility

10.

The Government argued under Article 35 of the Convention that the applicants’ complaint in respect of the independence and impartiality of the Supreme Military Administrative Court must be rejected for failure to exhaust domestic remedies. In this connection, they maintained that the applicants failed to lodge a motion, requesting the disqualification of the military judges.

11.

The applicants did not comment on that argument.

12.

The Court observes that the establishment and composition of the Supreme Military Administrative Court was expressly prescribed by the Constitution and law. Accordingly, any objection filed by the applicants regarding the composition of the court for the simple reason that the judges sitting on the bench were members of the army would have been doomed to failure (see,

mutadis mutandis, Satık v. Turkey (no. 2)

, no. 60999/00, §

39, 8

July 2008, and

Yavuz v. Turkey

(dec.), no. 29870/96, 25 May 2000).

13.

Thus, such a request before the national authorities would not have remedied the situation complained of. It follows that this objection should be dismissed. The Court also considers that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. Nor is it inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

2.

Merits

14.

The Court reiterates that it has already examined a similar grievance in the case of

Tanıșma v. Turkey

(no. 32219/05, §§ 68-84, 17

November 2015) and found a violation of Article 6 § 1 of the Convention. It finds no particular circumstances which would require it to depart from its findings in the above-mentioned judgment.

15.

There has therefore been a violation of Article 6 § 1 of the Convention on account of the lack of independence and impartiality of the Supreme Military Court.

B.

Concerning the complaints regarding access to the classified documents and the non-communication of the written opinion of the public prosecutor

16.

The applicants complained about the fairness of the proceedings before the Supreme Military Administrative Court on account of their inability to have access to the classified documents submitted by the Ministry of Defence and the non-communication of the written opinions of the public prosecutor.

17.

The Court notes that these complaints are linked to the one examined above and must therefore likewise be declared admissible.

18.

Having regard to its finding of a violation of the applicants’ right to a fair hearing by an independent and impartial tribunal, the Court considers that it is not necessary to examine these complaints (see, among other authorities,

Incal v. Turkey

, 9 June 1998, § 74,

Reports of Judgments and Decisions

1998

‑

IV;

Ükünç and Güneș v. Turkey

, no. 42775/98, §

26, 18

December 2003; and

Yeltepe v. Turkey

, no. 24087/07, § 33, 14

March 2017).

III.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

A.

Damage

1.

Pecuniary damage

19.

The applicants claimed the sums indicated below in respect of pecuniary damage:

Application no.

Claim

54957/09

73,423.43 euros (EUR)

14242/10

EUR 50,000

22161/10

EUR 53,493

53804/11

EUR 256,838

20.

The Government contested the claims.

21.

As regards pecuniary damage, the Court notes that it cannot speculate as to what the outcome of proceedings compatible with Article

6 §

1 would have been. Accordingly, it considers that no award can be made under this head.

2.

Non-pecuniary damage

22.

In application nos. 54957/09, 14242/10 and 22161/10 the applicants each claimed EUR 50,000 in respect of non-pecuniary damage. In application no. 53804/11, the applicant requested EUR 18,581 for non

‑

pecuniary damage.

23.

The Government contested the claims.

24.

Taking into account the recent amendments in domestic law, and the possibility of a retrial before civil courts, the Court, deciding on an equitable basis, awards EUR 1,500 to each of the applicants.

B.

Costs and expenses

25.

In application nos. 54957/09, 14242/10 and 22161/10, the applicants each claimed EUR 2,000 in respect of legal fees. In application no.

53804/11, the applicant requested EUR 6,972 in respect of legal fees.

26.

The Government contested the claims.

27.

In accordance with the Court’s case-law, an applicant is entitled to the reimbursement of costs and expenses only in so far as it has been shown that these have been actually and necessarily incurred and are reasonable as to quantum. In the present case, the applicants have not substantiated their claim in respect of legal fees. Accordingly, the Court does not make any award under this head.

C.

Default interest

28.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

1.

Decides

to join the applications;

2.

Declares

the applications admissible;

3.

Holds

that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention on account of the lack of independence and impartiality of the Supreme Military Administrative Court;

4.

Holds

that it is not necessary to consider the applicants’ remaining complaints raised under Article 6 of the Convention;

5.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay each of the applicants EUR 1,500 (one thousand five hundred euros), plus any tax that may be chargeable in respect of non-pecuniary damage within three months, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement:

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

6.

Dismisses

the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 12 December 2017, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Hasan Bakırcı

Julia Laffranque

Deputy Registrar

President

APPENDIX

No.

Application No.

Lodged on

Applicant Name

Date of Birth

Place of residence

Represented by

Case specific notes

1.

54957/09

5/10/2009

Burçin Yumușak

1985

İstanbul

Cavit Çalıș

On 28 February 2008 the applicant was dismissed from the military academy due to non-compliance with disciplinary rules. On 14 January 2009 the Supreme Military Administrative Court (SMAC) rejected his case. On 15 April 2009 the SMAC further rejected the applicant’s rectification request.

2.

14242/10

11/02/2010

Kasım Artunç Kavalalı

1989

Adana

Cavit Çalıș

The applicant was dismissed from the Air Force military academy due to non-compliance with disciplinary rules. On 30

September 2009 the SMAC rejected his case. On 2 December 2009 the SMAC further rejected the applicant’s rectification request.

3.

22161/10

7/4/2010

Emre Kırgöz

1989

İzmir

Sezai Aydınalp

The applicant was dismissed from the Naval military academy due to non-compliance with pre-admission conditions. On 10

June 2009 the SMAC rejected his case. On 21 October 2009 the SMAC further rejected the applicant’s rectification request.

4.

53804/11

7/7/2011

Gürcan Gürsoy

1981

Burdur

Orhan Çelen

On 16 February 2010 the applicant, who was a non-commissioned officer, was dismissed from the army due to non-compliance with disciplinary rules. On 21 December 2010 the SMAC rejected his case. On 22

March 2011 the SMAC further rejected the applicant’s rectification request.