BEKTAȘ c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Comunicat la 15 decembrie 2017 A DOUA RĂSPUNSURI NR. 1015/13 Yalmaz BEKTAȘ împotriva Republicii Moldova introdusă la 12 noiembrie 2012 ÎN CEEA CE PRIVEȘTE FURNIZORUL Se referă la un caz de răpire internațională a copilului. Reclamantul este tatăl unei fiice născută în 2006 în Turcia, căsătorit cu un resortisant moldovean. Înainte de septembrie 2009, toți locuiau împreună în Turcia. La 12 septembrie 2009, mama s-a întâlnit cu copilul în Republica Moldova, unde a inițiat o procedură de divorț. La 10 noiembrie 2009, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, autoritatea centrală moldovenească însărcinată cu aplicarea Convenției de la Haga din 25 octombrie 1980 privind aspectele civile ale răpirii internaționale de copii, a primit de la omologul său turc o cerere din partea reclamantului care intenționa să întoarcă copilul în Turcia pe baza acestei convenții. Prin două scrisori din 12 ianuarie 2010 și 17 aprilie 2013, Ministerul moldovenesc a informat autoritățile turce că copilul era crescut în condiții adecvate și că, în cadrul procedurii de divorț, o instanță moldovenească a acordat mamei custodia copilului. În ultima sa scrisoare, ministerul a informat, de asemenea, că a luat în considerare întoarcerea fiicei reclamantului în Turcia neadecvat, invocând posibile consecințe grave pentru dezvoltarea psiho- emoțională a copilului. Din elementele dosarului nu reiese că Ministerul Moldovei în cauză a inițiat, în conformitate cu dispozițiile Convenției de la Haga, o procedură în Republica Moldova, astfel încât să se soluționeze problema returnării rapide a copilului. În special, având în vedere jurisprudența Curții în această privință (a se vedea, printre altele, Iosub Cara s c. România, n 7198/04, § 32-33, 27 iulie 2006 și Xc. Letonia [GC], n 27853/09, § 101-102 și 106-108, CEDO 2013), autoritățile moldovenești și-au îndeplinit obligațiile pozitive în temeiul articolului 8 din convenție

Communiquée le 15 décembre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

1015/13

Yılmaz BEKTAȘ

contre la République de Moldova

introduite le 12 novembre 2012

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

un cas allégué d’enlèvement international d’enfant.

Le requérant est le père d’une fille née en 2006 en Turquie, issue d’un mariage avec une ressortissante moldave. Avant septembre 2009, ils résidaient tous ensemble en Turquie. Le 12 septembre 2009, la mère se rendit avec l’enfant en République de Moldova où elle engagea une procédure de divorce.

Le 10 novembre 2009, le ministère du Travail, de la Protection sociale et de la Famille, autorité centrale moldave chargée de l’application de la Convention de La Haye du 25 octobre 1980 sur les aspects civils de l’enlèvement international d’enfants, reçut de son homologue turc une demande du requérant tendant au retour de l’enfant en Turquie sur le fondement de cette convention.

Par deux lettres du 12 janvier 2010 et du 17 avril 2013, le ministère moldave susmentionné informa les autorités turques que l’enfant était élevée dans des conditions adéquates et que, dans le cadre de la procédure de divorce, un tribunal moldave avait accordé la garde de l’enfant à la mère. Dans sa dernière lettre, le ministère fit également savoir qu’il considérait le retour de la fille du requérant en Turquie non opportun, invoquant de possibles conséquences graves pour le développement psycho-émotionnel de l’enfant.

Il ne ressort pas des éléments du dossier que le ministère moldave en question ait engagé, en application des dispositions de la Convention de La Haye, une procédure en République de Moldova afin qu’il fût statué sur la question du retour rapide de l’enfant.

QUESTION AUX PARTIES

Y a-t-il eu violation du droit du requérant au respect de sa vie familiale, au sens de l’article

8 de la Convention

? En particulier, eu égard à la jurisprudence de la Cour en la matière (voir, entre autres,

Iosub

Cara

s c.

Roumanie

, n

o

7198/04, §§ 32-33, 27 juillet 2006, et

X c. Lettonie

[GC], n

o

27853/09, §§ 101-102 et 106-108, CEDH 2013), les autorités moldaves se sont-elles acquittées des obligations positives leur incombant en vertu de l’article 8 de la Convention

?