DIMA c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Postat pe 3 octombrie 2022 A DOUA SECȚIUNE Cererea nr. 21492/22 Gigel-Doru DIMA împotriva Republicii Moldova introdusă la 18 aprilie 2022, comunicată la 14 septembrie 2022 DE LA LEFFARE Cererea se referă la un caz de răpire internațională a copilului. Reclamantul, un resortisant român, este tatăl unui copil născut în 2014 de căsătorie cu N.D., un resortisant moldo-rouman. Potrivit reclamantului, în timpul vieții lor comune, familia avea reședința obișnuită în România. În august 2018, după o călătorie în Republica Moldova, N.D. a refuzat să se întoarcă în România cu copilul. La scurt timp după aceea, ea a inițiat în fața instanțelor moldovenești o procedură de divorț și a solicitat custodia copilului. În octombrie 2018, reclamantul a depus o cerere de returnare a copilului în conformitate cu Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 privind aspectele civile ale răpirii internaționale de copii (□ Convenția de la Haga Ministerul Justiției din România sesizează ulterior Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei din Republica Moldova, fără ca acesta din urmă să întreprindă acțiuni ulterioare. La 6 martie 2019, reclamantul a înaintat în fața instanțelor moldovenești o cerere pentru returnarea imediată a copilului. La aceeași dată și cu privire la art. 16 din Convenția de la Haga, el a solicitat fără succes amânarea procedurii privind custodia, în așteptarea procedurii de returnare. Procedura privind custodia se încheie prin adoptarea deciziei Curții Supreme de Justiție din 10 decembrie 1999 noiembrie 2021, prin care garda a fost atribuită mamei, în special din cauza legăturii stabilite cu copilul de la care au locuit în Republica Moldova. La data introducerii prezentei cereri, procedura privind returnarea copilului era încă în curs de desfășurare în fața tribunalului de apel. Reclamantul se plânge că procesul decizional intern în speță nu a îndeplinit cerințele prevăzute la art. 8 din convenție, în special în ceea ce privește refuzul instanței care a solicitat să se pronunțe cu privire la dreptul de custodie a amânării acestei proceduri în cursul examinării cererii de returnare, precum și în ceea ce privește lipsa de celeritate în procedura de returnare. În special, autoritățile moldovenești și-au îndeplinit obligațiile pozitive care le revin în temeiul articolului 8 din convenție (a se vedea Iosub Cara c. România, nr. 7198/04, § 32-33, 27 iulie 2006 și Pisica c. Republica Moldova, 23641/17, §§ 63-66, 29 octombrie 2019; a se vedea, de asemenea, X c. Letonia [GC], n 27853/09, § 101-102 și 106-108, CEDH 2013) Guvernul este invitat să prezinte o copie a dosarelor interne privind dreptul de custodie și returnarea copilului.

Publié le 3 octobre 2022

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

21492/22

Gigel-Doru DIMA

contre la République de Moldova

introduite le 18 avril 2022

communiquée le 14 septembre 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne un cas allégué d’enlèvement international d’enfant.

Le requérant, un ressortissant roumain, est le père d’un enfant né en 2014 du mariage avec N.D., une ressortissante moldo-roumaine. Selon le requérant, pendant leur vie commune, la famille avait sa résidence habituelle en Roumanie. En août 2018, après un voyage en République de Moldova, N.D. refusa de rentrer en Roumanie avec l’enfant. Peu de temps après, elle engagea devant les juridictions moldaves une procédure de divorce et demanda la garde de l’enfant.

En octobre 2018, le requérant fit une demande de retour de l’enfant en application de la Convention de La Haye du 25 octobre 1980 sur les aspects civils de l’enlèvement international d’enfants («

Convention de La Haye

»). Le ministère de la Justice de Roumanie saisit par la suite le ministère du Travail, de la Protection sociale et de la Famille de la République de Moldova, sans que des démarches ultérieures soient engagées par ce dernier.

Le 6 mars 2019, le requérant introduisit devant les juridictions moldaves une demande pour le retour immédiat de l’enfant. À la même date et s’appuyant sur l’article 16 de la Convention de La Haye, il demanda sans succès l’ajournement de la procédure concernant la garde, dans l’attente de l’issue de la procédure relative au retour. La procédure concernant la garde se conclut par l’adoption de la décision de la Cour suprême de justice du 10

novembre 2021, par laquelle la garde fût attribuée à la mère en raison notamment du lien établi avec l’enfant depuis qu’ils habitaient en République de Moldova.

À la date de l’introduction de la présente requête, la procédure sur le retour de l’enfant était toujours pendante devant la cour d’appel.

Le requérant se plaint que le processus décisionnel interne en l’espèce n’a pas satisfait aux exigences inhérentes à l’article 8 de la Convention, notamment eu regard au refus de la juridiction appelée à se prononcer sur le droit de garde d’ajourner cette procédure durant l’examen de la demande de retour, ainsi qu’au manque de célérité dans la procédure relative au retour.

QUESTION AUX PARTIES

Y a-t-il eu violation du droit du requérant au respect de sa vie privée et familiale, au sens de l’article 8 de la Convention

? En particulier, les autorités moldaves se sont-elles acquittés des obligations positives leur incombant en vertu de l’article 8 de la Convention (voir

Iosub

Cara

s c. Roumanie

, n

o

7198/04, §§ 32-33, 27 juillet 2006 et

Pisică c. République de Moldova

, n

o

23641/17, §§ 63-66, 29 octobre 2019

; voir également

X c. Lettonie

[GC], n

o

27853/09, §§

101-102 et 106-108, CEDH 2013)

?

Le Gouvernement est invité à produire une copie des dossiers des procédures internes relatives au droit de garde et au retour de l’enfant.