CREȚOI c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Comunicat la 18 noiembrie 2019 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 49960/19 Laurențiu-Cristian CRETOI împotriva Republicii Moldova, introdusă la 19 august 2019 OBIECTUL L Reclamantul este un resortisant român. În 2013, s-a căsătorit cu un resortisant moldovean și român. Soții aveau reședința obișnuită în București, România. În februarie 2015, au avut un copil, născut și la București. Parte în vacanță în Republica Moldova cu copil, mama a refuzat, în septembrie 2015, să se întoarcă în România. La 8 decembrie 2015, Ministerul Justiției din România a transmis Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei Republicii Moldova cererea reclamantului privind returnarea imediată a copilului în România, în conformitate cu dispozițiile Convenției de la Haga din 25 octombrie 1980 privind aspectele civile ale răpirii internaționale de copii (Convenția).

În februarie 2016, mama copilului a inițiat o procedură de divorț în fața autorităților moldovenești și a solicitat custodia copilului. La 28 martie 2017, ministerul moldovenesc menționat anterior a inițiat o procedură în scopul obținerii unei hotărâri judecătorești prin care se dispune înapoierea copilului. Ulterior, reclamantul a formulat, în temeiul articolului 16 din convenție, o cerere de amânare a primei proceduri în așteptarea celei de-a doua proceduri privind returnarea copilului. El a refuzat și, printr-o hotărâre definitivă a Curții Supreme de Justiție din 24 octombrie 2018, căsătoria a fost dizolvată și dreptul de custodie al copilului a fost acordat mamei.

În ceea ce privește a doua procedură, Tribunalul de Primă Instanță a refuzat să dea acces la cererea de returnare pe motiv, printre altele, că această cerere a fost formulată de autoritatea moldovenească competentă mai mult de un an și jumătate de la refuzul de a se întoarce în România și că copilul este deja integrat în noul său mediu. Această hotărâre a fost confirmată de către instanța de apel și de către Curtea Supremă de Justiție, a cărei decizie definitivă datează din 27 martie 2019, invocând articolele 6 și 8 din Convenție, reclamantul denunță lipsa de diligență și de celeritate din partea autorităților moldovenești invitate să se pronunțe asupra cererii sale de întoarcerea fiicei sale.

A existat vreo încălcare a dreptului reclamantului de a-și respecta viața de familie, în sensul articolului 8 din convenție? În special, având în vedere jurisprudența Curții în această privință (a se vedea, printre altele, Iosub Cara sc. România, nr. 7198/04, § 32-34, 27 iulie 2006, Neulinger și Shuruuk c. Elveția [GC], nr. 41615/07, §§ 132-134 și 140, CEDH 2010 și Letonia [GC], n 27853/09, §§ 101-102 și 106-108, CEDO 2013), autoritățile moldovenești și-au îndeplinit obligațiile pozitive care le revin în temeiul articolului 8 din convenție

Communiquée le 18 novembre 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 49960/19 Laurențiu-Cristian CREȚOI contre la République de Moldova introduite le 19 août 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne un cas allégué d’enlèvement international d’enfant. Le requérant est un ressortissant roumain. En 2013, il se maria avec une ressortissante moldave et roumaine. Les époux avaient leur résidence habituelle à Bucarest, Roumanie. En février 2015, ils eurent une enfant, née également à Bucarest. Partie en vacances en République de Moldova avec l’enfant, la mère refusa, en septembre 2015, de retourner en Roumanie. Le 8 décembre 2015, le ministère de la Justice de la Roumanie transmit au ministère du Travail, de la Protection sociale et de la Famille de la République de Moldova la demande du requérant relative au retour immédiat de l’enfant en Roumanie, en application des dispositions de la Convention de La Haye du 25 octobre 1980 sur les aspects civils de l’enlèvement international d’enfants (la Convention).

En février 2016, la mère de l’enfant engagea une procédure de divorce devant les instances moldaves. Elle demanda également la garde de l’enfant. Le 28 mars 2017, le ministère moldave précité engagea quant à lui une procédure aux fins d’obtenir une décision de justice ordonnant le retour de l’enfant. Par la suite, le requérant formula, sur le fondement de l’article 16 de la Convention, une demande d’ajournement de la première procédure dans l’attente de l’issue de la seconde procédure relative au retour de l’enfant. Il essuya un refus et, par une décision définitive de la Cour suprême de justice du 24 octobre 2018, le mariage fut dissous et le droit de garde de l’enfant fut accordé à la mère.

Quant à la seconde procédure, le tribunal de première instance refusa d’accéder à la demande de retour au motif, entre autres, que cette demande a été formulée par l’autorité moldave compétente plus d’un an et demi après le refus de retour en Roumanie et que l’enfant s’était déjà intégrée dans son nouveau milieu. Ce jugement fut confirmé par l’instance d’appel ainsi que par la Cour suprême de justice, dont la décision définitive date du 27 mars 2019. Invoquant les articles 6 et 8 de la Convention, le requérant dénonce un manque de diligence et de célérité de la part des autorités moldaves invitées à se prononcer sur sa demande de retour de sa fille.

QUESTION AUX PARTIES

Y a-t-il eu violation du droit du requérant au respect de sa vie familiale, au sens de l’article 8 de la Convention ? En particulier, eu égard à la jurisprudence de la Cour en la matière (voir, entre autres, Iosub Cara s c. Roumanie , n o 7198/04, §§ 32-34, 27 juillet 2006, Neulinger et Shuruk c. Suisse [GC], n o 41615/07, §§ 132-134 et 140, CEDH 2010, et X c. Lettonie [GC], n o 27853/09, §§ 101-102 et 106-108, CEDH 2013), les autorités moldaves se sont-elles acquittées des obligations positives leur incombant en vertu de l’article 8 de la Convention ?