BITTOUN c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Comunicat la 18 decembrie 2017 A DOUA RĂSPUNSURI nr. 51051/15 David, Michel, Simeon BITTOUN împotriva Republicii Moldova, introdusă la 9 octombrie 2015 OBIECTUL L Acestea se referă la imposibilitatea reclamantului de a pune în aplicare deciziile autorității moldoven competente care au stabilit condițiile dreptului său de vizită la fiica sa minoră, născută în 2013. Reclamantul a depus două plângeri penale care au susținut nerespectarea de către mama copilului a programului de vizită stabilit, însă autoritatea de urmărire și-a declinat competența. Reclamantul a inițiat, de asemenea, o acțiune civilă pentru a obliga mama copilului să nu-și exercite dreptul de vizită. Instanțele civile au respins acțiunea pentru lipsa de probe, referindu-se, printre altele, la faptul că instanța nu a constatat faptul că instanța nu observase observația mamei copilului orelor menționate anterior. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul afirmă că autoritățile moldovenești nu au luat măsuri adecvate pentru a-i permite să mențină legătura cu fiica sa. Invocând art. 13 din Convenție, se plânge și de lipsa unei căi de atac interne efective pentru a-și exercita drepturile garantate prin art. 8 din Convenție. A existat vreo încălcare a dreptului reclamantului de a-și respecta viața de familie, în sensul articolului 8 din convenție? În special, având în vedere jurisprudența Curții în această privință (a se vedea, printre altele, Strumia c. Italia, nr. 53377/13, §§ 110-111 și 113, 23 iunie 2016), autoritățile moldovenești și-au îndeplinit obligațiile pozitive în temeiul articolului 8 din Convenție. Reclamantul avea la dispoziție, conform art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care și-ar fi putut exprima vinovăția de necunoaștere a art. 8 din Convenție?

Communiquée le 18 décembre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

51051/15

David, Michel, Simeon BITTOUN

contre la République de Moldova

introduite le 9 octobre 2015

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

une impossibilité pour le requérant de faire respecter les décisions de l’autorité moldave compétente ayant fixé les conditions de son droit de visite de sa fille mineure, née en 2013. Le requérant déposa deux plaintes pénales alléguant un non-respect par la mère de l’enfant des horaires de visite fixés, mais l’autorité de poursuite déclina sa compétence. Le requérant engagea également une action civile afin d’obliger la mère de l’enfant de ne pas entraver l’exercice de son droit de visite. Les tribunaux civils rejetèrent l’action pour manque de preuves, faisant entre autres référence au fait que le parquet n’avait pas constaté l’inobservation par la mère de l’enfant des horaires susmentionnés.

Invoquant l’article

8 de la Convention, le requérant allègue que les autorités moldaves n’ont pas pris de mesures propres à lui permettre de maintenir le lien avec sa fille. Invoquant l’article

13 de la Convention, il se plaint également d’une absence de recours interne effectif pour faire valoir ses droits garantis par l’article

8 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Y a-t-il eu violation du droit du requérant au respect de sa vie familiale, au sens de l’article

8 de la Convention

? En particulier, eu égard à la jurisprudence de la Cour en la matière (voir, entre autres,

Strumia c.

Italie

, n

o

53377/13, §§

110-111 et 113, 23

juin 2016), les autorités moldaves se sont-elles acquittées des obligations positives leur incombant en vertu de l’article

8 de la Convention

?

2.

Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article

13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler son grief de méconnaissance de l’article

8 de la Convention

?