GAVRYLOVA AND OTHERS v. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

19.12.2017

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

GAVRYLOVA AND OTHERS v. UKRAINE (CtEDO, 2017)

HUDOC · oficial

O listă a reclamanților, care au depus prezentele cereri între 23 decembrie 2005 și 31 august 2006, este prezentată în apendice. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentii lor, cel mai recent, dl I. Lishchyna. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 iulie 2002, Forța Aerienă a Ucrainei a organizat un spectacol de aviație militară la aerodromul Skniliv din Lviv. În timpul performanței aerobatice, un avion militar SU-27 s-a prăbușit într-o mulțime de spectatori și a explodat. Ambii piloti au ejectat cu succes înainte de explozie. Ca urmare a accidentului, șaptezeci și șapte de persoane au fost ucise și peste 290 de persoane, inclusiv reclamanții, au suferit leziuni asupra sănătății (a se vedea detaliile din punctele 17-50 de mai jos). La data procedurii penale de accident au fost instituite pentru a stabili cauza accidentului. În diferite date, reclamanții au fost admisi în aceste proceduri ca părți rănite și reclamanți civili. După evaluarea individualizată a leziunilor reclamanților de către experți criminaliști în cadrul acestor proceduri, acestea au fost împărțite în trei categorii: „leziuni minore”, „leziuni de gravitate intermediară” și „leziuni grave” în funcție de impactul acestora asupra sănătății și bunăstării reclamanților, reversibilitatea sau irversibilitatea naturii lor, durata recuperării și intensitatea intervenției medicale necesare. La 27 august 2004, în procesul de atribuire a unei categorii, au fost luate în considerare atât traumele fizice cât și traumaticele emoționale. La 27 august 2004, procedurile penale împotriva a patru ofițeri de rang general (denumit în continuare „cazul organizatorilor”) au fost excluse de la procedura penală împotriva pilotilor și echipajului de sprijin (denumit în continuare „cazul interpretilor”). La 23 iunie 2005, Curtea Militară de Apel din regiunea Centrală a examinat cazul artiștilor și a constatat că cei doi piloti ai aeronavei care s-au prăbușit și trei membri ai echipajului de sprijin au fost condamnați la diferite condiții de închisoare. În aceeași dată, Curtea a hotărât, de asemenea, asupra cererilor civile ale reclamanților, acordându-le sume diferite în ceea ce privește prejudiciu material (în principal cheltuieli medicale) și prejudiciu moral în legătură cu leziunile fizice și suferința emoțională, care urmează să fie plătite de Ministerul Apărării (a se vedea detaliile din tabelul adăugat mai jos). 10. La 2 martie 2006, grupul militar al Curții Supreme a Ucrainei a respins apelurile reclamanților și hotărârea în cazul interpreților a devenit finală. 12. Între iunie 2006 și martie 2007, toate hotărârile din cauza reclamanților au fost plătite. 13. La 11 iunie 2008, Curtea de Apel a examinat cazul organizatorilor și a achitat patru ofițeri acuzați în cadrul acestei proceduri. 15. La 22 octombrie 2008, această decizie a fost susținută prin recurs de către Grupul militar al Curții Supreme a Ucrainei și toate cererile civile depuse în cadrul cauzei organizatorilor au fost lăsate neexaminate având în vedere achitarea. 16. În diferite date începând din 2002, în plus față de compensația acordată de instanță, aproape toți reclamanții au obținut, de asemenea, plăți în sprijinul statului și al municipalității de la fondurile de ajutor pentru victimele accidentului Skniliv (a se vedea detaliile din tabelul adăugat mai jos). Fiecare solicitant a obținut, de asemenea, plăți suplimentare de la 2.620 hryvnias (UAH) (Ms Liliya Belinska; leziuni emoționale minore) la UAH 41.000 (Dl. Denis Gavrylov; leziuni grave) de la fondurile de caritate înființate și gestionate de autoritățile pentru a atrage donații private în ajutor pentru victimele accidentului Skniliv. În diferite ocazii, unele dintre solicitanți au fost furnizate, de asemenea, cu tichete de vacanță și cu tichete de tratament recreativ pentru a facilita recuperarea lor mentală și fizică. Pentru mai multe detalii privind accidentul, ancheta și ajutorul statului și municipal la care au urmat victimele, a se vedea Mikhno v. Ucraina, nr. 32514/12, §§ 12-58 și 67-71, 1 septembrie 2016 și Svitlana Atanyuuk și alții v. Ucraina, nr. 36314/06 și altele 3, §§ 17-64 și 71-75, 1 septembrie 2016). 17. Prezenta cerere a fost depusă de doi cetățeni ucrainieni care rezidă în Lviv: dna Tetiana Kostyantynivna Gavrylova, născut în 1949 și dl Denis Oleksandrovych Gavrylov, născut în 1987. Dna Tetiana Gavrylova este mama domnului Denis Gavrylov. Reclamanții au fost reprezentați de dl T.R. Sendega, un avocat practicant în Lviv. 18. Ca urmare a accidentului Skniliv, dna Tetiana Gavrylova a suferit o leziune bruscă la picioarele țesuturilor moale cu hemoragie și a abraziunilor multiple clasificate cumulativ de experții criminaliști naționali ca răni de "gravitate intermediară". 19. Dl Denis Gavrylov a avut artera popliteală și mușchii de picior drept. De asemenea, el a suferit mai multe abrazii, contuzii și alte leziuni clasificate cumulativ de experți criminaliști naționali ca o „leziune gravă”. După accident, el a suferit tratament în unitatea de reabilitare a spitalului, urmat de tratament îndelungat în pacient și în ambulatoriu. 20. Până când prezenta cerere a fost depusă în decembrie 2005, dl Gavrylov a fost clasificat ca fiind suferit de handicapul de „al doilea (intermediar) sub clasificare internă și a primit o pensie de invaliditate. 21. Prezenta cerere a fost depusă de trei resortisanți ucrainieni rezidenți la Lviv: dna Natalya Yaroslavivna Chorna, născut în 1971, dl Anton Bogdanovych Chornyy, născut în 1977 și dl Bogdan Antonovych Chornyy, născut în 1999. Primii doi solicitanți sunt soții și al treilea reclamant este fiul lor. Ele au fost reprezentate de dl D.A. Gudyma și dna S.V. Khyliuk, avocați practicați în Lviv. 22. Potrivit reclamanților, erau atât de aproape de locul accidentului avioanelor SU27, încât hainele lor erau vizualizate cu sângele și părțile corpului de oameni răniți și morți în jurul lor. Pentru a ajunge la siguranță, au trebuit să facă calea lor trecut de numeroase cadavre mutilate și au defigurat oamenii țipând de-a lungul pistei de aerodrom. 23. Dna Natalya Chorna a suferit o leziune la glezna cu o ruptură de ligament, contuzie și hematom. Apoi a fost diagnosticată ca fiind suferită de tulburări de stres post-traumatic, care s-au transformat în neuroză astenic-depresivă. Rănile ei au fost clasificate ca leziuni de „gravitate intermediară” de către experții criminaliști naționali. 24. Dl Anton Cornyy a fost diagnosticat ca suferind de tulburări de stres post-traumatice. Trauma sa psihologică a fost clasificată de experți criminaliști naționali ca o “reziune minoră”. 25. Dl Bogdan Cornyy, un minor de trei ani la data accidentului, a suferit o rană cerebrală contusa, contuzie și un hematom. De asemenea, el a dezvoltat tulburări de stres post-traumatic, care au inclus simptome cum ar fi frica de multimi și tulburări de somn. El a suferit, de asemenea, de diferite forme de disfuncție fiziologică, inclusiv o tulburare și perturbarea dezvoltării discursului său. Leziunile dlui Bogdan Cornyy au fost clasificate de experții criminaliști naționali ca cele de „seritate intermediară”. În mai multe ocazii în anii care au urmat, dl Bogdan Cornyy a fost plasat pe programele de tratament pacific în instituțiile psihno-neurologice. 26. Potrivit reclamanților, la data schimbului de observații în 2013, acestea încă suferă de efectele adverse ale accidentului. Ei au furnizat numeroase documente medicale ca dovada că au continuat să fie sub supraveghere medicală în curs de desfășurare în legătură cu traumatica psihologică susținută la locul accidentului. 27. Prezenta cerere a fost depusă de dl Boris Borisovich Yudin, un național ucrainean născut în 1946 și rezident în Lviv. Reclamantul a fost reprezentat de dna Y.V. Kulbiy-Kukhar, avocat practicant în Lviv. 28. Ca urmare a accidentului Skniliv, Boris Yudin a suferit o contuzie cerebrală grea cu hemoragie subaracnoidă și o fractură a osului clavicular. Pentru șase zile după accident, el a fost în comă. La recuperarea conștiinței, el a suferit de amnezie parțială, pierderea de vorbire temporară, halucinații și a fost incapabil de a merge. După un tratament neurologic intens, Boris Yudin a recăpătat unele funcții cerebrale. Cu toate acestea, el nu a atins recuperarea completă și până în 2006 a fost clasificat ca suferind de handicap de “prim grad” care are nevoie de asistență în afara pentru satisfacerea nevoilor zilnice de bază. Potrivit clasificării de către experți criminaliști naționali, trauma lui Boris Yudin a fost clasificată ca o „dezvoltare gravă”. 29. Prezenta cerere a fost depusă de doi cetățeni ucraineni - doamna Iryna Grygorivna Reshetilova, născut în 1950, și dl Viktor Mykhaylovych Yegorov, născut în 1957, și dl Nikita Sergejevich Bastrakov, născut în 1998. Primii doi solicitanți sunt bunicii celui de-al treilea reclamant, cei trei solicitanți locuiesc în Lviv. Ei au fost reprezentați de dl A.P. Syvyk, un avocat practicant în Lviv. 30. Potrivit reclamanților, la data accidentului, momente înainte ca SU-27 să ajungă la sol, dl Bastrakov − un minor de patru ani în acel moment − a urmărit-o cu gura deschisă, în timp ce dna Reshetilova i-a spus în distracție: „Uau, uite cât de scăzut poate zbura acest avion!” Următoarea clipă, dl Yegorov, având realizat brusc că avionul a căzut, a împins nepotul său la sol și l-a acoperit cu corpul său, implorând-o pe soția sa să se întindă și pe teren. Momentele mai târziu, reclamanții au fost lovite de valul de căldură din turbinele aeronavei, care și-au ars hainele și pielea. Suelele pantofilor lui Yegorov au fost, de asemenea, arse complet. Când reclamanții au ajuns în cele din urmă pe picioarele lor, acestea au fost acoperite cu sânge altor oameni și cu smoot de la aeronavă, care a explodat o mică distanță de ei. 31. Ca urmare a accidentului, dna Reshetilova a suferit arsuri multiple în fața ei, membrele și ochii. Unda de căldură din turbinele aeronautice a intrat, de asemenea, în sistemul respirator și a ars laringea, trachea, bronci și plămâni. În plus, dna Reshetilova a suferit o reacție neurologică acută la stres. Experții criminaliști domestici și-au clasificat leziunile ca „minor”. Potrivit reclamantului, această clasificare a fost incorectă, deoarece ea nu a recuperat niciodată complet din rănile ei. Ea a furnizat documente medicale largi ca dovezi pentru a dovedi că efectele după leziunile ei au inclus bronchite obstructive cronice, enfizema pulmonar, encefalopatia și diferite alte complicații medicale. Până în 2006 dna Reshetilova a fost clasificată ca fiind suferită de handicapul general al celui de-al treilea (al cel mai mic) grad, în conformitate cu sistemul de clasificare intern. 32. Dl Viktor Yegorov a susținut contuzia zonei toracice, fracturi ale vertebrei a cincea și a șaptea și a abraziunilor multiple clasificate cumulativ de experți legaliști naționali ca „injuri de gravitate intermediară”. El a dezvoltat, de asemenea, complicații, inclusiv dureri de cap frecvente, dureri de spate și o serie de simptome neurologice. 33. Dl Nikita Bastrakov a suferit o rană de mână, abraziuni față și tulburări de stres post-traumatice manifestate cel mai marcat, prin fobie, simptome astenice și uz de pat. Leziunile sale au fost clasificate de experți criminaliști naționali ca fiind de „serie intermediară”. 34. Prezenta cerere a fost depusă de dna Galyna Ivanivna Kurylka, cetățean ucrainean născută în 1958 și rezidentă în Lviv. Reclamantul a fost reprezentat de dl D. Gudyma și dna S. Khyliuk, avocați care practică în Lviv. 35. Ca urmare a accidentului, reclamantul a suferit contuzie a piciorului și a dezvoltat tulburări de stres post-traumatic clasificate de experții criminaliști naționali ca „referință minoră”. Potrivit reclamantului, această clasificare a fost incorectă, deoarece statul ei mental s-a deteriorat, de fapt, până la un punct în care a fost forțată să renunțe la ocuparea ei ca mentor în grădiniță. După o serie de programe de tratament ambulatoriu și ambulatoriu, în 2006 dna Kurylka a fost clasificată ca fiind suferită de handicap de gradul al doilea (moderativ grav) și inaptă pentru muncă, cu excepția îndeplinirii sarcinilor interne. În momentul schimbului de observații în 2013, dna Kurylka a fost șomeră pe o pensie de invaliditate și a fost sub supraveghere psihiatrica ambulatoare permanentă. În plus, a participat de mai multe ori pe an la cursuri de tratament de reabilitare a pacienților în instituții psiho-neurologice. 36. Prezenta cerere a fost depusă de dna Khrystyna Viktorivna Koshulap (nume căsătorit Dzyunka), un național ucrainean născut în 1989 și rezident în Lviv. Ea a fost reprezentată de dl D.A. Gudyma și dna S.V. Khyliuk, avocați practicant în Lviv. 37. Ca urmare a accidentului de expoziție aeriană Skniliv, dna Koshulap, minoră de 13 ani, a suferit atunci o leziune complicată la mână, cu daune la nivelul tendonilor extensor clasificați de experții criminaliști naționali ca „injuriu de gravitate intermediară”. A suferit o serie de operații reconstructive urmate de programe de tratament ambulatoriu și ambulatoriu. 38. Prezenta cerere a fost depusă de doi cetățeni ucraineni rezidenți la Lviv: dl Anatoliy Romanovych Garasymiv, născut în 1964, și dl Volodymyr Anatoliyovych Garasymiv, născut în 1991. dl Anatoliy Garasymiv este tatăl dlui Volodymyr Garasymiv. Reclamanții au fost reprezentați de dl D.A. Gudyma și dna S.V. Khyliuk, avocați care practică în Lviv. 39. Ca urmare a accidentului Skniliv, dl Anatoliy Garasymiv a suferit contuzie cerebrală, arsuri mai multe față și cap, precum și abraziuni la degetele și genunchii, clasificate cumulativ de experți domestici ca „leziuni minore”. Potrivit lui, această clasificare a fost incorectă, deoarece nu și-a revenit niciodată sănătatea și a continuat să sufere de efectele după accident la data schimbului de observații în 2013. Ca urmare a leziunilor sale fizice și a stresului, dl Anatoliy Garasymiv a început să sufere, în special, de dureri de cap frecvente, boli hipertonice și alte complicații. În câteva luni de la accident a fost forțat să abandoneze cariera sa ca un instrument militar de vânt jucător și a fost în cele din urmă respins de la forțele militare pe motive de sănătate. Până în 2006, dl Anatoliy Garasymiv a fost clasificat ca suferind de invaliditate care implică pierderea 40% a capacității de muncă. 40. Dl Volodymyr Garasymiv, minor de unsprezece ani la data accidentului, a dezvoltat tulburări de stres post-traumatice clasificate de experți naționali ca „referință minoră”. 41. Prezenta cerere a fost depusă de dna Liliya Bogdanivna Belinska (denumită Salo căsătorit), un național ucrainean născut în 1985 și rezidentă în Lviv. Ea a fost reprezentată de dl D.A. Gudyma și dna S.V. Khyliuk, avocați care practică în Lviv. 42. Ca urmare a accidentului Skniliv, dna Liliya Belinska, minoră de 17 ani la data accidentului, a dezvoltat tulburări posttraumatice de stres, care au fost tratate în ambulatoriu. Trauma ei a fost clasificată de experți legaliști naționali ca o „ferință minoră”. 43. Prezenta cerere a fost depusă de dna Liubov Grygorivna Stupets, națională ucraineană născută în 1961 și rezidentă în Lviv. Ea a fost reprezentată de dl D.A. Gudyma și dna S.V. Khyliuk, avocați care practică în Lviv. 44. Dna Liubov Stupets a susținut ruptură a ligamentului acromio-clavicular, prejudiciul ei fiind clasificat de experți naționali ca unul din „serianță intermediară”. Potrivit documentelor medicale prezentate de dna Stupets, tratamentul acestui trauma a necesitat mai multe intervenții chirurgicale și tratament extensiv de reabilitare a pacienților. Reclamantul a trebuit să abandoneze cariera ei în sport și ca profesor de educație fizică școlară. În noiembrie 2002 a fost clasificată ca fiind suferită de handicap de gradul al treilea. Până în 2006 starea ei de sănătate se deteriorează încă: a dezvoltat artrită post-traumatică, sindromul durerii și o serie de condiții neurologice și alte. La data schimbului de observații în 2013, reclamantul a primit o pensie de invaliditate. 45. Prezenta cerere a fost depusă de dna Nataliya Yaroslavivna Sivanych (numărul căsătorit Buntseva), un național ucrainean născut în 1985 și care locuiește în Lviv. Ea a fost reprezentată de dl D.A. Gudyma și dna S.V. Khyliuk, avocați practicand în Lviv. 46. Ca urmare a accidentului de expoziție aeriană Skniliv, dna Nataliya Sivanych a suferit contuzie cerebrală, numeroase răni și fracturi de mai multe oase de picior, care au nevoie de tratament în pacient, urmat de un program de reabilitare ambulatoare. Rănile reclamantului au fost clasificate cumulativ de experți criminaliști naționali ca fiind cele de „seritate intermediară”. 47. Prezenta cerere a fost depusă de doi cetățeni ucraineni care locuiesc în Lviv: dl Anatoliy Mykolayovych Shevchuk, născut în 1967 și dl Andriy Anatoliyovych Shevchuk, născut în 1991. Dl Anatoliy Shevchuk este tatăl dlui Andriy Shevchuk. Reclamanții au fost reprezentați de dl D.A. Gudyma și dna S.V. Khyliuk, avocați practicanți în Lviv. 48. Potrivit reclamanților, în timp ce avionul a căzut a explodat, părți din ea au zburat spre drum. Ambele ar fi fost probabil ucise, dacă nu ar fi fost pentru reacția rapidă a dlui Anatoliy Shevchuk: el a reușit să-și împingă fiul la pământ și să-l acopere cu corpul chiar înainte de momentul în care ar fi fost lovit de aceste părți zburătoare. Când reclamanții s-au ridicat, au văzut numeroase trupuri mutilate de oameni morți, arși și răniți în jurul lor. În timp ce încearcă să ofere primul ajutor supraviețuitorilor accidentului, dl Anatoliy Shevchuk a pierdut vizualizarea fiului său, care a călcat în mijlocul trupelor mutilate și a strigat oameni. După ce l-a căutat pe fiul său timp de aproximativ o oră, dl Anatoliy Shevchuk l-a găsit nefericit fizic, dar într-o stare de șoc mental profund, incapabil de a vorbi sau de a face contact productiv cu alții. dl Andriy Shevchuk a fost plasat imediat într-un spital psiho-neurologic pentru tratament inpacient. 49. La 28 iulie 2002, dl Anatoliy Shevchuk s-a întors la muncă și a încercat să își relueze datoria normală. Cu toate acestea, după ce a dezvoltat brusc un zgomot, el a solicitat asistență psihiatrică. 50. Apoi, ambii solicitanți au suferit mai multe sesiuni de tratament psihiatric în pacient, urmate de tratament ambulatoriu și de supraveghere regulată. Ei au fost diagnosticate cu tulburări de stres post-traumatic clasificate de experți naționali ca „injuriu de gravitate intermediară”. 51. art. 49 din Constituția Ucrainei (1996) prevede, în special, următoarele: „Toată lumea are dreptul la protecție a sănătății, la asistență medicală și la asigurarea medicală. Protecția sănătății este asigurată prin finanțarea statului a programelor socioeconomice, medicale și sănătoase relevante de îmbunătățire a sănătății și a programelor profilactice. Statul creează condiții pentru serviciile medicale eficiente accesibile tuturor cetățenilor. Statul și instalațiile comunitare de protecție a sănătății oferă servicii medicale gratuite; rețeaua existentă a acestor instituții nu trebuie redusă. Statul promovează dezvoltarea unor instalații medicale de toate formele de proprietate. ...” 52. Alte dispoziții relevante ale dreptului intern sunt citate în hotărârea Curții în cazul Mikhno (citată mai sus, §§ 76-105).

A list of the applicants, who lodged the present applications between 23 December 2005 and 31 August 2006, is set out in the appendix. 2. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agents, most recently, Mr I. Lishchyna. 3. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 4. On 27 July 2002 the Air Force of Ukraine staged a military aviation show at the Sknyliv aerodrome in Lviv. During the aerobatics performance, an SU-27 military aircraft crashed into a crowd of spectators and exploded. Both pilots had successfully ejected before the explosion. As a result of the crash, seventy-seven people were killed and over 290 people, including the applicants, sustained damage to their health (see details in paragraphs 17-50 below). 5. On the date of the accident criminal proceedings were instituted to establish the cause of the crash. 6. On various dates the applicants were admitted in these proceedings as injured parties and civil claimants. Following individualised assessments of the applicants’ injuries by forensic experts within the framework of those proceedings, they were divided in three categories: “minor injuries”, “injuries of intermediate seriousness” and “grave injuries” depending on their impact on the applicants’ health and well-being, the reversibility or irreversibility of their nature, the length of recovery and the intensity of the medical intervention required. The seriousness of both the physical and the emotional trauma were taken into account in the process of attribution to a category. 7. On 27 August 2004 the criminal proceedings against four officers of the rank of general (hereinafter “the organisers’ case”) were disjoined from the criminal proceedings against the pilots and the supporting ground crew (hereinafter “the performers’ case”). 8. On 23 June 2005 the Central Region Military Court of Appeal examined the performers’ case and found the two pilots of the crashed aircraft and three supporting crew members guilty of negligence. These officers were sentenced to various terms of imprisonment. 9. On the same date the court also ruled on the applicants’ civil claims, awarding them various amounts in respect of pecuniary damage (mostly medical expenses) and non-pecuniary damage in connection with physical injuries and emotional distress, to be paid by the Ministry of Defence (see details in the appended table below). 10. The applicants appealed, seeking, in particular, an increase in the compensation payments. 11. On 2 March 2006 the Military Panel of the Supreme Court of Ukraine rejected the applicants’ appeals and the judgment in the performers’ case became final. 12. Between June 2006 and March 2007 all the judgment awards due to the applicants were paid out. 13. Some applicants lodged further civil claims within the framework of the organisers’ case, which was still ongoing at the material time. 14. On 11 June 2008 the Central Region Military Court of Appeal examined the organisers’ case and acquitted the four officers charged in these proceedings. 15. On 22 October 2008 this decision was upheld on appeal by the Military Panel of the Supreme Court of Ukraine and all the civil claims lodged within the framework of the organisers’ case were left unexamined in view of the acquittal. 16. On various dates starting from 2002, in addition to the compensation awarded by the court, almost all of the applicants also obtained payments in State and municipal aid from the Sknyliv accident victim relief funds (see details in the appended table below). Every applicant also obtained further payments ranging from 2,620 hryvnias (UAH) (Ms Liliya Belinska; minor emotional injury) to UAH 41,000 (Mr Denis Gavrylov; grave injury) from charitable funds set up and managed by the authorities to attract private donations in aid to the Sknyliv accident victims. On various occasions some of the applicants were also provided with vacation vouchers and recreational treatment vouchers to facilitate their mental and physical recovery. For more details concerning the accident, the ensuing investigation and State and municipal aid to the victims see Mikhno v. Ukraine, no. 32514/12, §§ 12-58 and 67-71, 1 September 2016 and Svitlana Atamanyuk and Others v. Ukraine, nos. 36314/06 and 3 others, §§ 17-64 and 71-75, 1 September 2016). 17. The present application was lodged by two Ukrainian nationals who are resident in Lviv: Mrs Tetiana Kostyantynivna Gavrylova, born in 1949 and Mr Denis Oleksandrovych Gavrylov, born in 1987. Mrs Tetiana Gavrylova is the mother of Mr Denis Gavrylov. The applicants were represented by Mr T.R. Sendega, a lawyer practising in Lviv. 18. As a result of the Sknyliv air show accident, Mrs Tetiana Gavrylova sustained a blunt soft tissues leg injury with haemorrhage and multiple abrasions cumulatively classified by domestic forensic experts as injuries of “intermediate seriousness”. 19. Mr Denis Gavrylov had his popliteal artery and right leg muscles crushed. He also sustained multiple abrasions, contusions and other injuries cumulatively classified by domestic forensic experts as a “grave injury”. Following the accident, he underwent treatment in the hospital rehabilitation unit followed by lengthy inpatient and outpatient treatment. 20. By the time the present application was lodged in December 2005, Mr Gavrylov had been classified as suffering from “second (intermediate) degree” disability under domestic classification and was in receipt of a disability pension. 21. The present application was lodged by three Ukrainian nationals resident in Lviv: Mrs Natalya Yaroslavivna Chorna, born in 1971, Mr Anton Bogdanovych Chornyy born in 1977 and Mr Bogdan Antonovych Chornyy, born in 1999. The first two applicants are spouses and the third applicant is their son. They were represented by Mr D.A. Gudyma and Ms S.V. Khyliuk, lawyers practising in Lviv. 22. According to the applicants, they were so close to the site of the SU27 aircraft crash that their clothes were stained with the blood and body parts of people injured and dying around them. In order to reach safety, they had to make their way past numerous mutilated corpses and disfigured screaming people along the aerodrome runway. 23. Mrs Natalya Chorna sustained an ankle injury with a ligament rupture, contusion and haematoma. Subsequently she was also diagnosed as suffering from post-traumatic stress disorder, which transformed into asthenic-depressive neurosis. Her injuries were classified as injuries of “intermediate seriousness” by domestic forensic experts. 24. Mr Anton Chornyy was diagnosed as suffering from post-traumatic stress disorder. His psychological trauma was classified by domestic forensic experts as a “minor injury”. 25. Mr Bogdan Chornyy, a three-year old minor at the date of the accident, sustained a contused cerebral wound, concussion and a haematoma. He also developed post-traumatic stress disorder, which included symptoms such as fear of crowds and sleep disturbance. He also suffered from various forms of physiological dysfunction, including a stutter and disruption of his speech development. Mr Bogdan Chornyy’s injuries were classified by the domestic forensic experts as ones of “intermediate seriousness”. On several occasions in the years that followed, Mr Bogdan Chornyy was placed on inpatient treatment programmes in psychoneurological institutions. 26. According to the applicants, at the date of the exchange of observations in 2013, they were still suffering from the after-effects of the accident. They provided numerous medical documents as evidence that they had continued to be under on-going medical supervision in connection with the psychological trauma sustained at the accident site. 27. The present application was lodged by Mr Boris Borisovich Yudin, a Ukrainian national born in 1946 and resident in Lviv. The applicant was represented by Ms Y.V. Kulbiy-Kukhar, a lawyer practising in Lviv. 28. As a result of the Sknyliv air show accident, Boris Yudin sustained a heavy cerebral contusion with subarachnoid haemorrhage and a fracture of the clavicular bone. For six days after the accident he was in a coma. Upon regaining consciousness, he suffered from partial amnesia, temporary speech loss, hallucinations and was unable to walk. Following intensive inpatient neurological treatment, Boris Yudin regained some cerebral functions. However, he never attained full recovery and by 2006 he had been classified as suffering from disability of “the first degree” in need of outside assistance for meeting basic daily needs. According to classification by domestic forensic experts, Boris Yudin’s trauma was classified as a “grave injury”. 29. The present application was lodged by two Ukrainian nationals ‒ Mrs Iryna Grygorivna Reshetilova, born in 1950, and Mr Viktor Mykhaylovych Yegorov, born in 1957, and a US national ‒ Mr Nikita Sergejevich Bastrakov, born in 1998. The first two applicants are the grandparents of the third applicant. All three applicants are resident in Lviv. They were represented by Mr A.P. Syvyk, a lawyer practising in Lviv. 30. According to the applicants, on the date of the accident, moments before the SU-27 hit the ground, Mr Bastrakov − a four-year-old minor at that time − was watching it with his mouth open, while Mrs Reshetilova said to him in amusement: “Wow, look how low can this airplane fly!” The next moment, Mr Yegorov, having suddenly realised that the aircraft was falling, pushed his grandson to the ground and covered him with his body, urging his wife to likewise lie on the ground. Moments later, the applicants were hit by the heat wave from the aircraft’s turbines, which burnt their clothes and skin. The soles of Mr Yegorov’s shoes were also completely burned. When the applicants finally got onto their feet, they were covered with other people’s blood and with soot from the aircraft, which had exploded some distance from them. 31. As a result of the accident, Mrs Reshetilova suffered multiple burns to her face, limbs and eyes. The heat wave from the aircraft’s turbines also entered her respiratory system and burned her larynx, trachea, bronchi and lungs. In addition, Mrs Reshetilova suffered an acute neurological reaction to stress. Domestic forensic experts classified her injuries as “minor”. According to the applicant, this classification was incorrect, as she had never fully recovered from her injuries. She provided extensive medical documentation as evidence to prove that the after-effects of her injuries included chronic obstructive bronchitis, pulmonary emphysema, encephalopathy, and various other medical complications. By 2006 Mrs Reshetilova had been classified as suffering from general disability of the “third (mildest) degree” according to the domestic classification system. 32. Mr Viktor Yegorov sustained contusion of the chest area, fractures of the fifth and seventh vertebra and multiple abrasions cumulatively classified by domestic forensic experts as “injuries of intermediate seriousness”. He also developed complications, including frequent headaches, back pain and a number of other neurological symptoms. 33. Mr Nikita Bastrakov sustained a hand wound, face abrasions and post-traumatic stress disorder manifested most markedly, through phobias, asthenic symptoms and bed-wetting. His injuries were classified by domestic forensic experts as being of “intermediate seriousness”. 34. The present application was lodged by Mrs Galyna Ivanivna Kurylka, a Ukrainian national born in 1958 and resident in Lviv. The applicant was represented by Mr D. A. Gudyma and Mrs S. V. Khyliuk, lawyers practising in Lviv. 35. As a result of the accident, the applicant suffered contusion of her foot and developed post-traumatic stress disorder classified by domestic forensic experts as a “minor injury”. According to the applicant, this classification was incorrect, as her mental state had in fact deteriorated to a point that she was forced to quit her employment as a kindergarten mentor. After a series of inpatient and outpatient treatment programmes, in 2006 Mrs Kurylka was classified as suffering from “second-degree” (moderately serious) disability and unfit for work, excluding the performance of domestic tasks. At the time of the exchange of observations in 2013, Mrs Kurylka was unemployed on a disability pension and was under permanent outpatient psychiatric supervision. In addition, several times per year she participated in courses of inpatient rehabilitative treatment in psycho-neurological institutions. 36. The present application was lodged by Ms Khrystyna Viktorivna Koshulap (married name Dzyunka), a Ukrainian national born in 1989 and resident in Lviv. She was represented by Mr D.A. Gudyma and Ms S.V. Khyliuk, lawyers practising in Lviv. 37. As a result of the Sknyliv air show accident, Ms Koshulap, a thirteen-year-old minor at that time, sustained a complicated hand injury with damage to the extensor tendons classified by domestic forensic experts as an “injury of intermediate seriousness”. She underwent a series of reconstructive operations followed by inpatient and outpatient treatment programmes. It is not clear from the case file whether the applicant has fully recovered. 38. The present application was lodged by two Ukrainian nationals resident in Lviv: Mr Anatoliy Romanovych Garasymiv, born in 1964, and Mr Volodymyr Anatoliyovych Garasymiv, born in 1991. Mr Anatoliy Garasymiv is the father of Mr Volodymyr Garasymiv. The applicants were represented by Mr D.A. Gudyma and Ms S.V. Khyliuk, lawyers practising in Lviv. 39. As a result of the Sknyliv air show accident, Mr Anatoliy Garasymiv sustained cerebral concussion, multiple facial and head burns, as well abrasions to the fingers and knees, cumulatively classified by domestic experts as “minor injuries”. According to him, this classification was incorrect, as he had never regained his health and continued to suffer from the after-effects of the accident at the date of the exchange of observations in 2013. As a result of his physical injuries and stress, Mr Anatoliy Garasymiv started suffering, in particular, from frequent headaches, hypertonic disease, and other complications. Within a few months of the accident he was forced to abandon his career as a military wind instrument player and was eventually dismissed from the military forces on health grounds. By 2006, Mr Anatoliy Garasymiv was classified as suffering from disability entailing 40% loss of capacity to work. 40. Mr Volodymyr Garasymiv, an eleven-year-old minor at the date of the accident, developed post-traumatic stress disorder classified by domestic experts as “minor injury”. 41. The present application was lodged by Ms Liliya Bogdanivna Belinska (married name Salo), a Ukrainian national born in 1985 and resident in Lviv. She was represented by Mr D.A. Gudyma and Ms S.V. Khyliuk, lawyers practising in Lviv. 42. As a result of the Sknyliv air show accident, Ms Liliya Belinska, a seventeen-year-old minor on the date of the accident, developed posttraumatic stress disorder, which was treated on an outpatient basis. Her trauma was classified by domestic forensic experts as a “minor injury”. 43. The present application was lodged by Ms Liubov Grygorivna Stupets, a Ukrainian national born in 1961 and resident in Lviv. She was represented by Mr D.A. Gudyma and Ms S.V. Khyliuk, lawyers practising in Lviv. 44. Ms Liubov Stupets sustained rupture of the acromio-clavicular ligament, her injury having been classified by domestic experts as one of “intermediate seriousness”. According to the medical documents presented by Ms Stupets, treatment of this trauma required several surgical interventions and extensive inpatient rehabilitation treatment. The applicant had to abandon her career in sports and as a school physical education teacher. In November 2002 she was classified as suffering from disability of the “third degree”. By 2006 her state of health was still deteriorating: she developed post-traumatic arthritis, pain syndrome, and a number of neurological and other conditions. At the date of the exchange of observations in 2013, the applicant was receiving a disability pension. 45. The present application was lodged by Ms Nataliya Yaroslavivna Sivanych (married name Buntseva), a Ukrainian national born in 1985 and residing in Lviv. She was represented by Mr D.A. Gudyma and Ms S.V. Khyliuk, lawyers practising in Lviv. 46. As a result of the Sknyliv air show accident, Ms Nataliya Sivanych sustained cerebral concussion, numerous wounds and fractures of several foot bones, which required inpatient treatment followed by an outpatient rehabilitation programme. The applicant’s injuries were cumulatively classified by domestic forensic experts as ones of “intermediate seriousness.” 47. The present application was lodged by two Ukrainian nationals residing in Lviv: Mr Anatoliy Mykolayovych Shevchuk, born in1967 and Mr Andriy Anatoliyovych Shevchuk, born in 1991. Mr Anatoliy Shevchuk is Mr Andriy Shevchuk’s father. The applicants were represented by Mr D.A. Gudyma and Ms S.V. Khyliuk, lawyers practising in Lviv. 48. According to the applicants, as the fallen aircraft exploded, parts of it flew their way. Both of them would have probably been killed, had it not been for Mr Anatoliy Shevchuk’s quick reaction: he managed to push his son to the ground and cover him with his body just before the moment they would have otherwise been hit by these flying parts. When the applicants got up, they saw numerous mutilated bodies of dead, burnt and wounded people around them. Whilst attempting to provide first aid to accident survivors, Mr Anatoliy Shevchuk lost view of his son, who wandered off in the midst of the mutilated bodies and screaming people. After having looked for his son for about an hour, Mr Anatoliy Shevchuk found him uninjured physically, but in a state of deep mental shock, unable to speak or make productive contact with others. Mr Andriy Shevchuk was immediately placed in a psycho-neurological hospital for inpatient treatment. 49. On 28 July 2002 Mr Anatoliy Shevchuk went back to work and attempted to resume his normal duties. However, after suddenly developing a stutter, he applied for psychiatric assistance. 50. Subsequently, both applicants underwent several sessions of inpatient psychiatric treatment followed by outpatient treatment and regular supervision. They were diagnosed with post-traumatic stress disorder classified by domestic experts as an “injury of intermediate seriousness”. 51. Article 49 of the Constitution of Ukraine (1996) provides, in particular, as follows: “ Everyone has the right to health protection, medical care and medical insurance. Health protection is ensured through state funding of the relevant socio-economic, medical and sanitary health improvement and prophylactic programmes. The State creates conditions for effective medical service accessible to all citizens. State and communal health protection facilities provide medical care free of charge; the existing network of such institutions shall not be reduced. The State promotes the development of medical facilities of all forms of ownership. ...” 52. Other relevant provisions of domestic law are cited in the Court’s judgment in the case of Mikhno (cited above, §§ 76-105).

§ Cauze similare