ŠULIJA v. LITHUANIA

Comunicat la 4 ianuarie 2018 CUARTĂ SECȚIUNE Cererea nr. 76618/16 Algirdas ŠULIJA împotriva Lituaniei depusă la 8 decembrie 2016 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Algirdas Šulija, este un cetățen lituanian care s-a născut în 1949 și trăiește în Vilnius. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este membru al unei comunități de grădină (sod‚ blindrija La o dată neespecificată, reclamantul a depus o plângere la instanța internă, cerând să anuleze deciziile adoptate într-o reuniune a comunității de grădină la 8 Mai 2010. Reclamantul a susținut că reuniunea a fost organizată printr-o compoziție ilegală a consiliului, deoarece S.S. nu a fost membru al consiliului, ci a votat la ședință. În plus, s-a decis să plătească 250 litai lituanieni (LTL – aproximativ 72 euro (EUR) în fiecare lună pentru cheltuielile de combustibil și telefon al președintelui consiliului de grădină. Reclamantul a considerat că această sumă este excesivă deoarece a constituit aproape jumătate din bugetul comunității grădinii. La 11 mai 2011, Curtea de districtul Vilnius a satisfăcut plângerea reclamantului, adoptând decizia sa în absentia Curtea a susținut că decizia de a plăti 72 de euro în fiecare lună pentru cheltuielile de combustibil și telefon al președintelui consiliului a fost nejustificată deoarece această sumă era aproape jumătate din bugetul comunității grădinii și era contrară scopurilor organizației. Curtea a remarcat că reclamantul, și anume comunitatea grădinii, nu a furnizat nicio obiecție și a hotărât că deciziile comunității grădinii din 8 mai 2010 trebuie să fie declarate nule și nule de la data eliberării lor și a interzis comunității grădinii să plătească bani pentru cheltuielile de combustibil și telefonie ale președintelui organizației de la data hotărârii instanței au devenit finale. În 2014, reclamantul a depus o altă plângere la instanța internă, cerând, printre altele, că decizia comunității grădinii din 6 septembrie 2012 de a acoperi 72 EUR pentru președintele comitetului de grădină pentru cheltuielile sale de combustibil și de telefonie și LTL 150 (aproximativ 43 EUR) pentru achizițiile sale de combustibil și de telefon. Reclamantul a declarat că Curtea de districtul Vilnius a adoptat deja o decizie care a anulat decizia de a acoperi cheltuielile de combustibil și telefon al președintelui. Cu toate acestea, o altă decizie similară a fost adoptată de comunitatea de grădină. Martie 2015 Curtea de districtul Vilnius City a satisfăcut, în parte, plângerea reclamantului. Curtea a declarat că faptul că aderarea la comunitatea grădină este voluntară nu a însemnat că membrii comunității grădinii nu au putut decide să-și compenseze unele cheltuieli ale unui membru al consiliului de administrație al comunității sau a unui alt membru. Reclamantul a susținut că statutele comunității grădinii nu au permis utilizarea resurselor organizației pentru a satisface nevoile președintelui și ale trezorierului comunității, cu toate acestea, statutele cu condiția ca comunitatea să poată angaja persoane pentru a desfășura anumite activități prevăzute în aceste statute. Deși reclamantul a afirmat că nici o altă comunitate de grădină nu a cheltuit atât de mult bani pentru a satisface nevoile membrilor consiliului său, el nu a furnizat dovezi relevante. În plus, instanța care a adoptat decizia la 11 mai 2011 l-a bazat numai pe argumentele reclamantului. Curtea nu a evaluat principiile principale ale funcționării comunității grădinii, nu a analizat dacă decizia de a compensa președintele consiliului comunității grădinii pentru unele cheltuieli a fost în contradicție cu statutele organizației sau cu Legea Comunităților Grădinii. Reclamantul nu are dreptul să ceară ca membrii consiliului comunității grădinii să își desfășoare activitățile fără nicio remunerație. Curtea a afirmat în continuare că, deoarece există o decizie existentă a instanței de anulare a deciziei de a compensa președintele consiliului comunității grădinii pentru unele cheltuieli, decizia comunității grădinii din 6 În septembrie 2012 a trebuit, de asemenea, să fie anulată în această parte. Cu toate acestea, nu a fost interzis să compensați comoratorul comunității grădinii pentru cheltuielile suportate. Atât reclamantul, cât și comunitatea grădină au apelat. La 7 iunie 2016, Curtea Regională Vilnius a respins apelul reclamantului și nu a fost de acord cu instanța de primă instanță care a anulat decizia de a plăti EUR 72 pentru cheltuielile de combustibil și telefon al președintelui consiliului de grădină. Curtea a susținut că comunitatea grădină este o persoană juridică publică în scopul punerii în aplicare a drepturilor și obligațiilor generale ale grădinarilor legate de utilizarea, întreținerea și gestionarea terenurilor sale de grădină și a obiectelor situate pe acest teren. Comunitatea și-a pus în aplicare drepturile prin intermediul membrilor consiliului său, deoarece fără ei activitățile comunității grădinii ar fi fost imposibilă. Curtea de primă instanță a susținut deja că argumentul reclamantului că statutul comunității grădinii interzise utilizarea fondurilor comunității pentru a satisface nevoile președintelui său și ale președintelui acestuia nu a fost dovedit. Curtea Regională Vilnius a remarcat că hotărârea de anulare a hotărârii comunității grădinii de a acoperi 72 EUR din cheltuielile președintelui a contrazis concluziile instanței. Mai 2011 nu a putut fi evaluat ca fiind o interdicție absolută asupra comunității grădinii care reexaminează problema compensației. Curtea a respins astfel recursul reclamantului. Reclamantul a prezentat un recurs asupra punctelor de drept, dar la 13 septembrie 2016 Curtea Supremă a respins-o ca fiind care nu a susținut probleme juridice importante. Legea internă relevantă art. 142 § 1 din Codul de Procedură Civilă prevede că, împreună cu cererea, instanța trebuie să trimită un anunț inculpatului și părților terțe și să le ceară să depună răspunsul la cerere. Instanța stabilește termenul pentru a prezenta răspunsul care nu poate fi mai scurt de 14 zile și nu poate depăși treizeci de zile. art. 142 § 4 prevede că, în cazul în care acuzatul nu a furnizat un răspuns la reclamație fără niciun motiv justificabil în termenul stabilit, un tribunal are dreptul, la cererea reclamantului, de a adopta o decizie în absența articolului 285 § 1 din Codul de Procedură Civilă prevede că o decizie în absență poate fi adoptată în cazul în care una dintre părțile la procedură, care a fost informată în mod corespunzător cu privire la locul și momentul audierii, nu apar la o audiere preliminară sau la o audiere, dacă nu există nici o cerere de examinare a cazului în absența sa, iar cealaltă parte solicită adoptarea unei astfel de decizii. poate fi, de asemenea, adoptată dacă o parte la procedură nu depune răspuns la o cerere sau un document pregătitor, iar cealaltă parte solicită adoptarea unei astfel de decizii. art. 287 § 1 din Codul de Procedură Civilă prevede că o decizie în absență poate fi revizuită la cererea părții în care a fost adoptată, în termen de douăzeci de zile de la eliberarea deciziei. art. 3 §§ 1 din Legea privind Comunitățile Grădinii prevede că o comunitate grădină face parte dintr-o anumită unitate administrativă a unei comunități, create pentru a dezvolta grădină amatoare și pentru a promova natura și peisajul. O comunitate este o persoană juridică publică fără scop lucrativ cu răspundere limitată în scopul punerii în aplicare a drepturilor și obligațiilor generale ale grădinarilor în legătură cu utilizarea, întreținerea și gestionarea terenurilor de grădină amatoare și a obiectelor situate pe acest teren. art. 20 § (1) din Legea privind Comunitățile Grădinii prevede că nu este permisă alocarea veniturilor unei comunități la alte activități decât cele stabilite în statutul organizației. COMPLAINTă Reclamantul se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul său la o audiere echitabilă a fost încălcat în al doilea set de proceduri civile atunci când instanța internă a examinat cazul civil diferit prin depășirea hotărârii instanței obligatorii și faptele constatate astfel. 1 din Convenție? În special, au fost deciziile instanțelor interne în al doilea set de proceduri civile în încălcarea principiului certitudinii juridice, având în vedere că acestea au respins o decizie judecătorească presupusă obligatorie cu caracteristicile res judicata (a se vedea Brumărescu c. România [GC], nr. 28342/95, § 61, CEDH 1999 VII, Kehaya și alții c. Bulgaria , nos . 47797/99 și 68698/01, § 67, 12 ianuarie 2006; Esertas c. Lituania , nr. 50208/06, §§ 27-31, 31 mai 2012)?

Communicated on 4 January 2018

FOURTH SECTION

Application no. 76618/16

Algirdas ŠULIJA

against Lithuania

lodged on 8 December 2016

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Algirdas Šulija, is a Lithuanian national who was born in 1949 and lives in Vilnius.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant is a member of a garden community (

sodų bendrija

).

On an unspecified date, the applicant lodged a complaint with the domestic court, asking to have annulled the decisions adopted in a meeting of the garden community on 8

May 2010. The applicant claimed that the meeting had been organised by an illegal composition of the board because S.S. had not been a board member but she had voted at the meeting. Moreover, it had been decided to pay 250 Lithuanian litai

(LTL – approximately 72

euros (EUR)) every month for the fuel and telephone expenses of the president of the board of the garden community. The applicant thought that this amount was excessive because it amounted to almost half of the garden community’s budget.

On 11

May 2011 the Vilnius City District Court satisfied the applicant’s complaint, adopting its decision

in absentia

. The court held that the decision to pay EUR 72 every month for the fuel and telephone expenses of the president of the board had been unjustified because this amount was almost half of the garden community’s budget and it was contrary to the purposes of the organisation. The court noted that the respondent, namely the garden community, had not provided any objections, and decided that the decisions of the garden community of 8 May 2010 had to be declared null and void from the date of their issue, and prohibited the garden community from paying money for the fuel and telephone expenses of the president of the organisation from the date the court’s decision became final.

In 2014 the applicant lodged another complaint with the domestic court, asking, among other requirements, that the decision of the garden community of 6

September 2012 to cover EUR

72 for the president of the board of the garden community for her fuel and telephone expenses and LTL

150 (approximately EUR 43) to the treasurer of the garden community for her fuel and telephone expenses be annulled. The applicant stated that the Vilnius City District Court had already adopted a decision which annulled the decision to cover the president’s fuel and telephone expenses. Nevertheless another similar decision had been adopted by the garden community.

On 19

March 2015 the Vilnius City District Court satisfied the applicant’s complaint in part. The court stated that the fact that the membership of the garden community was voluntary, did not mean that the members of the garden community could not decide to compensate some expenses of a board member of the community or any other member. The applicant alleged that the statutes of the garden community did not allow the use of the resources of the organisation to satisfy the needs of the president and the treasurer of the community, however, statutes provided that the community could hire persons to carry out certain activities provided in those statutes. Although the applicant alleged that no other garden community spent so much money to satisfy the needs of its board members, he had failed to provide relevant evidence. Moreover, the court that had adopted the decision on 11

May 2011 had based it solely on the arguments of the applicant. The court had not assessed the main principles of the functioning of the garden community, it had not analysed whether the decision to compensate the president of the board of the garden community for some expenses had been contrary to the statutes of the organisation or the Law on Garden Communities. The applicant had no right to require that the board members of the garden community carried out their activities without any remuneration. The court further stated that because there was an existing decision of the court to annul the decision to compensate the president of the board of the garden community for some expenses, the decision of the garden community of 6

September 2012 had also had to be annulled in this part. However, it was not prohibited to compensate the treasurer of the garden community for expenses incurred.

Both the applicant and the garden community appealed.

On 7

June 2016 the Vilnius Regional Court dismissed the applicant’s appeal and disagreed with the first-instance court which annulled the decision to pay EUR

72 for the fuel and telephone expenses of the president of the board of the garden community. The court held that the garden community was a public legal person with the purpose of implementing the general rights and obligations of gardeners related to the use, maintenance and management of its garden land and the objects situated on that land. The community implemented its rights through its board members because without them the activities of the garden community would be impossible. The first-instance court had already held that the applicant’s argument that the statutes of the garden community prohibited the use of the community’s funds to satisfy the needs of its president and treasurer had not been proven. The Vilnius Regional Court observed that the first-instance decision to annul the decision of the garden community to cover EUR

72 of the president’s expenses contradicted the court’s findings. The court also held that the decision of the Vilnius City District Court of 11

May 2011 could not be assessed as an absolute prohibition on the garden community reconsidering the issue of compensation. The court thus dismissed the applicant’s appeal.

The applicant submitted an appeal on points of law but on 13

September 2016 the Supreme Court dismissed it as not raising important legal issues.

B.

Relevant domestic law

Article

142 §

1 of the Code of Civil Procedure provides that, together with the claim, the court must send a notice to the defendant and third parties and ask them to submit their reply to the claim. The court sets the time-limit to submit the reply which cannot be shorter than fourteen days and cannot exceed thirty days. Article

142 §

4 provides that if the defendant has not provided an answer to the claim without any justifiable reason within the established time-limit, a court has the right, upon the request of the claimant, to adopt a decision

in absentia

.

Article

285 §

1 of the Code of Civil Procedure provides that a decision

in absentia

can be adopted if one of the parties to the proceedings, which has been duly informed of the place and the time of the hearing, fails to appear at a preliminary hearing or a hearing, if there is no request to examine the case in its absence, and the other party asks that such a decision be adopted. A decision

in absentia

can also be adopted if a party to the proceedings fails to submit an answer to a claim or a preparatory document, and the other party asks that such a decision be adopted.

Article

287 §

1 of the Code of Civil Procedure provides that a decision

in absentia

may be reviewed upon the request of the party in whose connection it was adopted, within twenty days of the issue of the decision.

Article

3 §

1 of the Law on Garden Communities provides that a garden community is a part of a certain administrative unit of a community, created to develop amateur gardening and to foster nature and the landscape. A community is a non-profit public legal person with limited liability with the purpose of implementing general rights and obligations of gardeners related to the use, maintenance and management of amateur garden land and the objects situated on that land.

Article

20 §

2

(1) of the Law on Garden Communities provides that it is not permitted to allocate a community’s income to activities other than those established in the organisation’s statutes.

COMPLAINT

The applicant complains under Article

6 §

1 of the Convention that his right to a fair hearing was violated in the second set of civil proceedings when the domestic courts examined the civil case differently by overruling the binding court decision and the facts established thereby.

QUESTION TO THE PARTIES

Did the applicant have a fair hearing in the determination of his rights and obligations, in accordance with Article 6

§

1 of the Convention? In particular, were the decisions of the domestic courts in the second set of civil proceedings in breach of the principle of legal certainty, considering that they overruled an allegedly binding court decision with the characteristics of

res judicata

(see

Brumărescu v.

Romania

[GC], no.

28342/95, §

61, ECHR 1999

‑

VII,

Kehaya and Others v.

Bulgaria

, nos.

47797/99 and 68698/01, §

67, 12

January 2006;

Esertas v.

Lithuania

, no.

50208/06, §§

27-31, 31

May 2012)?