KASHAPOV v. RUSSIA

Comunicat la 8 ianuarie 2018 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 3973/16 Rafis Rafailovich KASHAPOV împotriva Rusiei depusă la 31 decembrie 2015 OBIECTUL CAUZEI În acest caz, reclamantul, activist civil, a fost arestat, plasat într-o detenție preliminară, care a fost extinsă în mai multe ocazii din motive similare, și ulterior condamnat pentru apeluri publice la activități extremiste și incitarea la ură și la ostilitate din motive diferite și condamnat la trei ani de închisoare pentru publicare, pe pagina sa VKontakte, a un număr de texte referitoare la conflictul din Ucraina de Est. Întrebarea ARTICOLE PARTE A fost justificată, în sensul articolului 5 3 din Convenție, continuarea detenției preliminare a reclamantului între 28 decembrie 2014 și 15 septembrie 2015? În special, adăugat instanțele interne motive „relevante și suficiente” în prelungirea detenției preliminare a reclamantului? În caz contrar, a existat o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție? Condamnarea penală a reclamantului pentru publicare pe pagina sa VKontakte a unui număr de texte menționate în hotărârea Tribunalului Orașului Naberezhnyye Chelny din 15 septembrie 2015, astfel cum a fost confirmată prin recursul Curții Supreme a Republicii Tatarstan la 13 noiembrie 2015, constituie o ingerință în dreptul său la libertate de exprimare, garantat de art. 10 § 1 din Convenție? În cazul în care este cazul, această interferență a fost justificată în temeiul articolului 10 § 2 din Convenție? În special: (a) A fost „prevăzută prin lege”? În special, ar putea fi considerată „prevăzută” interpretarea și aplicarea dispozițiilor juridice relevante ale instanțelor interne? (b) Ingerențele presupuse au urmărit unul sau mai multe obiective legitime? Guvernul este invitat să indice aceste obiective. (c) A fost „necesar într-o societate democratică”? În special, a existat o „necesitate socială de presă” pentru interferența în cauză? Instanțele naționale își bazează deciziile relevante pe o evaluare acceptabilă a faptelor relevante, aplică standardele care sunt conforme cu principiile înscrise în art. 10 din Convenție și aduc motive „relevante și suficiente”? Cerințele de proporționalitate au fost îndeplinite în acest caz?

Communicated on 8 January 2018

THIRD SECTION

Application no. 3973/16

Rafis Rafailovich KASHAPOV

against Russia

lodged on 31 December 2015

SUBJECT MATTER OF THE CASE

In the present case the applicant, a civil activist, was arrested, placed in a pre-trial detention, which was extended on several occasions on similar grounds, and later convicted of public appeals to extremist activities and incitement of hatred and enmity on various grounds and sentenced to three years’ imprisonment for publication, on his VKontakte page, of a number of texts relating to the conflict in Eastern Ukraine.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Was the applicant’s continued pre-trial detention between 28

December 2014 and 15 September 2015 justified within the meaning of Article 5

§

3 of the Convention? In particular, did the domestic courts adduce “relevant and sufficient” reasons when extending the applicant’s pre-trial detention? If not, has there been a violation of Article 5 § 3 of the Convention?

2.

Did the applicant’s criminal conviction for publication on his VKontakte page of a number of texts mentioned in the judgment of the Naberezhnyye Chelny Town Court dated 15 September 2015, as upheld on appeal by the Supreme Court of the Republic of Tatarstan on 13 November 2015, constitute an interference with his right to freedom of expression, secured by Article 10 § 1 of the Convention?

3.

If so, was that interference justified under Article 10 § 2 of the Convention?

In particular:

(a) Was it “prescribed by law”? In particular, could the domestic courts’ interpretation and application of the relevant legal provisions in the applicant’s case be regarded as “foreseeable”?

(b)

Did the alleged interference pursue one or more legitimate aims? The Government are invited to indicate those aims.

(c)

Was it “necessary in a democratic society”? In particular, was there a “pressing social need” for the interference in question? Did the domestic courts base their relevant decisions on an acceptable assessment of relevant facts, apply the standards which were in conformity with the principles embodies in Article 10 of the Convention and adduce “relevant and sufficient” reasons? Was the requirement of proportionality satisfied in the present case?