Comunicat la 29 august 2017 SECȚIUNE TERZă Cerere nr. 1097/10 Rafis Rafailovich KASHAPOV împotriva Rusiei depusă la 26 noiembrie 2009 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul a fost principalul ofițer al sucursalei locale a Centrului Civic Tatar (TCC), o organizație neguvernamentală rusească. În 2009 a fost condamnat în temeiul articolului 2009 282 din Codul Penal și condamnat la o perioadă de închisoare suspendată de opt luni în legătură cu publicarea a șase posturi de blog pe un blog popular pe internet, care aparent a fost pus în aplicare de filiala locală a TCC și operată de solicitant. Instanțele au considerat că reclamantul a difuzat informații care incită la ură și inimizare, precum și dezbarazând demnitatea umană a unui grup de oameni, din cauza etniei și a convingerilor religioase. 1 și 3 (d) din Convenție din cauza lipsei de șanse de a pune la îndoială experții (Zla., Kre., Nik. și Flo.) ale căror rapoarte anterioare comise de procuror au fost folosite atunci ca dovezi adverse (comparie Matytsina v. Rusia , nr. 58428/10 , §§ 1681-95, 27 martie 2014; Constantinides v. Grecia , nr. 76438/12, §§ 38 și 47-51, 6 octombrie 2016; și Seton v. Regatul Unit , nr. 55287/10, § 59-66, 12 Septembrie 2016)? A fost reclamantul ocazia de a contesta în mod eficient dovezile experților, în conformitate cu principiul egalității armelor și cu cerința procedurii adversare? Erau suficiente garanții procedurale disponibile reclamantului (în timpul stadiului investigației sau judiciare a procedurii), contrazicând incapacitatea de a examina experții în instanță deschisă? Reclamantul a oferit ocazia adecvată de a adăuga dovezi în sprijinul poziției sale (de exemplu, în ceea ce privește o declarație favorabilă de la autorul unui articol)? A fost reclamantul în măsură să obțină prezența martorilor în numele său în aceleași condiții ca și martorii împotriva acestuia, conform articolului 6 § 3 litera (d) din Convenție? A fost reclamantul capabil să se apere prin asistența juridică a alegerii sale în cadrul anchetei preliminare, conform articolului 3 litera (c) din Convenție? A existat o încălcare a articolului 10 din Convenție? În special: Tribunalele interne au adăugat motive „relevante și suficiente” pentru interferența și bazarea concluziilor lor pe o evaluare acceptabilă a faptelor (a se vedea, în ceea ce privește principiile aplicabile, Perinçek c. Elveția [GC], nr. 27510/08, §§ 204-08 și §§ 212-20, CEDH 2015 (extracții) în ceea ce privește factorii relevante, și Terentyev c. Rusia , nr. 25147/09, §§ 20-24, 26 Ianuarie 2017 în ceea ce privește abordarea)? Au specificat care părți din materialele neprevăzute erau problematice? Ei au tire propriile concluzii din studiile lingvistice ale materialului (a se vedea punctul 23 din hotărârea Curții Supreme Plenare nr. 11 din 28 iunie 2011)? A fost adecvat să se aplice jurisprudența Curții referitoare la presă și jurnalism în acest caz, după cum a afirmat reclamantul?
Communicated on 29 August 2017
Application no. 1097/10
Rafis Rafailovich KASHAPOV
against Russia
lodged on 26 November 2009
The applicant was the principal officer of the local branch of the Tatar Civic Centre (TCC), a Russian non-governmental organisation. In 2009 he was convicted under Article
282 of the Criminal Code and sentenced to a suspended prison term of eighteen months in relation to the publication of six blogposts on a popular Internet blog, apparently put in place by the TCC’s local branch and operated by the applicant. The courts considered that the applicant had disseminated information inciting hatred and enmity as well as debasing human dignity of a group of people, on account of their ethnicity and religious beliefs.
QUESTIONS tO THE PARTIES
1.
Did the applicant have a fair trial as required by Article
6 §
1 of the Convention? In particular:
-
Was there a violation of Article
6 §§
1 and 3 (d) of the Convention on account of the lack of opportunity to question the experts (Zla., Kre., Nik. and Flo.) whose pre-trial reports commissioned by the prosecution were then used as adverse evidence (compare
Matytsina v.
Russia
, no.
58428/10, §§
1681-95, 27
March 2014;
Constantinides v. Greece
, no.
76438/12, §§
37
‑
38 and 47-51, 6
October 2016; and
Seton v. the United Kingdom
, no.
55287/10, §§
59-66, 12
September 2016)? Was the applicant given an opportunity to effectively contest the expert evidence, in accordance with the principle of equality of arms and the requirement of adversarial procedure? Were sufficient procedural safeguards available to the applicant (during the investigative or judicial stage of the proceedings), counterbalancing his inability to examine the experts in open court?
-
Was the applicant afforded an adequate opportunity to adduce evidence in support of his position (for instance, as regards a favourable statement from one article’s author)? Was the applicant able to obtain the attendance of witnesses on his behalf under the same conditions as witnesses against him, as required by Article
6 §
3 (d) of the Convention?
-
Was the applicant able to defend himself through legal assistance of his own choosing during the preliminary investigation, as required by Article
6
§
3 (c) of the Convention?
2.
Was there a violation of Article
10 of the Convention? In particular:
-
Did the domestic courts adduce “relevant and sufficient” reasons for the interference and base their conclusions on an acceptable assessment of the facts (see, as regards the applicable principles,
Perinçek v.
Switzerland
[GC], no. 27510/08, §§
204-08 and §§
212-20, ECHR 2015 (extracts) as regards pertinent factors, and
Terentyev v. Russia
, no.
25147/09, §§
20-24, 26
January 2017 as regards the approach)? Did they specify which parts of the impugned materials were problematic? Did they draw their own conclusions from the linguistic studies of the material (see paragraph 23 of the Plenary Supreme Court’s ruling no.
11 of 28
June 2011)?
-
Was it appropriate to apply the Court’s jurisprudence relating to the press and journalism in the present case, as claimed by the applicant?