Afitseryan împotriva Armeniei

Comunicat la 9 ianuarie 2018 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 28597/14 Kamo AFITSERYAN împotriva Armenia depusă la 26 martie 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Kamo Afitseryan, este un național armenian născut în 1972 și locuiește în Vanadzor. El este reprezentat în fața Curții de către dl Tumanyan, un avocat care practică în Vanadzor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 25 aprilie 2013, reclamantul a fost arestat pe suspect că abuzează de autoritatea sa ca angajat al unei bănci private și a provocat daune financiare semnificative băncii. La 27 aprilie 2013, Curtea Regională Lori a hotărât să dețină reclamantul, la cererea investigatorului în cauză, pentru o perioadă de două luni calculată de la momentul arestării sale.

Curtea Regională a afirmat că există o suspiciune rezonabilă că reclamantul a comis o infracțiune imputată, care a dat motive să creadă că ar putea exercita influență ilegală asupra martorilor și, prin urmare, să obstrucționeze ancheta dacă este în general. Detenția reclamantului a fost prelungită de două ori de două luni de către instanță pe aceleași motive, și anume la 20 iunie și 15 august 2013. La 22 octombrie 2013, Curtea Regională Lori a hotărât să prelungească detenția reclamantului cu încă o lună, până la 25 noiembrie 2013. Nu s-a interzis niciun recurs împotriva acestei decizii. La 29 octombrie 2013, reclamantul a depus o cerere de cauțiune. La 7 noiembrie 2013, Curtea Regională Lori a hotărât să permită cererea și a înlocuit detenția cu cauțiune.

La 8 noiembrie 2013, reclamantul a plătit cauțiunea și a fost eliberat din detenție. La 9 noiembrie 2013, procurorul a interzis un recurs împotriva deciziei din 7 noiembrie 2013. La 25 noiembrie 2013, Curtea Penală de Apel a permis recursul, anulând hotărârea din 7 noiembrie 2013 și, în același timp, susținând hotărârea din 22 octombrie 2013. Curtea de Apel a declarat că timpul petrecut de către reclamant în detenție – de la 25 octombrie la 8 noiembrie 2013 – trebuia să fie numărat în direcția perioadei sale generale de detenție. La 3 decembrie 2013, reclamantul a fost luat în custodie și a fost deținut în detenție pe baza deciziei respective. Între timp, ancheta privind cazul penal al reclamantului a fost finalizată și a fost transferată Curții Regionale Lori pentru a fi examinată în fond.

La 18 decembrie 2013, Curtea de Apel a informat reclamantul, ca răspuns la o cerere de clarificare a deciziei sale, că hotărârea din 22 octombrie 2013 și-a prelungit perioada de detenție până la 25 noiembrie 2013. În timp ce el a fost eliberat din detenție la 8 noiembrie 2013, el a trebuit să rămână în detenție pentru partea perioadei de detenție stabilite prin decizia din 22 octombrie 2013 pe care nu le-a servit. La 20 decembrie 2013, Curtea Regională Lori a hotărât să stabilească procesul, declarând că măsura preventivă impusă reclamantului, și anume detenția, a fost „să rămână nemodificată”, deoarece motivele acesteia nu au încetat să existe. La 9 ianuarie 2014, reclamantul a depus un recurs împotriva acestei decizii, care a fost lăsat neexaminat de Curtea de Apel la 29 ianuarie 2014, din cauza faptului că nu era posibil să se recurge în temeiul dreptului intern.

art. 134 din Codul de Procedură Penală prevede că măsurile preventive sunt măsuri de compulsiune care sunt impuse unui suspect sau acuzate în scopul prevenirii comportamentului necorespunzător în cursul procedurilor penale și asigurării executării unei hotărâri. Măsurile preventive includ detenția și cauțiunea. Cauțiunea este considerată o alternativă la detenție și poate fi impusă numai dacă a existat o decizie de judecată privind detenția. art. 136 § 2 din CCP prevede că detenția și cauțiunea nu pot fi impuse decât prin o hotărâre pe o cerere de către un investigator sau procuror sau de propunerea proprie a unei instanțe în timpul procedurii judiciare. De asemenea, instanțele pot înlocui detenția cu cauțiunea pe o cerere de apărare.

art. 150 din CCP prevede că o hotărâre în cadrul procedurilor preliminare de instituire sau respingere a unei măsuri preventive sau de prelungire sau refuzare a detenției poate fi contestată în fața unei instanțe de recurs. Reclamantul se plânge în conformitate cu art. 5 § 1 din Convenție că detenția sa între 3 și 20 decembrie 2013 nu a fost stabilită de lege și nu a fost bazată pe o decizie judecătorească, în conformitate cu legislația internă. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 1 litera (c) din Convenție că, în timpul procedurii judiciare, el a fost reținut pe baza hotărârii instanței de judecată din 20 decembrie 2013, care nu conține niciun motiv. Întrebări către părți a fost detenția reclamantului între 3 și 20 decembrie 2013 compatibilă cu cerințele articolului 5 § 1 din Convenție?

A fost detenția reclamantului autorizată prin decizia din 20 Decembrie 2013 compatibile cu cerințele articolului 5 § 1 din Convenție? În special, această decizie a permis o protecție adecvată împotriva arbitrației și a îndeplinit cerințele de licență în sensul articolului respectiv? Guvernul este solicitat să precizeze până când reclamantul a fost reținut în detenție pe baza deciziei respective și să prezinte copii ale documentelor relevante.

Communicated on 9 January 2018

FIRST SECTION

Application no. 28597/14 Kamo AFITSERYAN against Armenia lodged on 26 March 2014

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Kamo Afitseryan, is an Armenian national who was born in 1972 and lives in Vanadzor. He is represented before the Court by Mr K. Tumanyan, a lawyer practising in Vanadzor. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 25 April 2013 the applicant was arrested on suspicion of abusing his authority as an employee of a private bank and causing significant financial damage to the bank. On 27 April 2013 the Lori Regional Court decided to detain the applicant, upon an application by the investigator in the case, for a period of two months calculated from the time of his arrest. The Regional Court stated that there was a reasonable suspicion that the applicant had committed the imputed offence, which gave reason to believe that he might exert unlawful influence on witnesses and thereby obstruct the investigation if he was at large.

The applicant’s detention was twice extended for two months by the court on the same grounds, namely on 20 June and 15 August 2013. On 22 October 2013 the Lori Regional Court decided to extend the applicant’s detention by one more month, until 25 November 2013. No appeals were lodged against that decision. On 29 October 2013 the applicant lodged an application for bail. On 7 November 2013 the Lori Regional Court decided to allow the application and replaced detention with bail. On 8 November 2013 the applicant paid the bail and was released from detention.

On 9 November 2013 the prosecutor lodged an appeal against the decision of 7 November 2013. On 25 November 2013 the Criminal Court of Appeal allowed the appeal, quashing the decision of 7 November 2013 and at the same time endorsing the decision of 22 October 2013. The Court of Appeal stated that the time spent by the applicant in detention – from 25 October to 8 November 2013 – was to be counted towards his overall detention period. On 3 December 2013 the applicant was taken into custody and placed in detention on the basis of that decision. In the meantime, the investigation into the applicant’s criminal case was completed and it was transferred to the Lori Regional Court for examination on the merits.

On 18 December 2013 the Court of Appeal informed the applicant, in reply to a request from him for clarification of its decision, that the ruling of 22 October 2013 had extended his detention period until 25 November 2013. As he had been released from detention on 8 November 2013, he had to stay in detention for the part of the period of detention set by the decision of 22 October 2013 which he had not served. On 20 December 2013 the Lori Regional Court decided to set the case down for trial, stating that the preventive measure imposed on the applicant, namely detention, was “to remain unchanged” since the reasons for it have not ceased to exist. On 9 January 2014 the applicant lodged an appeal against that decision, which was left unexamined by the Court of Appeal on 29 January 2014 on the grounds that it was not amenable to appeal under domestic law.

B. Relevant domestic law Article 134 of the Code of Criminal Procedure (CCP) provides that preventive measures are measures of compulsion which are imposed on a suspect or accused for the purposes of preventing inappropriate behaviour in the course of criminal proceedings and ensuring the enforcement of a judgment. Preventive measures include detention and bail. Bail is considered as an alternative to detention and can only be imposed if there has been a court decision on detention. Article 136 § 2 of the CCP provides that detention and bail can only be imposed by a court decision upon an application from an investigator or prosecutor or of a court’s own motion during court proceedings. Courts can also replace detention with bail upon an application from the defence.

Article 150 of the CCP provides that a court decision in pre-trial proceedings imposing or rejecting a preventive measure or extending or refusing to extend detention can be contested before an appeal court. COMPLAINTS The applicant complains under Article 5 § 1 of the Convention that his detention between 3 and 20 December 2013 was neither prescribed by law nor based on a court decision as required by the domestic law. The applicant complains under Article 5 § 1 (c) of the Convention that during the court proceedings he was kept in detention on the basis of the trial court’s decision of 20 December 2013 which contained no reasons whatsoever.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the applicant’s detention between 3 and 20 December 2013 compatible with the requirements of Article 5 § 1 of the Convention? 2. Was the applicant’s detention authorised by the decision of 20 December 2013 compatible with the requirements of Article 5 § 1 of the Convention? In particular, did that decision afford adequate protection from arbitrariness and meet the requirement of lawfulness within the meaning of that Article? The Government are requested to specify until when the applicant was kept in detention on the basis of that decision and to submit copies of relevant documents.