DIAKITE v. ITALY

Comunicat la 11 ianuarie 2018 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 44646/17 Salimou DIAKITE împotriva Italiei depusă la 23 iunie 2017 DECLARAREA FACTELOR Cererea se referă la un național ivorian migrant, presupunând 17 ani, acoperă timp de aproximativ patru luni în Centrul de recepție al Crucii Roșii (Roma) și apoi la Centrul de recepție pentru minorii „Villa Spada” (Roma). Reclamantul a fost supus unor tratamente inumane sau degradante, în timpul șederii sale la Centrul de recepție al Crucii Roșii din Roma, în încălcarea articolului 3 din Convenție? Reclamantul a fost privat de libertate, în Centrul de recepție pentru minori “Villa Spada” în cursul procedurii de evaluare a vârstei, în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? A fost refuzat reclamantului dreptul la educație, garantat de art. 2 din Protocolul nr. 1? A existat o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? În cazul în care aceaceasta a fost interferența în conformitate cu legea și necesară în temeiul articolului 8 § 2? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 3 din Convenție, conform articolului 13 din Convenție?

Communicated on 11 January 2018

FIRST SECTION

Application no. 44646/17

Salimou DIAKITE

against Italy

lodged on 23 June 2017

STATEMENT OF FACTS

The application concerns a migrant Ivorian national, allegedly 17 years old, accommodated for about four months in the Red Cross reception Centre (Rome) and then in reception Centre for minors “Villa Spada” (Rome).

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Has the applicant been subjected to inhuman or degrading treatment, during his stay at the Red Cross reception Centre in Rome, in breach of Article 3 of the Convention?

2.

Was the applicant deprived of his liberty, in the reception Centre for minors “Villa Spada” during the age assessment procedure, in breach of Article 5 § 1 of the Convention?

3.

Has the applicant been denied the right to education, guaranteed by Article 2 of Protocol No. 1?

4.

Has there been an interference with the applicant’s right to respect for his private life, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention? If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article 8 § 2?

5.

Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaint under Article 3 of the Convention, as required by Article 13 of the Convention?