CASE OF SHEHOVA v. BULGARIA

Reclamantul s-a născut în 1959 și locuiește în Smolyan. În două hotărâri finale din 28 februarie 2005 și 8 mai 2006, Curtea Supremă de cassare a acordat reclamantului prejudiciu material în ceea ce privește încălcarea contractului pentru lucrările de construcții pe care le-a efectuat. Daunele atribuite au constituit BGN 52.784 pentru suma principală, plus BGN 17,685 în dobânda implicită și BGN 5,433 în costuri și cheltuieli, sau o sumă totală de BGN 75.902.93, echivalentul cu 38.000 euro (EUR). Daunele au fost acordate reclamantului împotriva Centrului Naţional de Recreare, Reabilitare şi Sport – Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei („Centrul”, un organism de stat subvenţionat de Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei şi exercitând anumite funcţii delegate de Minister). Prin ordinul din 25 mai 2005, ministrul Educației a închis Centrul și a ordonat gestionarea proprietăților sale rămase de către Ministerul Educației. Prin urmare, Ministerul a înființat o societate de bunuri de stat cu o parte din proprietatea Centrului, inclusiv proprietatea imobiliară în care reclamantul a efectuat lucrările de construcție. La 13 mai 2005 și 15 martie 2007, reclamantul a fost emis cu două scrisori de aplicare pentru sumele atribuite în hotărârile finale din 2005 și 2006 (a se vedea punctul 5 de mai sus) și la 6 februarie 2008 a prezentat scrisorile Ministerului Educației cere să plătească. Ministerul a răspuns în scris că nu a fost succesorul Centrului și nu a datorat plata reclamantului. În octombrie 2009, reclamantul a reiterat cererea ei, dar a primit un răspuns similar de către Minister. De asemenea, Ministerul a subliniat că nu ar putea fi solicitată plata de la societatea deținută de stat, nici pe măsură ce avea o personalitate juridică separată de cea a Ministerului. Prin scrisoarea din 23 septembrie 2010, ministrul a furnizat o explicație similară reclamantului. Reclamantul a introdus o procedură de reexaminare judiciară care a contestat refuzul ministrului. În decizia finală din 8 aprilie 2011, Curtea Administrativă Supremă a respins recursul ca fiind inadmisibil. 10. Începând cu 19 martie 2015, data ultimei comunicări ale reclamantului către Curte, nu au fost raportate modificări ale circumstanțelor de mai sus.