- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 18 ianuarie 2018
- Stat pârât
- BGR
- Articole
- Articolul 1, Articolul 6, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
Shehova împotriva Bulgariei
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1959 și locuiește în Smolyan. În două hotărâri finale din 28 februarie 2005 și 8 mai 2006, Curtea Supremă de cassare a acordat reclamantului prejudiciu material în ceea ce privește încălcarea contractului pentru lucrările de construcții pe care le-a efectuat. Daunele atribuite au constituit BGN 52.784 pentru suma principală, plus BGN 17,685 în dobânda implicită și BGN 5,433 în costuri și cheltuieli, sau o sumă totală de BGN 75.902.93, echivalentul cu 38.000 euro (EUR). Daunele au fost acordate reclamantului împotriva Centrului Naţional de Recreare, Reabilitare şi Sport – Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei („Centrul”, un organism de stat subvenţionat de Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei şi exercitând anumite funcţii delegate de Minister).
Prin ordinul din 25 mai 2005, ministrul Educației a închis Centrul și a ordonat gestionarea proprietăților sale rămase de către Ministerul Educației. Prin urmare, Ministerul a înființat o societate de bunuri de stat cu o parte din proprietatea Centrului, inclusiv proprietatea imobiliară în care reclamantul a efectuat lucrările de construcție. La 13 mai 2005 și 15 martie 2007, reclamantul a fost emis cu două scrisori de aplicare pentru sumele atribuite în hotărârile finale din 2005 și 2006 (a se vedea punctul 5 de mai sus) și la 6 februarie 2008 a prezentat scrisorile Ministerului Educației cere să plătească. Ministerul a răspuns în scris că nu a fost succesorul Centrului și nu a datorat plata reclamantului.
În octombrie 2009, reclamantul a reiterat cererea ei, dar a primit un răspuns similar de către Minister. De asemenea, Ministerul a subliniat că nu ar putea fi solicitată plata de la societatea deținută de stat, nici pe măsură ce avea o personalitate juridică separată de cea a Ministerului. Prin scrisoarea din 23 septembrie 2010, ministrul a furnizat o explicație similară reclamantului. Reclamantul a introdus o procedură de reexaminare judiciară care a contestat refuzul ministrului. În decizia finală din 8 aprilie 2011, Curtea Administrativă Supremă a respins recursul ca fiind inadmisibil. 10. Începând cu 19 martie 2015, data ultimei comunicări ale reclamantului către Curte, nu au fost raportate modificări ale circumstanțelor de mai sus.
4. The applicant was born in 1959 and lives in Smolyan.
In two final judgments of 28 February 2005 and 8 May 2006 the Supreme Court of Cassation awarded the applicant pecuniary damages in respect of breach of contract for construction works which she had carried out. The awarded damages comprised BGN 52,784 for the principal amount, plus BGN 17,685 in default interest and BGN 5,433 in costs and expenses, or a total amount of BGN 75,902.93, the equivalent to 38,000 euros (EUR). The damages were awarded to the applicant against the National Centre for Recreation, Rehabilitation and Sport – Ministry of Education and Science (“the Centre”, a State body subsidised by the Ministry of Education and Science and exercising certain functions delegated by the Ministry).
By an order of 25 May 2005 the Minister of Education closed down the Centre and ordered that its remaining property be managed by the Ministry of Education. The Ministry then established a State-owned jointstock company with part of the Centre’s property, including the real estate in which the applicant had carried out the construction works.
On 13 May 2005 and 15 March 2007 the applicant was issued with two writs of enforcement for the amounts awarded in the final judgments of 2005 and 2006 (see paragraph 5 above) and on 6 February 2008 she presented the writs to the Ministry of Education asking it to pay.
The Ministry replied in writing that it was not the successor to the Centre and did not owe payment to the applicant. In October 2009 the applicant reiterated her request but received a similar reply by the Ministry. The Ministry also pointed out that payment could not be sought from the State-owned joint-stock company either as it had a legal personality separate from that of the Ministry. By a letter of 23 September 2010, the Minister provided a similar explanation to the applicant.
The applicant brought judicial review proceedings challenging the Minister’s refusal. In a final decision of 8 April 2011 the Supreme Administrative Court rejected the appeal as inadmissible.
As of 19 March 2015, the date of the applicant’s last communication to the Court, no change in the above circumstances had been reported.