SHEYTANOV v. BULGARIA

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 5131/06 de către Kostadin Ivanov SHEYTANOV împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care a stat la 5 octombrie 2010 în calitate de comitet compus din: Rait Maruste, președinte, Mirjana Lazareva Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 29 ianuarie 2006, Având în vedere declarația guvernului contestat făcută în vederea soluționării plângerilor cu privire la durata procedurii pentru daune împotriva statului, valoarea excesivă a taxelor judiciare în aceste proceduri și parțialitatea judecătorilor în cazul reclamantului și solicitând Curții să ia această parte din cererea din lista sa de cazuri, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Kostadin Ivanov Sheytanov, este un național bulgar care s-a născut în 1960 și locuiește în Republica Cehă. El este reprezentat în fața Curții de către dna D. Cherkezova, avocat care practică în Varna. Guvernul bulgar (“Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dna R. Nikolova, a Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamantului și detenția anterioară Un jaf armat a fost comis în statiunea “Shkorpilovtsi”. La 1 august 1993, reclamantul a fost acuzat și retras în custodie în acest sens. Într-o hotărâre din 20 decembrie 1996, Curtea Regională Varna a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la 15 ani de închisoare. Prin recurs, hotărârea a fost susținută de Curtea Supremă de Casare la 11 aprilie 1997. Într-o hotărâre finală din 26 noiembrie 1997 comitetul extins al Curții Supreme de Cassare a achitat reclamantul pentru unele dintre acuzații, a susținut condamnarea pentru restul și a redus condamnarea la trei ani de închisoare. La 1 decembrie 1997, reclamantul a fost eliberat din închisoare. Se pare că, la 28 mai 1996, în timpul unei lupte cu alți prizonieri, în care au participat, de asemenea, gardienii din închisoarea Varna, reclamantul a primit leziuni și vederea a fost deteriorată. Aceste leziuni au fost presupuse infligeri de către gardienii de închisoare. La 20 noiembrie 2000, reclamantul a interzis o acțiune împotriva Procurorului public șef, a Curții Regionale Varna și a Curții Supreme de cassare în temeiul Legii privind răspunderea statului pentru prejudicii (LMRDA, titlul Actului a fost modificat mai târziu) în căutarea de 150.000 de lev bulgare (BGN), echivalentul de aproximativ 75.000 de euro (EUR) în daunele care rezultă din detenția sa. La 14 martie 2003, Curtea Regională Shumen a constatat că, având în vedere că detenția reclamantului în așteptarea hotărârii finale și-a depășit condamnarea cu un an și cu patru luni, daunele se datorează la punctul 6 din secțiunea 2 alineatul (1) din SMRDA. Acesta a ordonat inculpaților să plătească împreună suma BGN 14,381,73 (aproximativ 7,200 EUR). Prin recursul din 14 ianuarie 2004, Curtea de Apel a redus suma atribuirii BGN 7,000 (aproximativ 3,500 EUR). La 1 august 2005, Curtea Supremă de Cassare a susținut hotărârea Curții de Apel. § 2 din SMRDA și a ordonat reclamantului să plătească în total 6000 BGN (aproximativ 3.000 EUR) în taxe de judecată, care a reprezentat 4% din partea respinsă a cererilor reclamantului. Execuția hotărârii din 1 august 2005 La 13 octombrie 2005, Curtea Regională Shumen a emis reclamantului o scrisoare de execuție pentru dobânda cu valoarea BGN 7.000. La 18 octombrie 2005, 24 și 27 ianuarie 2006, reclamantul a depus cereri de plată în favoarea Consiliului Suprem al Judiciului, Curtea Regională Varna, Procurorul-șef și Curtea Supremă de Cassare. Într-o scrisoare din 10 februarie 2006 procurorul public șef a răspuns că nu ar putea efectua plățile, deoarece scrisoarea execuției nu a fost eliberată decât pentru dobânzi și nu pentru valoarea principală a daunelor acordate. În aceeași zi, reclamantul a solicitat emiterea unui nou scris de execuție, care a fost efectuat la 13 martie 2006. La 23 și 28 martie 2006, reclamantul și-a reiterat cererea de plată. La 11 octombrie 2006, reclamantul a primit o parte din sumă datorată. La 23 martie 2009, el a primit restul daunelor acordate. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 că procedurile privind daunele împotriva Sate au fost excesiv de lungi și că hotărârea finală, dictată în favoarea sa, nu a fost executată pentru o perioadă lungă de timp. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție că judecătorii Curții Supreme de Casare au fost parțiale deoarece au examinat o acțiune împotriva instanței la care au lucrat. Reclamantul s-a plâns că daunele acordate în cadrul procedurii pentru daune împotriva statului nu erau suficiente, deoarece a trebuit să plătească taxe excesive în instanță. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție că perioada globală de detenție în cursul procesului între 1 august 1993 și 1 decembrie 1997 a depășit cu un an, patru luni și cinci zile de închisoare la care a fost condamnat în cele din urmă. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că detenția anterioară a fost de lungime excesivă. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție că a fost supus unui tratament inuman și degradant la 28 mai 1996 el a fost bătut de către gardienii din închisoarea Varna. HOTĂRÂREA Primele trei plângeri ale reclamantului Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii pentru daune împotriva statului, cu întârzierile în executarea hotărârii finale dictate în această procedură, cu taxele excesive ale instanței și cu presupusa parțialitate a Curții Supreme de Cassare. La 28 aprilie 2010, Curtea a primit o declarație unilaterală a Guvernului în vederea soluționării chestiunilor ridicate de această parte a cererii. Guvernul a solicitat Curții să elimine aplicarea listei sale de cazuri în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația, în special, a citit: [...] Guvernul dorește să exprime [...] recunoașterea încălcării unor garanții prevăzute la art. 6 § 1 din Convenția în procedura internă pentru daune în care a fost implicat reclamantul. Prin urmare, Guvernul recunoaște încălcarea drepturilor reclamantului în temeiul articolului 6 § 1, cum ar fi cele constatate de Curte în hotărârile sale în cazul lui Stankov c. Bulgaria , nr. 68490/01, CEDH 2007 VIII (acces la instanță), Mihalkov v. Bulgaria , nr. 67719/01, 10 aprilie 2008 (partialitate), precum și o încălcare a cerinței de „templă rațională” . Prin urmare, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma de [...] 3,000 EUR pe care ei consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții . Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în bulgar [levs] la rata de schimb aplicabilă la momentul plății, și va fi liberă de orice impozite care pot fi impuse reclamanților. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din [Convenția]. [...] Guvernul solicită, prin urmare, ca această cerere să fie eliminată din lista de cauze a Curții în temeiul articolului 37 §§ §§ §§ §§ §§ . §§ § . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea reamintește că art. 37 § 1 litera (c) din Convenție îi permite să ia o procedură din lista sa în care: „[...] din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. art. 37 § 1 în amendă include provizul care: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele acestuia, este necesar.” Curtea reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate emite o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (obiecție preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI). Având în vedere recunoașterile prezentate în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, care este compatibil cu sumele acordate în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea plângerilor de mai sus, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (c). Având în vedere jurisprudența sa extinsă și clară în ceea ce privește încălcarea garanțiilor menționate anterior de la art. 6 § 1 din Convenția, inclusiv în cazurile aduse împotriva Bulgariei (a se vedea, de exemplu, Rachevi v. Bulgaria , nr. 47877/99 , 23 septembrie 2004; Vatevi v. Bulgaria , nr. 55956/00 , 28 septembrie 2006; Kambourov v. Bulgaria , nr. 55350/00 , 14 februarie 2008, Stankov v. Bulgaria , , nr. 68490/01, CEDH 2007 VIII și Mihalkov c. Bulgaria , nr. 67719/01, 10 aprilie 2008), Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție și a protocolelor în acest sens nu impune ca aceasta să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, această parte a cererii să fie eliminată din listă. Restul plângerilor reclamantului Curtea a examinat restul plângerilor reclamantei, astfel cum a fost depusă de el. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind, vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat privind plângerile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii, valoarea excesivă a taxelor judiciare și parțialitatea judecătorilor în cazul reclamantului și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; în ceea ce privește plângerile de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibile. Stephen Phillips Rait Maruste Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 5131/06

by Kostadin Ivanov SHEYTANOV

against Bulgaria

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 5

October 2010 as a Committee composed of:

Rait Maruste,

President,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Zdravka Kalaydjieva,

judges,

and Stephen Phillips,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 29 January 2006,

Having regard to the declaration of the respondent Government made with a view to resolving the complaints about the length of the proceedings for damages against the State, the excessive amount of the court fees in these proceedings and the partiality of the judges in the applicant's case and requesting the Court to strike this part of the application out of its list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Kostadin Ivanov Sheytanov, is a Bulgarian national who was born in 1960 and lives in the Czech Republic. He is represented before the Court by Ms D. Cherkezova, a lawyer practising in Varna. The Bulgarian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mrs R. Nikolova, of the Ministry of Justice.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

1.

The criminal proceedings against the applicant and his pre-trial detention

An armed robbery was committed in the resort “Shkorpilovtsi”. On 1

August 1993 the applicant was charged and remanded in custody in this connection.

In a judgment of 20 December 1996 the Varna Regional Court found the applicant guilty and sentenced him to 15 years' imprisonment.

On appeal, the judgment was upheld by the Supreme Court of Cassation on 11 April 1997.

In a final judgment of 26 November 1997 the extended panel of the Supreme Court of Cassation acquitted the applicant on some of the charges, upheld his conviction for the remainder and reduced his sentence to three years' imprisonment.

On 1 December 1997 the applicant was released from prison.

2.

The alleged beating on 28 May 1996

Apparently, on 28 May 1996 during a fight with other prisoners, in which the guards in Varna prison also took part, the applicant received injuries and his eyesight was damaged. These injuries were allegedly inflicted by the prison guards. The applicant did not bring proceedings in relation to the above events.

3.

The proceedings under the State Responsibility for Damage Act

On 20 November 2000 the applicant brought an action against the Chief Public Prosecutor's Office, the Varna Regional Court and the Supreme Court of Cassation under the State Responsibility for Damage Act (the SMRDA, the Act's title having been amended later) seeking 150,000 Bulgarian levs (BGN), the equivalent of approximately 75,000 euros (EUR) in damages stemming from his detention.

On 14 March 2003 the Shumen Regional Court found that as the applicant's detention pending the final judgment had exceeded his sentence by one year and four months, damages were due under item 6 of section

2(1) of the SMRDA. It ordered the defendants to pay the applicant jointly the amount of BGN

14,381.73 (approximately EUR 7,200). On 17

June 2003 the Regional Court amended its judgment awarding the applicant interest on the above amount.

On appeal, in a judgment of 14 January 2004 the Varna Court of Appeal reduced the amount of the award to BGN 7,000 (approximately EUR

3,500).

On 1 August 2005 the Supreme Court of Cassation upheld the Court of Appeal's judgment.

The courts further applied section 10

4.

The enforcement of the judgment of 1 August 2005

On 13 October 2005 the Shumen Regional Court issued to the applicant a writ of execution for the interest on the amount of BGN 7,000.

On 18 October 2005, 24 and 27 January 2006 the applicant submitted requests for payment with the Supreme Judicial Council, the Varna Regional Court, the Chief Public Prosecutor's Office and the Supreme Court of Cassation.

In a letter of 10 February 2006 the Chief Public Prosecutor's Office replied that it could not effectuate the payments as the writ of execution had only been issued for the interest and not for the principal amount of the awarded damages.

On the same day the applicant requested the issuing of a new writ of execution, which was done on 13 March 2006.

On 23 and 28 March 2006 the applicant reiterated his request for payment.

On 11 October 2006 the applicant received part of the amount due.

On 23 March 2009 he received the rest of the awarded damages.

COMPLAINTS

1.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention and under Article 1 of Protocol No. 1 that the proceedings for damages against the Sate had been excessively lengthy and that the final judgment, rendered in his favour, had not been executed for a lengthy period of time.

2.

The applicant complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention that the judges from the Supreme Court of Cassation had been partial because they had examined an action against the court they worked at.

3.

The applicant complained that the awarded damages in the proceedings for damages against the State were insufficient as he had to pay excessive court fees.

4.

The applicant complained under Article 5 § 1 of the Convention that the global period of his detention pending trial between 1 August 1993 and 1

December 1997 had exceeded by one year, four months and five days the term of imprisonment to which he had been eventually sentenced.

5.

The applicant complained under Article 5 § 3 of the Convention that his pre-trial detention had been of excessive length.

6.

The applicant complained under Article 3 of the Convention that he had been subjected to inhuman and degrading treatment as on 28 May 1996 he had been beaten by the guards in Varna prison.

THE LAW

A.

The first three complaints of the applicant

The applicant complained about the length of the proceedings for damages against the State, the delays in the execution of the final judgment rendered in these proceedings, the excessive court fees and the alleged partiality of the Supreme Court of Cassation.

On 28 April 2010 the Court received a unilateral declaration from the Government made with a view to resolving the issues raised by this part of the application. The Government requested the Court to strike out the application of its list of cases in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration, in particular, read:

“[...] The Government hereby wish to express [...] acknowledgement of the violation of some of the guarantees of Article 6 § 1 of Convention in the domestic proceedings for damages in which the applicant was involved. Thus, the Government acknowledges violations of the applicant's rights under Article 6 § 1 such as those found by the Court in its judgments in the cases of

Stankov v. Bulgaria

, no. 68490/01, ECHR 2007

‑

VIII (access to court),

Mihalkov v. Bulgaria

, no. 67719/01, 10 April 2008 (partiality) as well as a violation of the “reasonable time” requirement.

Consequently, the Government are prepared to pay to the applicant the amount of [...] EUR 3,000 which they consider reasonable in the light of the Court's case law. The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Bulgarian [levs] at the exchange rate applicable at the time of payment, and will be free of any taxes that may be chargeable to the applicants. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the [Convention]. [...]

The Government, therefore, request that this application be struck out of the Court's list of cases pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention. [...]”

The applicant did not comment on the Government's unilateral declaration.

The Court recalls that Article 37 §

1 (c) of the Convention enables it to strike a case out of its list where:

“[...] for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Article 37 § 1

in fine

includes the proviso that:

“However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

The Court also recalls that in certain circumstances it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see

Tahsin Acar v. Turkey

(preliminary objection) [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI).

Having regard to the acknowledgements contained in the Government's declaration, as well as to the amount of compensation proposed, which is compatible with the amounts awarded in similar cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the above complaints, within the meaning of Article 37 § 1 (c).

In view of its extensive and clear case law in respect of the violation of the above mentioned guarantees of Article 6 § 1 of Convention, including in cases brought against Bulgaria (see, for example

Rachevi v. Bulgaria

, no.

47877/99, 23 September 2004;

Vatevi v. Bulgaria

, no. 55956/00, 28

September 2006;

Kambourov v. Bulgaria

, no. 55350/00, 14

February 2008,

Stankov v. Bulgaria

, no. 68490/01, ECHR 2007

‑

VIII and

Mihalkov v.

Bulgaria

, no. 67719/01, 10 April 2008), the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1

in fine

).

Accordingly, this part of the application should be struck out of the list.

B.

The remainder of the applicant's complaints

The Court has examined the remainder of the applicant's complaints as submitted by him. However, in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.

It follows that this part of the application must be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government's declaration concerning the complaints under Articles 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings, the excessive amount of the court fees and the partiality of the judges in the applicant's case and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaints in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Stephen Phillips

Rait Maruste

Deputy Registrar

President