Ivanov împotriva Bulgariei

A cincea secțiune decizia nr. 8930/05 de Mihail Angelov IVANOV împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 31 august 2010 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președintele, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, Ganna Yudkivska, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 22 februarie 2005, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 18 martie 2010, care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Mihail Angelov Ivanov, este un național bulgar care s-a născut în 1982 și locuiește în Plovdiv.

El este reprezentat în fața Curții de către dna S. Stefanova și A. Atanasov, avocați care practică în Plovdiv. Guvernul bulgar (“Guvernul”) sunt reprezentați de agentul lor, dna R. Nikolova, a Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 decembrie 1996, reclamantul a fost arestat pe suspect de furt de magazine. La 13 decembrie 1996 au fost deschise proceduri penale împotriva lui. Se pare că, între decembrie 1996 și mai 2001, cazul a rămas inactiv. La o dată neespecificată în august 2003 a fost depusă o acuzație împotriva lui la Curtea de District Plovdiv. La 24 august 2004, Curtea de District a încheiat procedura împotriva reclamantului ca timp interzis.

COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție că durata procedurii penale împotriva acestuia nu a fost irazonabilă și că nu are un remediu eficace în acest sens. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii penale și lipsa unui remediu eficace în acest sens. Partea relevantă a articolului 6 § 1 din Convenție prevede: „În determinarea de ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” art. 13 prevede: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” La 18 martie 2010, Curtea a primit o declarație unilaterală din partea Guvernului în vederea soluționării cererii.

Guvernul a solicitat Curții să elimine aplicarea listei sale de cazuri în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația, în special, a citit: [...] Guvernul dorește să exprime [...] recunoașterea acesteia a duratei necorespunzătoare a procedurii interne în care reclamantul a fost implicat în sensul articolului 6 § 1 din convenție. Prin urmare, Guvernul este dispus să plătească reclamantului Mihail Angelov Ivanov suma de 1.500 EUR pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile vor fi convertite în bulgar [levs] la rata de schimb aplicabilă la momentul plății, și vor fi eliberate de orice impozite care pot fi impuse reclamantului.

Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din [Convenția]. [...]” Într-o scrisoare din 13 aprilie 2010, reclamantul a solicitat Curții să continue examinarea cazului.

Curtea reamintește că art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție îi permite să tragă un caz din lista sa în cazul în care: [...] din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii.” art. 37 § 1 în amendă include prevederea că: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în Protocolurile în cauză este necesar.” Curtea reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate emite o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (obiecție preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI).

Având în vedere recunoașterea din declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, care este compatibil cu sumele acordate în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea prezentei cereri, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (c). Având în vedere jurisprudența sa extinsă și clară privind durata procedurilor penale, inclusiv în cazurile împotriva Bulgariei (a se vedea, de exemplu, Osmanov și Yuseinov c. Bulgaria , nos. 54178/00 și 59901/00 , 23 septembrie 2004, Balabanov c. Bulgaria , nr. 70843/01 , 3 iulie 2008 și Yankov și Manchev c. Bulgaria , nos. 27207/04 și 15614/05 , 22 octombrie 2008 2009), Curtea este convinsă că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, nu solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, cererea ar trebui eliminată din listă.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista cazurilor sale. Claudia Westerdiek Președintele grefierului Peer Lorenzen

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 8930/05 by Mihail Angelov IVANOV against Bulgaria The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 31 August 2010 as a Chamber composed of: Peer Lorenzen, President, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, Ganna Yudkivska, judges, and Claudia Westerdiek, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 22 February 2005, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 18 March 2010 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant's reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Mihail Angelov Ivanov, is a Bulgarian national who was born in 1982 and lives in Plovdiv.

He is represented before the Court by Mrs S. Stefanova and Mr A. Atanasov, lawyers practising in Plovdiv. The Bulgarian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Ms R. Nikolova, of the Ministry of Justice. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 3 December 1996 the applicant was arrested on suspicion of shoplifting. On 13 December 1996 criminal proceedings were opened against him. Apparently, between December 1996 and May 2001 the case remained dormant. On an unspecified date in August 2003 an indictment was filed against him with the Plovdiv District Court. On 24 August 2004 the District Court terminated the proceedings against the applicant as time ‑ barred.

COMPLAINTS The applicant complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention that the length of the criminal proceedings against him was unreasonable and that he did not have an effective remedy in this respect. THE LAW The applicant complained about the length of the criminal proceedings and the lack of an effective remedy in this respect. The relevant part of Article 6 § 1 of the Convention provides: “In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...” Article 13 provides: “Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.” On 18 March 2010 the Court received a unilateral declaration from the Government made with a view to resolving the application.

The Government requested the Court to strike out the application of its list of cases in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration, in particular, read: “[...] The Government hereby wish to express [...] its acknowledgment of the unreasonable duration of the domestic proceedings in which the applicant was involved within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention. Consequently, the Government are prepared to pay to the applicant Mihail Angelov Ivanov the amount of 1,500 EUR which they consider reasonable in the light of the Court's case law. The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be converted into Bulgarian [levs] at the exchange rate applicable at the time of payment, and will be free of any taxes that may be chargeable to the applicant.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the [Convention]. [...]” In a letter of 13 April 2010 the applicant requested the Court to continue examining the case. The Court recalls that Article 37 § 1 (c) of the Convention enables it to strike a case out of its list where: “[...] for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Article 37 § 1 in fine includes the proviso that: “However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” The Court also recalls that in certain circumstances it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see Tahsin Acar v. Turkey (preliminary objection) [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI).

Having regard to the acknowledgement contained in the Government's declaration, as well as to the amount of compensation proposed, which is compatible with the amounts awarded in similar cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the present application, within the meaning of Article 37 § 1 (c). In view of its extensive and clear case law on length of criminal proceedings, including in cases brought against Bulgaria (see, for example, Osmanov and Yuseinov v. Bulgaria , nos. 54178/00 and 59901/00, 23 September 2004, Balabanov v. Bulgaria , no. 70843/01, 3 July 2008 and Yankov and Manchev v. Bulgaria , nos. 27207/04 and 15614/05, 22 October 2009), the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, the application should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar President