QIQI v. ALBANIA

Comunicat la 19 ianuarie 2018 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 1541/13 Jorgo QIQI împotriva Albaniei depusă la 29 decembrie 2012 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la faptul că autoritățile nu au informat reclamantul de procedură în fața Curții Supreme privind anularea ordinului de demolare a unui restaurant construit de către solicitant. Se pare că procedurile în fața Curții Supreme au fost inițiate de o terță parte (parte interesată) și, în conformitate cu instanța internă, nu există dovezi în cazul unei notificări trimise reclamantului sau reprezentantului său juridic. Reclamantul a construit restaurantul pe o locație de teren situată pe teritoriul spitalului, pe baza unei permisiuni emise de autoritățile spitale. Cazul se referă, de asemenea, la presupusa încălcare a drepturilor de proprietate ale reclamantului ca urmare a demolării restaurantului său pentru a fi fost construit ilegal. Referitor la art. 6 § 1 și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său de acces la instanță ca urmare a neavizului autorităților de a-l informa cu privire la procedurile dinainte de Curtea Supremă care avea influență asupra drepturilor sale de proprietate și a unei încălcări a dreptului său la bucurarea pașnică a bunurilor ca urmare a hotărârii autorităților de a-și demoli restaurantul. În plus, în baza articolului 13 din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa unui remediu eficace pentru reclamațiile sale menționate, deoarece nu a primit nicio compensație după demolarea restaurantului său. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, având în vedere faptul că el nu a fost notificat cu privire la procedura de recurs inițiată de autoritățile spitale în fața Curții Supreme cu privire la anularea ordinului de demolare (a se vedea, de exemplu, Schmidt c. Letonia , nr. 22493/05, § 86-90, 27 aprilie 2017)? În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția, reclamantul a avut o posesie? Dacă este cazul, a existat o interferență cu bucuria pașnică a bunurilor reclamantului ca urmare a demoliției restaurantului său? În cazul în care a fost acest lucru legal? (a se vedea, de exemplu, Öneryıldız v. Turcia [GC], nr. 48939/99, § 124-127, CEDH 2004 XII) Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, conform articolului 13 din Convenție?

Communicated on 19 January 2018

SECOND SECTION

Application no. 1541/13

Jorgo QIQI

against Albania

lodged on 29 December 2012

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the authorities’ failure to inform the applicant of the proceedings before the Supreme Court relating to the annulment of the Tirana Construction Police’s order of demolition of a restaurant built by the applicant. It appears that the proceedings before the Supreme Court were initiated by a third party (interested party) and, according to the domestic courts, there is no evidence in the case file of any notification sent to the applicant or his legal representative. The applicant had built the restaurant on a plot of land located in a hospital’s territory, based on a permission issued by the hospital authorities.

The case also concerns the alleged breach of the applicant’s property rights as a result of the demolition of his restaurant for having been constructed unlawfully.

Relying on Article 6 § 1 and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, the applicant complains about a breach of his right of access to court as a result of the authorities’ failure to inform him of the proceedings before the Supreme Court which had a bearing on his property rights, and a breach of his right to peaceful enjoyment of possessions as a result of the authorities’ decision to demolish his restaurant. In addition, relying on Article 13 of the Convention, the applicant complains about a lack of an effective remedy for his aforementioned grievances as he did not receive any compensation after the demolition of his restaurant.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Did the applicant have a fair hearing in accordance with Article 6 § 1 of the Convention, given the fact that he was not notified about the appeal proceedings commenced by the hospital authorities before the Supreme Court concerning the annulment of the demolition order (see for example

Schmidt

v. Latvia

, no. 22493/05, § 86-90, 27 April 2017)?

2.

Did the applicant have a possession, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention? If so, has there been an interference with the applicant’s peaceful enjoyment of possessions as a result of the demolition of his restaurant? If so, was that lawful? (see for example

Öneryıldız v. Turkey

[GC], no. 48939/99, § 124-127, ECHR 2004

‑

XII)

3.

Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaints under Article 1 of Protocol no. 1 to the Convention, as required by Article 13 of the Convention?