SAVU v. ROMANIA

Comunicat la 20 ianuarie 2018 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 77684/16 Alexandru Dragoș SAVU împotriva României depusă la 6 decembrie 2016 OBIECTUL CAUZĂ La 19 noiembrie 2013, reclamantul a primit prin post o amendă administrativă, având în vedere că s-a alăturat unei demonstrații publice neautorizate pe pavimentul de lângă curtea parlamentului român din București, la 7 noiembrie 2013. La 22 iunie 2015, Curtea județului București a susținut sancțiunea impusă reclamantului, având în vedere că demonstrația ar fi trebuit autorizată înainte, având în vedere faptul că reuniunile s-a desfășurat în zonele publice și nu pur și simplu „outside ... a sediilor ... persoanelor juridice publice”, circumstanțe în care autorizarea prealabilă nu ar fi fost necesară, în conformitate cu art. 3 din Legea nr. 60/1991 care reglementează demonstrațiile publice Hotărârea impugnată a fost comunicată reclamantului la 8 iulie 2016. Reclamantul se plâng în temeiul articolului 10 din Convenție că interpretarea autorităților în mod excesiv restrictivă a noțiunii de „ în afara ... a sediilor ... persoanelor juridice publice ” a dus la o ingerință disproporționată cu dreptul său la libertatea de exprimare.

Hotărârea din 22 iunie 2015, depunerea sancțiunii aplicate reclamantului ca urmare a participării sale la o demonstrație publică neautorizată la 7 noiembrie 2013, a constituit o interferență cu libertatea de exprimare a reclamantului, în special dreptul său de a transmite idei, în sensul articolului 10 § 1 din convenție?

În caz afirmativ, această interferență a fost justificată în temeiul articolului 10 § 2 din Convenție (a se vedea Tatár și Fáber c. Ungaria , nr. 2605/08 și 26160/08 , § 39, 12 iunie 2012; Karademirci și alții c. Turcia , nr. 370966/97 și 37101/97 , § 26, CEDO 2005 I)? În special: (a) A fost interferența „prescriptă prin lege”, și în afirmativ, a fost legea formulată cu suficientă precizie pentru a permite reclamantului să prevadă în mod rezonabil consecințele pe care acțiunile sale le pot implica, în temeiul articolului 10 § 2 din Convenție (a se vedea Rekvényi c. Ungaria [GC], nr. 25390/94, § 34, CEDH 1999 III și, mutatis mutandis, Galstyan c. Armenia , nr. 26986/03, § 106-7, 15 Noiembrie 2007)? (b) În cazul în care a urmărit unul sau mai multe dintre obiectivele legitime menționate la art. 10 2 din Convenție?

(c) În cazul în care este necesar într-o societate democratică? În special, a fost impusă sancțiunii reclamantului proporțională cu obiectivul legitim urmărit?

Communicated on 20 January 2018

FOURTH SECTION

Application no. 77684/16 Alexandru Dragoș SAVU against Romania lodged on 6 December 2016

SUBJECT MATTER OF THE CASE

On 19 November 2013 the applicant received by post an administrative fine, in view of his having joined an unauthorised public demonstration on the pavement next to the Romanian Parliament’s court yard in Bucharest, on 7 November 2013. On 22 June 2015 the Bucharest County Court upheld the sanction imposed on the applicant, considering that the demonstration should have been authorised beforehand in view of the fact that the gathering took place in public areas, and not simply “outside ... of the premises of public ... legal entities”, circumstances in which prior authorisation would have not been necessary, according to Article 3 of the Law no. 60/1991 regulating public demonstrations . The impugned judgment was communicated to the applicant on 8 July 2016. The applicant complains under Article 10 of the Convention that the authorities’ overly restrictive interpretation of the notion of “ outside ... of the premises of public ... legal entities ” resulted in a disproportionate interference with his right to freedom of expression.

QUESTIONS tO THE PARTIES 1. Has the judgment of 22 June 2015, upholding the sanction applied to the applicant as a consequence of his participation in an unauthorised public demonstration on 7 November 2013, constituted an interference with the applicant’s freedom of expression, in particular his right to impart ideas, within the meaning of Article 10 § 1 of the Convention? 2. If so, was that interference justified under Article 10 § 2 of the Convention (see Tatár and Fáber v. Hungary , nos. 26005/08 and 26160/08, § 39, 12 June 2012; Karademirci and Others v. Turkey , nos.

37096/97 and 37101/97, § 26, ECHR 2005 ‑ I)? In particular: (a) Was the interference “prescribed by law”, and in the affirmative, was the law formulated with sufficient precision to enable the applicant to foresee to a reasonable degree the consequences which his actions may entail, in terms of Article 10 § 2 of the Convention (see Rekvényi v. Hungary [GC], no. 25390/94, § 34, ECHR 1999 ‑ III and, mutatis mutandis , Galstyan v. Armenia , no. 26986/03, § 106-7, 15 November 2007)? (b) If so, did it pursue one or more of the legitimate aims referred to in Article 10 § 2 of the Convention? (c) If so, was it necessary in a democratic society? In particular, was the sanction imposed on the applicant proportionate to the legitimate aim pursued?