CtEDO 23.01.2018 Auto

HOVAKIMYAN v. ARMENIA

RESPONDENT
ARM
HOTĂRÂRE
23.01.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
HOVAKIMYAN v. ARMENIA (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

Comunicat la 23 ianuarie 2018 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 19046/12 Stepan Hovakimyan împotriva Armenia depusă la 29 martie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Stepan Hovakimyan, este un național armenian născut în 1982 și locuiește în Erevan. El este reprezentat în fața Curții de către dl Safaryan, avocat practicant în Erevan. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 februarie 2010 a fost instituit un caz penal și reclamantul a fost arestat pe suspect de a comite un jaf. La 9 februarie 2010, investigatorul care se ocupă de cauza penală a reclamantului a aplicat Curtea de district Kentron și Nork-Marash din Yerevan cu o cerere de a solicita reținerea reclamantului pentru o perioadă de două luni, ținând seama de natura și periculositatea infracțiunii imputate, și din cauza faptului că reclamantul, în general, ar putea să obstrugă ancheta în coluziune cu complicii săi neidentificați, să evite responsabilitatea penală, a căror probabilitate a fost, de asemenea, sporită de pericultatea infracțiunii comise și să comite o altă infracțiune, care a fost dovedit de faptul că a avut o condamnare anterioară. În aceeași dată, Curtea de District a permis cererea investigatorului, care a ordonat detenția reclamantului pentru o perioadă de două luni pe baza faptului că dovezile obținute în acest caz și motivele și motivele conținute în cererea investigatorului erau suficiente pentru a deține reclamantul. La 26 martie 2010, investigatorul a solicitat o prelungire de două luni a detenției reclamantului, care urma să expire la 6 aprilie 2010, susținând argumente similare. La 31 martie 2010, Curtea de District a hotărât să permită cererea investigatorului din aceleași motive, prelungind detenția reclamantului până la 6 iunie 2010. La 1 iunie 2010, inculparea a fost aprobată și cauza penală a reclamantului a fost transferată Curții de District pentru o examinare a fondului. La 14 iunie 2010, judecătorul căruia a fost atribuit cazul a decis, cu referire la articolele 292 și 293 din Codul de Procedură Penală, să stabilească cazul pentru proces, printre altele La 13 ianuarie 2011, procesul penal al reclamantului a fost preluat de un alt judecător al Curții de District care, la 27 ianuarie 2011, a hotărât să stabilească cazul pentru proces, declarând, printre altele: La 22 februarie 2011, reclamantul a depus o cerere de eliberare, susținând că continuarea sa detenție este nejustificată și nu se bazează pe motive relevante și suficiente. Cererea a fost respinsă de judecător la aceeași dată. La 14 februarie 2012, reclamantul a depus o altă cerere de eliberare, depunând argumente similare. La 28 martie 2012, judecătorul a hotărât să respingă această cerere, declarând că motivele de detenție a reclamantului au persistat. La 25 septembrie 2012, Curtea de District a considerat reclamantul vinovat ca fiind acuzat și condamnat la trei ani de închisoare. art. 65 din Codul de Procedură Penală prevede că un acuzat are dreptul de a depune cereri, care, în conformitate cu art. 102, trebuie examinate și hotărâte imediat. art. 291 prevede că un caz penal primit de către o instanță este preluat de unul dintre judecătorii săi în conformitate cu o procedură prescrisă și este adoptată o decizie relevantă. art. 292 prevede că judecătorul care se ocupă de un caz examinează materialul cazului și, în termen de 15 zile de la data prelucrării cazului, adoptă o serie de decizii, inclusiv o decizie de stabilire a cazului de judecată. art. 293 § 2 prevede că decizia de stabilire a cazului de judecată trebuie să conțină, printre altele, o hotărâre care impune, ridică sau modifică o măsură preventivă. art. 300 prevede că, la adoptarea deciziilor, instanța este obligată să examineze chestiunea de a impune sau nu o măsură preventivă sau, în cazul în care o astfel de măsură a fost deja impusă, dacă este sau nu justificată. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge că hotărârile din 14 iunie 2010 și 27 Ianuarie 2011 a fost incompatibilă cu art. 5 § 1 din Convenție pentru că nu conține motive și a autorizat detenția sa pentru o perioadă nelimitată. Reclamantul se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție, că instanțele nu furnizează motive relevante și suficiente pentru detenția sa și că detenția sa preliminară a fost încălcată de cerința de „tempo rațional”. Reclamantul se plânge că instanța de judecată nu a efectuat o revizuire rapidă a cererii sale de eliberare din 14 februarie 2012, conform articolului 5 § 4 din convenție. Reclamantul se plânge că nu are niciun drept executiv de compensare, conform articolului 5 § 5 din convenție, deoarece nu a fost disponibilă nicio compensație pentru prejudiciu moral în temeiul legislației interne. Întrebarea către părți a fost detenția reclamantului între 14 iunie 2010 și 25 septembrie 2012 compatibilă cu cerințele articolului 5 § 1 din Convenție? În special, deciziile de autorizare a detenției sale în acea perioadă oferă o protecție adecvată împotriva arbitrației și îndeplinesc cerințele de licență în sensul articolului respectiv? Detenția anterioară a reclamantului a respectat cerințele privind „templa rațională” și obligația ca instanța internă să furnizeze motive „relevante și suficiente” pentru aceasta, consemnate la art. 5 § 3 din Convenție? Reclamantul a epuizat căile de recurs interne? În special, a făcut apele împotriva hotărârilor Curții de district Kentron și Nork-Marash din Erevan din 9 februarie și 31 martie 2010? Dacă este cazul, guvernul este solicitat să prezinte copii ale acestor apeluri și ale deciziilor luate în acest sens. Lungimea procedurii inițiate la 14 februarie 2012, prin care reclamantul a încercat să provoace licența detenției sale, a respectat cerința de „velocitate” a articolului 5 § 4 din Convenție? Are reclamantul un drept executiv de compensare, conform articolului 5 § 5 din Convenție (a se vedea Khachatryan și alții c. Armenia c. , nr. 23978/06, § 158-159, 27 noiembrie 2012)?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă