KÖSEOĞLU c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

23.01.2018

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

KÖSEOĞLU c. TURQUIE (CtEDO, 2018)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 46239/09 Gülabi KÖSEOatăLU împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 23 ianuarie 2018 într-un comitet compus din Paul Lummens, președinte, Valeriu Grițeco, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și din Hasan Bak Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, domnul Gülabi Köseoślu, este un resortisant turc născut în 1954 și rezident în Adana. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Eldem, avocat în Ankara. Guvernul turc (atlanul) A fost reprezentat de agentul său. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Revocarea reclamantului funcției publice La momentul faptelor, reclamantul era profesor într-o școală publică din Adana. Printr-un act de acuzare din 11 iunie 1998, procurorul Republicii lângă curtea de securitate din statul Adana a inițiat o acțiune publică împotriva reclamantului din cauza conținutului unui discurs, pronunțat în timpul unui protest, pe care l-a cosemnat în calitatea sa de membru al comitetului de organizare a manifestării. La 16 februarie 1999, instanța de securitate din statul Da'Adana l-a condamnat pe reclamant la o sentință de închisoare de un an pentru propagandă împotriva unității indivizibile a statului, în conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului ( În conformitate cu art. 48 din aceeași lege, reclamantul a fost revocat din funcție în temeiul Legii nr. 657 privind funcționarii de stat, pe motiv că nu mai îndeplinește condițiile statutului de funcționar de stat enumerate la art. 48 din aceeași lege din cauza condamnării sale la o pedeapsă de închisoare de un an. Acțiunea în anulare introdusă de reclamant împotriva acestei decizii a fost respinsă de instanțele administrative. Cererea de reintegrare în funcția publică depusă de reclamant și procedura administrativă aferentă acesteia la 15 iulie 2003, art. 8 din Legea nr. 3713 a fost abrogat 10. La 6 august 2003, Curtea de Securitate de Stat a lui Adana a anulat pedeapsa pronunțată împotriva reclamantului, având în vedere că articolul respectiv fusese abrogat. 11. Ulterior, reclamantul a depus o cerere de reinserție la funcția sa de funcționar și, în cererea sa, a susținut că decizia administrativă privind revocarea funcției publice, care se baza pe condamnarea sa penală, trebuia anulată în măsura în care faptele care i-au fost reproșate nu mai constituie o infracțiune cu efect retroactiv. 12. La 26 septembrie 2003, ministerul a respins cererea reclamantului, fără a indica vreun motiv în această privință. 13. La 26 decembrie 2003, reclamantul a introdus în fața instanței administrative o acțiune în anulare împotriva deciziei Ministerului. 14. În memoria sa în apărare, ministerul, referindu-se la puterea sa de apreciere în materie de a accepta sau de a reintegra o persoană în funcția publică și la calitățile personale cerute de un institut în vederea promovării valorilor naționale, morale și culturale ale Republicii Turcia și a ordinii sale constituționale și de a forma elevii în noțiunea de loialitate față de țara lor, cultura și valorile lor naționale, a indicat că, ținând cont de natura dreptului pentru care a fost condamnat reclamantul, și anume propaganda împotriva unității indivizibile a statului, reintegrarea persoanei în funcția publică nu a fost considerată oportună. 15. La 4 noiembrie 2004, instanța administrativă d . Ankara, considerând că decizia Ministerului era conformă cu art. 2 alin. (1) și 43 din Legea nr. 1739 privind educația națională, a respins recursul reclamantului. Reamintind că administrația dispune de o anumită discreție în ceea ce privește recrutarea și numirea funcționarilor, instanța administrativă a considerat că autoritățile administrative au respins cererea reclamantului, ținând seama de nevoile serviciului, de disponibilitatea unui post, de nevoile administrației și de situația personală a reclamantului. 16. La 18 aprilie 2007, Consiliul de Stat a respins recursul în casare formulat de reclamant și a confirmat hotărârea în primă instanță. 17. La 5 decembrie 2008, Consiliul de Stat a respins recursul în litigiu. La 16 ianuarie 2009, această hotărâre a fost notificată în mod corespunzător. 657 din 14 iulie 1965 privind funcționarii statului este astfel formulat Condițiile necesare pentru a deveni funcționar al statului sunt următoarele A) Condiții generale (...) (5) Să nu fi fost condamnat (...) la o pedeapsă cu închisoarea la una sau mai multe pentru o infracțiune comisă intenționat, pentru infracțiuni comise împotriva securității statului sau pentru infracțiuni împotriva ordinii constituționale a statului sau împotriva funcționării acestuia (...) 19. La art. a posteriori că un funcționar al statului nu acoperă una dintre condițiile de intrare în statutul de funcționar al statului sau în cazul în care un funcționar nu mai îndeplinește o astfel de condiție în momentul în care acesta este în funcțiune (...) Legea nr. 1739 privind educația națională 20. La art. 2 din Legea nr. 1739 din 14 iunie 1973 privind educația națională, astfel cum a fost modificată printr-o lege din 16 iunie 1983, dispune de următorul obiectiv principal al educației naționale turce: 1. de a forma cetățeni fideli principiilor, revoluțiilor și naționalismului d'Atatürk exprimate în Constituție, care își păstrează și dezvoltă valorile naționale, morale, umane, spirituale și culturale ale națiunii turce; care își iubesc familiile, patria și națiunea și caută întotdeauna să le glorifice ; care sunt conștienți de obligațiile și responsabilitățile lor față de Republica Turcia, un stat de drept democratic, laic și social întemeiat pe drepturile omului și pe principiile [incluse] în preambulul Constituției, și care se comportă conform acestor principii (...) 21. La art. 43 din aceeași lege se citește după cum urmează: Profesia de profesor de școală este o profesie de specializare care își asumă responsabilitățile de stat în domeniul educației, educației și administrației în acest scop. Profesorii de școală sunt obligați să îndeplinească această funcție în conformitate cu obiectivele și principiile generale ale educației naționale turce. (...) GRIFS 22. Invocând art. 11 din Convenție, reclamantul se plânge de refuzul autorităților naționale de a-l reintegra în funcția publică, în ciuda abrogării dreptului de proprietate pentru care fusese condamnat și revocat din funcția publică, susținând, de asemenea, că refuzul autorităților a fost motivat în realitate de activitățile sale sindicale. Reclamantul denunță refuzul autorităților naționale de a-l reintegra în funcția publică după abrogarea dispoziției legale care se afla la originea condamnării sale penale și a revocării funcției publice. 24. Guvernul susține că respingerea cererii de reintegrare a reclamantului în cadrul funcției publice s-a bazat pe marja de apreciere de care dispune administrația în materie de numire a funcționarilor publici, în special pentru recrutarea profesorilor din cadrul școlii și că, în acest caz, decizia administrației nu era arbitrară și era conformă cu articolele 2 și 43 din Legea nr. 1739. Potrivit guvernului, abrogarea dispoziției legale în temeiul căreia reclamantul a fost revocat nu implică dreptul de a fi reintegrat la postul precedent. 25. Curtea ia notă de faptul că, în speță, reclamantul nu se plânge de revocarea sa, ci de refuzul autorităților naționale de a-l reintegra în funcția publică după abrogarea dreptului penal care se află la originea acestei revocări. 26. Comisia observă, prin urmare, că administrația a respins cererea de reintegrare în funcția publică prezentată de reclamant și că instanțele administrative au renunțat la acțiunea sa în anulare împotriva acestei decizii a administrației. Aceasta arată că tribunalul administrativ d. Ankara se bazează în special pe marja de apreciere acordată de dreptul intern în materie de recrutare și numire a funcționarilor statului pentru a respinge acțiunea reclamantului (punctul 15 de mai sus 27. Curtea amintește în această privință că dreptul de acces la funcția publică a fost omis în mod deliberat din convenție și că refuzul de a angaja în funcția publică nu poate fundamenta în sine o plângere pe teren a Convenției (Glasnappe c. Germania, 28 august 1986, § 49, seria A n 104, Kosiek c. Germania, 28 august 1986, § 35, seria A n 105, Vogt c. Germania , 26 septembrie 1995, §§ 43-44, seria A n 323, și Sidabras și Džautas c. Lituania, n 55480/00 și 59330/00, § 67, CEDO 2004 VIII). 28. Prin urmare, Comisia consideră că reclamantul nu poate obține din convenție un drept de a fi reintegrat în funcția publică după revocarea sa și respingerea acțiunii sale în anulare împotriva acestei decizii. au apreciat din nou comportamentul de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În primul rând, faptele care stau la baza condamnării sale penale anulate ulterior, și nu condamnarea ca atare (punctul 14 de mai sus). Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că măsura contestată apărea, ca atare, în domeniul exercitării unui post public, ceea ce nu constituie un drept garantat prin convenție (a se vedea mutatis mutandis Harabin c. Slovacia (dec.), nr 62584/00, CEDO 2004 VI). Prin urmare, Comisia consideră că această măsură nu constituie o interferență în exercitarea de către reclamant a dreptului garantat prin art. 11 din Convenție. 30. În consecință, aceasta trebuie declarată inadmisibilă pentru lipsa vădită de temei, în conformitate cu art. 35 alin. (3) lit. (a) și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 15 februarie 2018. Hasan Bak