İȘSEVER c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 35112/05 Ergin inclusiv ȘSEVER împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 23 ianuarie 2018 într-un comitet compus din Paul Lummens, președinte, Valeriu Grițco, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și din Hasan Bak După ce a deliberat, face următoarea decizie FUGE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Ergin ERSEVER, este un resortisant turc născut în 1952, cu reședința la Istanbul. Prin scrisoarea din 3 iunie 2015, cauza reclamantului referitoare la deprecierea fondului său de pensii suferită în perioada cuprinsă între pensionarea sa și plata sa a fost comunicată guvernului turc ( Guvernul a fost invitat, de asemenea, să indice dacă a acceptat propunerile de soluționare pe cale amiabilă făcute de declarația atașată la această scrisoare. Prin scrisoarea din 21 septembrie 2015, guvernul a informat Curtea că a acceptat termenii declarației de soluționare pe cale amiabilă. Prin scrisoarea din 30 octombrie 2015, reclamantul a fost informat cu privire la poziția guvernului cu privire la soluționarea pe cale amiabilă a cauzei și a fost invitat să informeze Curtea înainte de 13 noiembrie 2015 dacă acceptă propunerile de soluționare pe cale amiabilă. Reclamantul nu a răspuns la această scrisoare. La 15 septembrie 2017, grefa a trimis reclamantului o ultimă scrisoare prin care îi amintea că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale privind propunerile de soluționare amiabilă a fost încheiat începând cu 13 noiembrie 2015 și că nu a solicitat prelungirea acesteia. (a) Convenției. Această scrisoare nu a putut fi emisă reclamantului la adresa pe care o indicase Curții. Ultima corespondență a reclamantului cu Curtea a fost datată 6 aprilie 2011. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Făcut în franceză și comunicat în scris la 15 februarie 2018.

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

35112/05

Ergin İȘSEVER

contre la Turquie

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 23 janvier 2018 en un comité composé de

:

Paul Lemmens,

président,

Valeriu Grițco,

Stéphanie Mourou-Vikström,

juges,

et de Hasan Bakırcı,

greffier adjoint de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 16 septembre 2005,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Ergin İșsever, est un ressortissant turc né en 1952 et résidant à Istanbul.

Par une lettre du 3 juin 2015, le grief du requérant concernant la dépréciation de son indemnité d’ancienneté subie pendant la période entre son départ à la retraite et le versement a été communiqué au gouvernement turc («

le Gouvernement

»). Le Gouvernement a également été invité à indiquer s’il acceptait les propositions de règlement amiable faites par la déclaration jointe à cette lettre.

Par une lettre du 21 septembre 2015, le Gouvernement a informé la Cour qu’il acceptait les termes de la déclaration de règlement amiable. Par une lettre du 30 octobre 2015, le requérant a été informé de la position du Gouvernement quant au règlement amiable de l’affaire et a été invité à informer la Cour avant le 13 novembre 2015 s’il acceptait les propositions de règlement amiable. Le requérant n’a pas répondu à cette lettre.

Le 15 septembre 2017, le greffe a envoyé au requérant une dernière lettre lui rappelant que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations sur les propositions de règlement amiable était échu depuis le 13 novembre 2015 et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Son attention a été attirée sur l’article 37

§

1

a) de la Convention. Cette lettre n’a pas pu être délivrée au requérant à l’adresse qu’il avait indiquée à la Cour. La dernière correspondance du requérant avec la Cour date du 6 avril 2011.

EN DROIT

À la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1

in fine

de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Fait en français puis communiqué par écrit le 15 février 2018.

Hasan Bakırcı

Paul Lemmens

Greffier adjoint

Président