Maraite împotriva Belgiei

Comunicat la 29 ianuarie 2018 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 83215/17 Erwin MARARITE împotriva Belgiei, introdusă la 7 decembrie 2017 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG un teren care aparține reclamantului, care a făcut obiectul unor contracte în 1973 și 1975 între tatăl reclamantului și administrația locală, prevăzând că o societate imobiliară putea utiliza terenul pentru evacuarea apelor uzate provenite dintr-un proiect de lotărie. În schimb, administrația a declarat că nimic nu se referă la o eventuală locație a terenului și a fost de acord să emită un aviz pozitiv în această privință.

În 2002, reclamantul a depus o cerere de permis de lotiere care i-a fost refuzată de colegiul burghez și echevin pentru motivul că, în conformitate cu noile cerințe legale urbanistice, proiectul se afla într-o zonă inundabilă care, în ceea ce privește tratarea apelor reziduale, impunea prevederea unor măsuri alternative Prin hotărârea din 15 septembrie 2014, tribunalul de primă instanță din Eupen a respins acțiunea reclamantului introdusă împotriva administrației locale în vederea soluționării contractelor menționate anterior pentru nerespectarea angajamentelor sale și, în subsidiar, pentru a constata încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. Tribunalul din Liège a respins apelul prin hotărârea din 9 iunie 2016 întrucât echilibrul nu a fost rupt și că nu a fost posibil ca interesul comun al părților să fi fost de comun acord să autorizeze un proiect de tratare a apelor uzate, indiferent de cerințele legale în vigoare în momentul proiectului.

La 7 iunie 2017, avocatul Curții de Casație, contactat de solicitant, a emis un aviz negativ cu privire la șansele unui recurs împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță. În fața Curții, invocând o încălcare a dreptului său de proprietate, recurentul susține că, din cauza deciziilor administrației comune, de a se bucura de terenul său fără nicio compensație, a încălcat echilibrul corect impus de art. 1 din Protocolul nr. 1, a fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile, având în vedere refuzul prezentat de administrația din statul membru în cauză de a autoriza plasarea terenului reclamantului? În acest caz, a fost justificată această interferență?

2. Având în vedere principiile generale aplicabile în acest domeniu (Sporrong și Lönnroth c. Suedia, 23 septembrie 1982, seria A n 52), posibilitatea ca reclamantul să-și poată stabili terenul și obligația de a suporta conductele existente fără compensații au rupt echilibrul dintre cerințele de interes general al autorității, pe de o parte, și cele de protecție a drepturilor fundamentale ale reclamantului, pe de altă parte

Communiquée le 29 janvier 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 83215/17 Erwin MARAITE contre la Belgique introduite le 7 décembre 2017

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne un terrain appartenant au requérant, qui avait fait l’objet de contrats en 1973 et 1975 entre le père du requérant et l’administration communale, prévoyant qu’une société de logement pouvait utiliser le terrain pour l’évacuation des eaux usées provenant d’un projet de lotissement. En contrepartie, l’administration déclara que rien n’empêchait un lotissement éventuel du terrain, et s’engagea à émettre un avis positif à cet égard. En 2002, le requérant déposa une demande de permis de lotissement qui lui fut refusée par le collège des bourgemestre et échevins au motif que, selon les nouvelles prescriptions légales urbanistiques, le projet se situait dans une zone inondable qui nécessitait, en ce qui concerne le traitement des eaux usées, de prévoir des « alternatives » que le requérant refusa de prendre à sa charge car trop coûteuses.

Par jugement du 15 septembre 2014, le tribunal de première instance d’Eupen rejeta l’action du requérant introduite contre l’administration communale visant à la résolution des contrats précités pour non-respect de ses engagements et, à titre subsidiaire, à constater la violation de l’article 1 du Protocole n o 1. La cour d’appel de Liège rejeta l’appel par un arrêt du 9 juin 2016 considérant que l’équilibre n’avait pas été rompu et que l’intention commune des parties n’avait pas pu être pour la commune de s’obliger à autoriser un projet prévoyant un traitement des eaux usées quelles que soient les prescriptions légales en vigueur au moment du projet. Le 7 juin 2017, l’avocat à la Cour de cassation contacté par le requérant rendit un avis négatif sur les chances d’un pourvoi contre l’arrêt de la cour d’appel.

Devant la Cour, invoquant une atteinte à son droit de propriété, le requérant allègue que l’impossibilité, qui résulte des décisions de l’administration communale, de jouir de son terrain sans aucune compensation a rompu le juste équilibre requis par l’article 1 du Protocole n o 1 .

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Au regard de l’article 1 du Protocole n o 1, y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de ses biens, compte tenu du refus opposé par l’administration d’autoriser le lotissement du terrain du requérant ? Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle justifiée ? 2. Eu égard aux principes généraux applicables en la matière ( Sporrong et Lönnroth c. Suède , 23 septembre 1982, série A n o 52), l’impossibilité pour le requérant de pouvoir lotir son terrain et l’obligation de supporter les canalisations existantes sans compensation ont-elles rompu l’équilibre entre les exigences de l’intérêt général de la collectivité, d’une part, et celles de la protection des droits fondamentaux du requérant, d’autre part ?