KARRAR c. BELGIQUE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Affaire communiquée
KARRAR c. BELGIQUE (CtEDO, 2017)
Comunicat la 7 februarie 2017 SECȚIUNEA a doua Cerere nr. 61344/16 Abdelmajid KARAR împotriva Belgiei introdusă la 13 octombrie 2016 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Abdelmajid Karrar, este un resortisant belgian născut în 1959 și deținut la Lantin. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul L. Balaes, avocat în Seraing. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. O ordonanță a camerei de a pune sub acuzare a instanței judecătorești din Liège din 2 aprilie 2015 a ordonat trimiterea reclamantului în fața tribunalului din Liège pentru uciderea celor doi copii ai săi, precum și luarea sa de corp. Victimele erau, de asemenea, nepoții unui avocat general al Curții Muncii din Liège pensionat, dar încă mai exercită funcții judiciare, în special în camera de acuzații a instanței de apel din Liège. La 23 septembrie 2013, procurorul general al Regelui de Liège a depus o cerere de deliberare a instanței în ansamblul său, motivată de acest context pe care l-a considerat de natură să compromită aspectul juridic al magistraților chemați să îl soluționeze. Această cerere, susținută de recurentul în concluzii, a fost respinsă printr-o hotărâre a Curții de Casație din 16 octombrie 2013. Prin hotărârile de motivare din 8 decembrie 2015 și de condamnare din 9 decembrie 2015, reclamantul a fost condamnat de către instanța judecătorească de judecată la condamnare pe viață. El s-a ocupat de casarea împotriva acestor două hotărâri. Invocând încălcarea articolului 2 din Protocolul adițional nr. 7, în special, se plângea că acestea nu pot face obiectul unei căi de atac în deplină instanță. Invocând art. 6 din Convenție, el se plângea și că medicul legist desemnat de magistratul statului nu prezenta suficiente garanții de imparțialitate din cauza legăturii lor de rudenie, precum și a încălcării prezumției sale de nevinovăție. Prin hotărârea din 20 aprilie 2016, Curtea de Casație a respins recursul. Prin scrisoarea din 10 martie 2016, reclamantul aflase de la L. (Mama copiilor săi, fiica magistratului pensionat menționat anterior și partea civilă la procesul penal) pe care președintele tribunalului a luat inițiativa, cu o săptămână înainte de deschiderea procesului, de a efectua o vizită informală a domiciliului său și pe care l-a exprimat cu această ocazie. L-a confirmat într-un e-mail adresat avocatului reclamantului la 30 martie 2016. În plus, într-un e-mail din 12 aprilie 2016 adresat avocatului reclamantului, dr. B, consilierul său tehnic critica atitudinea președintelui în timpul audierii sale. Dr. B s-a plâns, printre altele, că a fost întrerupt și reținut de președinte, că a fost supus unui contrainterogare de către experții în acuzații, fără a fi prevăzut altfel, precum și că nu a putut reacționa la o întrebare adresată expertului toxicolog, punctul său de vedere scris fiind luat în considerare de către președinte. Dr. B a descris comportamentul președintelui dahurând și susținând acest tip de comportament din partea unui alt președinte în 30 de ani de prezentare pe șezlonguri. Pe baza acestor elemente, reclamantul a depus la 13 aprilie 2016 o cerere de luare parțială în fața Curții de Casație împotriva președintelui tribunalului din Liège. Invocând art. 6 din Convenție, el susținea că elementele de fapt raportate de mama copiilor săi erau incompatibile cu noțiunea de proces echitabil și constituiau dovada unei erori voluntare, și anume a unui dol în calitate de șef al magistratului în cauză. El se plângea de incidente care au dus la proces, inclusiv audierea doctorului B. În consecință, a solicitat Curții de Casație anularea hotărârilor Tribunalului din Liège din 8 și 9 decembrie 2015, trimiterea cauzei în fața altor judecători de același rang și se dispune ca magistratul în cauză să cunoască orice litigiu care îl privește, precum și părinții săi on-line directe sau soțul său. Judecătorul în cauză a depus un memoriu în răspuns, în care a explicat în special că nu percep suficient dispunerea locului în lumina dosarului de procedură, el a stabilit o întâlnire cu partea civilă, care le ocupa întotdeauna, și le vizitase împreună cu ea. El a precizat că pregătirea sesiunilor de lucru includea întotdeauna o vizită a locurilor informale, singur sau în compania șefului investigației, această practică fiind, în opinia sa, acceptată de doctrină și jurisprudență. El recunoștea că a manifestat curtoazie față de situația tristă și că i-a dorit curaj lui L pentru proces, dar a negat orice manifestare de compasiune sau de empatie și a pus la îndoială existența unui dol sau a unei fraude în capul său. El a explicat că, în timpul audierii sale la proces, s-a constatat că L avea nevoie să creadă în teza de accident apărată de reclamant pentru a-și atenua sentimentul de vinovăție și a afirmat că se simte captivat de atitudinea acesteia din urmă, care, în opinia sa, era de a consimți cu reclamantul. Cererea a fost respinsă printr-o hotărâre din 10 iunie 2016. Curtea de Casație a considerat că dolul sau frauda necesară presupunea manevre sau artificii la care au fost supuse autorii, fie pentru a induce în eroare justiția, fie pentru a favoriza o parte sau pentru a-i face rău, fie pentru a servi unui interes personal. Greșeala judecătorului, indiferent de gravitatea sa, nu era suficientă pentru a constitui frauda sau dolul astfel auzite. Declarațiile mamei copiilor reclamantului, care au fost contrazise în mod oficial de către magistratul luat în parte, nu au putut fi suficiente pentru a le menține stabilite, percepția lor fiind în mare măsură dependentă de subiectivitatea persoanei căreia i-au fost adresate. Din procesele-verbale nu reiese că audierile au fost efectuate în mod direct, așa cum a declarat reclamantul, iar declarația doctorului B nu permitea să se stabilească că președintele a manifestat părtinire în cadrul audierii sale. Prin urmare, nu s-a stabilit că magistratul luat în parte a depus o mărturie în favoarea mamei copiilor reclamantului, în detrimentul acestuia din urmă. Vizitarea locurilor pe care magistratul respectiv a recunoscut că le-a făcut în compania sa, pentru a putea fi criticată, nu a fost o vizită a unui dolofan sau a unei fraude în sensul prevăzut la art. 1170 1 Codul judiciar.Dreptul intern relevant Dispozițiile codului de procedură infracțională (inclusiv codul de procedură penală) privind rolul președintelui și aplicabile procesului în litigiu sunt următoarele: art. 281 alin. (1) Președintele este însărcinat personal să-i ghideze pe jurați în exercitarea funcțiilor lor, să-i informeze cu privire la organismele pe care le pot consulta pentru a obține sprijin psihologic la încheierea misiunii lor, să le reamintească îndatoririle lor, în special obligațiile lor de discreție, și să-i îndemne să stea departe de mass-media. El este, de asemenea, responsabil personal de a prezida în orice domeniu de activitate și de a determina ordinea în care este dat cuvântul celor care o cer. El are poliția de la inculpat. (...) art. 289 alineatul (1) . Președintele trage unul câte unul numele juraților. (...) Președintele poate recuza jurații pentru a satisface cerința prevăzută la alineatul (3). În al doilea rând, președintele adresează juraților următorul discurs: "Jurați și promiteți să vă adresați cu cea mai mare atenție acuzațiilor care vor fi aduse împotriva lui N., să nu trădați nici interesele acuzatului, nici cele ale societății care l-a acuzat; să nu comunicați cu nimeni până după declarația dvs.; să nu ascultați nici dușmănia, nici răutatea, nici frica sau afecțiunea; să vă decideți pe baza dovezilor și a mijloacelor de apărare, cu imparțialitate și cu fermitatea care se potrivesc unei persoane liber-probe." ... art. 322 Președintele reamintește juraților funcțiile pe care vor trebui să le îndeplinească înainte de a se retrage pentru a delibera. El pune întrebările, după cum se spune în continuare. art. 326 Președintele, după ce a pus întrebările, le predă juraților; în același timp, îi acuză, dacă este cazul, actul de apărare, procesele-verbale care se referă la culpă și înscrisurile procesului. Președintele reamintește juraților juraților jurământul lor. El le spune că o condamnare nu poate fi pronunțată decât dacă reiese din dovezile acceptate și supuse contradicției părților că pârâtul este vinovat dincolo de orice îndoială rezonabilă a faptelor care îi sunt incriminate. (...) Dispoziția relevantă în ceea ce privește procedura de luare parțială este următoarea: art. 1140 Judecătorii pot fi luați parte în următoarele cazuri: în cazul în care s-au făcut vinovați de dol sau de fraudă, fie în cursul procedurii de judecată, fie în timpul hotărârilor (...) GRIEF Invochourt la ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. Procedura de luare parțială, care necesită demonstrarea unui dol sau a unei fraude în cadrul magistratului în cauză, a constituit o cale de recurs pentru a epuiza? Cererea a fost depusă în termen de șase luni Reclamantul a epuizat căile de atac disponibile Curtea care s-a pronunțat asupra temeiniciei acuzației penale în sarcina reclamantului a fost imparțială, așa cum se prevede la art. 6 alin. (1) din Convenție, în special atitudinea președintelui instanței de judecată, în special înainte de data procesului, a avut un impact asupra caracterului imparțial al acestei Curți