D.C. c. BELGIQUE

Comunicat la 7 septembrie 2018 A DOUA SECȚIUNE RĂSPUNS nr. 82087/17 D.C. împotriva Belgiei introdusă la 30 noiembrie 2017 TEHNOLOGIE LA LEFFARE Cererea se referă la privarea de libertate a reclamantului, deținut și apoi internat în anexa psihiatrică la închisoarea Lantin începând cu 1 august 2015 ca urmare a unei tentative de omucidere voluntară. Invocând art. 5 (1) lit. (e) din Convenție, reclamantul consideră că decizia de internare nu a fost legală din moment ce psihiatrul și-a întocmit raportul numai pe baza dosarului represiv fără a-l întâlni niciodată și că competența psihologică a fost stabilită cu mai mult de un an și jumătate înainte de decizia în litigiu. Invocând în special art. 5 alin. (4) din Convenție, reclamantul se plânge de mai multe deficiențe în cursul procedurii privind decizia de internare.

În special, menționează că nu a beneficiat de o audiență publică, pe care nu a putut să o interogheze martori și experți și că camera de acuzare a instanței de apel din Liège nu era imparțială.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Decizia de a-l interna pe reclamant putea, în circumstanțele din speță, să treacă drept legală în sensul articolului 5 alineatul (1) din convenție, având în vedere faptul că aceaceasta a fost luată pe baza unei expertize psihiatrice stabilite fără ca persoana în cauză să se întâlnească cu reclamantul și că raportul psihologic a fost întocmit cu mai mult de un an și jumătate înainte de arestarea camerei de acuzare a instanței judecătorești din Liège Winterwerp c. Țările de Jos, 24 octombrie 1979, § 39, seria A n 33, și Stanev c. Bulgaria [GC], nr 36760/06, §§ 143-147, CEDH 2012) Procedura urmată de instanțele judecătorești din statul membru în cauză a respectat cerințele articolului 5 alineatul (4) din Convenție (A. și alte țări din Regatul Unit [GC], n 3455/05, § 202-205, CEDH 2009, Ruiz Rivera Elveția, n 8300/06, §§ 67-70, 18 februarie 2014 și trimiteri citate)

Communiquée le 7 septembre 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 82087/17 D.C. contre la Belgique introduite le 30 novembre 2017 OBJET de L’AFFAIRE La requête concerne la privation de liberté du requérant, détenu puis interné dans l’annexe psychiatrique de la prison de Lantin depuis le 1 er août 2015 suite à une tentative d’homicide volontaire. Invoquant l’article 5 § 1 e) de la Convention, le requérant estime que la décision de l’interner n’était pas régulière dès lors que le psychiatre a rédigé son rapport sur la seule base du dossier répressif sans jamais le rencontrer et que l’expertise psychologique avait quant à elle été établie plus d’un an et demi avant la décision litigieuse. Invoquant notamment l’article 5 § 4 de la Convention, le requérant se plaint de plusieurs manquements au cours de la procédure relative à la décision d’internement.

En particulier, il fait valoir qu’il n’a pas bénéficié d’une audience publique, qu’il n’a pas pu faire interroger des témoins et experts et que la chambre des mises en accusation de la cour d’appel de Liège n’était pas impartiale.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La décision d’interner le requérant pouvait-elle, dans les circonstances de l’espèce, passer pour être régulière au sens de l’article 5 § 1 de la Convention compte tenu du fait qu’elle fut prise sur la base d’une expertise psychiatrique établie sans que le psychiatre n’ait rencontré le requérant et que le rapport psychologique avait été établi plus d’un an et demi avant l’arrêt de la chambre des mises en accusation de la cour d’appel de Liège ordonnant l’internement ( Winterwerp c. Pays-Bas , 24 octobre 1979, § 39, série A n o 33, et Stanev c. Bulgarie [GC], n o 36760/06, §§ 143-147, CEDH 2012) ? 2. La procédure suivie par les juridictions d’instruction a-t-elle respecté les exigences de l’article 5 § 4 de la Convention ( A. et autres c. Royaume ‑ Uni [GC], n o 3455/05, §§ 202-205, CEDH 2009, Ruiz Rivera c. Suisse , n o 8300/06, §§ 67-70, 18 février 2014, et références citées) ?