WAGEMANS c. BELGIQUE

Publicată la 19 iulie 2021

SECȚIUNEA A TREIA

Cererea nr. 47659/19 Branny WAGEMANS împotriva Belgiei introdusă la 5 septembrie 2019 comunicată la 30 iunie 2021

OBIECTUL CAUZEI

Cererea privește menținerea internării reclamantului în secția psihiatrică a închisorii din Merksplas, deși, conform unui raport de expertiză psihiatrică din 12 octombrie 2018, reclamantul nu prezenta manifestări ale unei tulburări mentale grave. Cererea sa de eliberare imediată și definitivă a fost respinsă pe motiv că articolul 66 din legea din 5 mai 2014 privind internarea cerea să se fi efectuat o perioadă de eliberare de probă de trei ani înainte de a putea pretinde o eliberare definitivă. S-a relevat, de asemenea, că, în pofida concluziilor raportului de expertiză, reclamantul prezenta un risc real de recidivă. Invocând art. 5 §1 din Convenție, reclamantul susține că, nemaisuferind de o tulburare mentală, a treia condiție din hotărârea Winterwerp c. Țărilor de Jos (24 octombrie 1979, §39, seria A nr. 33) nu mai este îndeplinită și, prin urmare, privarea sa de libertate este neregulată.

În plus, sub aspectul art. 5 §4 și 13 din Convenție, el se plânge de imposibilitatea legală de a obține punerea sa în libertate imediată și definitivă.

ÎNTREBĂRI ADRESATE PĂRȚILOR

1. Având în vedere în special raportul de expertiză psihiatrică din 12 octombrie 2018, prelungirea privării de libertate a reclamantului era regulamentară în sensul art. 5 §1 e) din Convenție (Winterwerp c. Țărilor de Jos, 24 octombrie 1979, §39, seria A nr. 33)? În special, a treia condiție din hotărârea Winterwerp era îndeplinită în speță, adică o tulburare mentală având un caracter sau o amploare care să legitimeze internarea persista la momentul când a fost dispusă menținerea internării (Ilnseher c. Germaniei [MC], nr. 10211/12 și 27505/14, §§129 și 133-134, 4 decembrie 2018, și referințele citate)?

2. Reclamantul a beneficiat de o cale de recurs efectivă în sensul art. 5 §4 și 13 din Convenție pentru a contesta menținerea internării sale și, în special, care să îi permită să obțină o decizie care să pună capăt privării sale de libertate dacă aceasta s-ar dovedi ilegală (a se vedea și compara Denis și Irvine c. Belgiei [MC], nr. 62819/17 și 63921/17, §§187 și 193-196, 1 iunie 2021)?

Publié le 19 juillet 2021

TROISIÈME SECTION

Requête n o 47659/19 Branny WAGEMANS contre la Belgique introduite le 5 septembre 2019 communiquée le 30 juin 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le maintien de l’internement du requérant dans l’aile psychiatrique de la prison de Merksplas alors que, d’après un rapport d’expertise psychiatrique du 12 octobre 2018, le requérant ne présentait pas de manifestations d’un grave trouble mental. Sa demande de libération immédiate et définitive fut rejetée au motif que l’article 66 de la loi du 5 mai 2014 relative à l’internement exigeait qu’ait été effectuée une période de libération à l’essai de trois ans avant de pouvoir prétendre à une libération définitive. Il fut également relevé que, nonobstant les conclusions du rapport d’expertise, le requérant présentait un risque réel de récidive. Invoquant l’article 5 § 1 de la Convention, le requérant allègue que, ne souffrant plus d’un trouble mental, la troisième condition de l’arrêt Winterwerp c. Pays-Bas (24 octobre 1979, § 39, série A n o 33) n’est plus remplie et, partant, que sa privation de liberté est irrégulière.

De plus, sous l’angle des articles 5 § 4 et 13 de la Convention, il se plaint de l’impossibilité légale d’obtenir sa mise en liberté immédiate et définitive.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Eu égard notamment au rapport d’expertise psychiatrique du 12 octobre 2018, la prolongation de la privation de liberté du requérant était-elle régulière au sens de l’article 5 § 1 e) de la Convention ( Winterwerp c. Pays-Bas , 24 octobre 1979, § 39, série A n o 33) ? En particulier, la troisième condition de l’arrêt Winterwerp était-elle remplie en l’espèce, c’est-à-dire un trouble mental revêtant un caractère ou une ampleur légitimant l’internement persistait-il lorsque le maintien de l’internement a été ordonné ( Ilnseher c. Allemagne [GC], n os 10211/12 et 27505/14, §§ 129 et 133-134, 4 décembre 2018 , et les références qui y sont citées) ? 2. Le requérant a-t-il bénéficié d’une voie de recours effective au sens des articles 5 § 4 et 13 de la Convention pour contester le maintien de son internement et, en particulier, lui permettant d’obtenir une décision mettant fin à sa privation de liberté si elle se révélait illégale (voir et comparer Denis et Irvine c. Belgique [GC], n os 62819/17 et 63921/17, §§ 187 et 193 ‑ 196, 1 er juin 2021) ?