DENIS c. BELGIQUE et 1 autre affaire

Comunicat la 12 februarie 2018 A DOUA RĂSPUNSURI NR. 62819/17 și 63921/17 Jimmy DENIS și Derek IRVINE împotriva Belgiei introduse la 21 august 2017 Cererea se referă la prelungirea măsurii de internare a reclamanților și a solicitat eliberarea lor definitivă pe baza noii legi privind internalizarea din 5 mai 2014, care a intrat în vigoare la 1 octombrie 2016. Conform acestei legi, faptele pe care le-au comis la momentul respectiv și care și-au justificat internarea nu mai pot da naștere unui internal și, prin urmare, privarea lor de libertate nu ar mai fi conformă cu căile legale în sensul art. 5 alin. (1) lit. (e) din Convenție. Reclamanții au susținut, de asemenea, că mai mult decât atât, întrucât situația care a condus la internarea lor este reglementată de Legea privind internarea, tulburarea lor mintală nu ar fi suficient de gravă pentru a justifica privarea lor de libertate, ceea ce le face interne arbitrare. Cererea reclamanților a fost respinsă la 25 ianuarie 2017 de către Camera de Protecție Socială din cadrul tribunalului de aplicare a culpei (în special pentru motivul că tulburarea lor mentală nu era suficient stabilizată și că nu au îndeplinit termenul limită prevăzut de lege pentru a beneficia de o eliberare definitivă. Prin hotărârea din 21 februarie 2017, Curtea de Casație a respins recursurile. Comisia a considerat că art. 5 alin. (1) lit. (e) nu se referea la faptul că o măsură de internare impusă printr-o decizie în forță de lucru judecat este definitivă și dă naștere din acest moment unei faze de executare la care nu se aplică aceleași norme ca cele în vigoare pentru a impune această măsură. De asemenea, Comisia a considerat că evaluarea stării mentale a persoanei internate și a pericolului social rezultat din aceasta nu se face doar în funcție de faptul pentru care a fost internat, ci și în funcție de un set de factori de risc supuși la aprecierea camerei de protecție socială. În ceea ce privește hotărârea pronunțată în temeiul articolului 5 alineatul (4) din convenție, Comisia a considerat că condiția de a lua un termen de la data la care nu avea acces la judecător sau nu dispunea de o cale de atac efectivă. În fața Curții, reclamanții invocă faptul că privarea lor de libertate contravine articolului 5 alineatul (1) litera (e) din convenție. Ei se plâng, de asemenea, de faptul că acțiunile în constatarea încălcării articolului 5 alineatul (4) și a articolului 13 din Convenție. Întrebări adresate părților în lumina criteriilor prevăzute de jurisprudența Curții (Winterwerp c. Țările de Jos, 24 octombrie 1979, § 39, seria A n ;în special pericolul persoanei internate (Ukili c. Belgia, n 43663/09, § 54, 9 ianuarie 2014) și evaluarea elementelor relevante de către autoritățile competente (Van Zandbergen Belgia, n 4258/11, § 48, 2 februarie 2016)), menținerea măsurii de internare a reclamanților este conformă cu art. 5 alineatul (1) litera (e) din Convenție au beneficiat de o cale de atac eficientă în sensul articolelor 5 alineatul (4) și 13 din convenție pentru a contesta menținerea internă a acestora (a se vedea Claes c. Belgia, nr. 43418/09, §§ 126-129, 10 ianuarie 2013 și Dufoort c. Belgia, nr. 43653/09, § 97-101, 10 ianuarie 2013 pentru principiile generale) Guvernul este invitat să furnizeze Curții o copie a expertizei psihiatrice și a oricărui alt document din dosarul medical sau din dosarul procedurii pe care l-ar considera util pentru continuarea examinării cauzei de fond de către Curte.Atenție Cerere nr. 62819/17 Jimmy DENIS este un resortisant belgian născut în 1984, rezident în Weelde și reprezentat de P. Verpoorten Cerere n 63921/17 Derek IRVINE este un resortisant britanic născut în 1964, rezident în Turnhout și reprezentat de P. Verpoorten.

Communiquée le 12 février 2018

DEUXIÈME SECTION

Requêtes n

os

62819/17 et 63921/17

Jimmy DENIS et Derek IRVINE

contre la Belgique

introduites le 21 août 2017

OBJET DE L’AFFAIRE

Les requêtes concernent la prolongation de la mesure d’internement dont les requérants font l’objet. Ces derniers sollicitèrent leur mise en liberté définitive se fondant sur la nouvelle loi relative à l’internement du 5 mai 2014, entrée en vigueur le 1

er

octobre 2016. En vertu de cette loi, les faits qu’ils avaient commis à l’époque et qui avaient justifié leur internement ne peuvent plus donner lieu à un internement et leur privation de liberté ne serait donc plus conforme aux voies légales au sens de l’article 5 § 1 e) de la Convention. Les requérants firent également valoir qu’étant donné que la situation ayant conduit à leur internement n’est plus visée par la loi relative à l’internement, leur trouble mental ne serait pas suffisamment grave pour justifier leur privation de liberté, ce qui rend leur internement arbitraire.

La demande des requérants fut rejetée le 25 janvier 2017 par la chambre de protection sociale au sein du tribunal de l’application des peines d’Anvers notamment au motif que leur trouble mental n’était pas suffisamment stabilisé et qu’ils n’avaient pas accompli le délai d’épreuve prévu par la loi pour bénéficier d’une libération définitive.

Tirant moyen d’une violation des articles 5 §§ 1 e) et 4, et 13 de la Convention, les requérants se pourvurent en cassation.

Par des arrêts du 21 février 2017, la Cour de cassation rejeta les pourvois. Elle considéra que l’article 5 § 1 e) n’empêchait pas qu’une mesure d’internement imposée par une décision coulée en force de chose jugée soit définitive et donne lieu à partir de ce moment à une phase d’exécution à laquelle ne s’appliquent pas les mêmes règles que celles en vigueur pour imposer cette mesure. Elle jugea aussi que l’évaluation de l’état mental de l’interné et de la dangerosité sociale en découlant ne se fait pas simplement en fonction du fait pour lequel il a été interné, mais également en fonction d’un ensemble de facteurs de risque soumis à l’appréciation de la chambre de protection sociale. Quant au grief tiré de l’article 5 § 4 de la Convention, elle jugea que la condition d’accomplissement d’un délai d’épreuve n’impliquait pas que l’interné n’avait pas accès au juge ou ne disposait pas d’un recours effectif.

Devant la Cour, les requérants invoquent que leur privation de liberté est contraire à l’article 5 § 1 e) de la Convention. Ils se plaignent aussi de l’ineffectivité des recours en violation des articles 5 § 4 et 13 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

À la lumière des critères posés par la jurisprudence de la Cour (

Winterwerp c. Pays-Bas

, 24 octobre 1979, § 39, série A n

o

33

; en particulier la dangerosité de la personne internée (

Oukili c. Belgique

, n

o

43663/09, §

54, 9 janvier 2014) et l’évaluation des éléments pertinents par les autorités compétentes (

Van Zandbergen

c.

Belgique

, n

o

4258/11, §

48, 2 février 2016)), le maintien de la mesure d’internement des requérants est-il conforme à l’article 5 § 1 e) de la Convention

?

2.

Les requérants ont

-

ils bénéficié d’une voie de recours effective au sens des articles 5 § 4 et 13 de la Convention pour contester le maintien de leur internement

(voir

Claes c. Belgique

, n

o

43418/09, §§ 126-129, 10

janvier 2013, et

Dufoort c. Belgique

, n

o

43653/09, §§ 97-101, 10 janvier 2013 pour les principes généraux)

?

3.

Le Gouvernement est invité à fournir à la Cour une copie des expertises psychiatriques et de toute autre pièce du dossier médical ou du dossier de la procédure qu’il jugerait utile pour la poursuite de l’examen de l’affaire au fond par la Cour.

ANNEXE

Requête n

o

62819/17

Jimmy DENIS est un ressortissant belge né en 1984, résidant à Weelde et représenté par P. Verpoorten

Requête n

o

63921/17

Derek IRVINE est un ressortissant britannique né en 1964, résidant à Turnhout et représenté par P. Verpoorten