Paye împotriva Belgiei

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 73814/01 prezentată de Gilberte PAYE împotriva Belgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care are loc la 10 martie 2005 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Loucaide Tulkens Lorenzen Vajić dnii Spielmann, S.E. Jebens, judecători și S. Quesada, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 5 iulie 2001, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, având în vedere scrisoarea Consiliului recurentei din 18 ianuarie 2005, după ce a deliberat în acest sens, face următoarea decizie DE FAPT Recurenta, dl Gilberte Paye, este un resortisant belgian, rezident la Olne.

Este reprezentată în fața Curții de către dl B. Francis, avocat la Bruxelles. Guvernul pârât a fost reprezentat de agentul său, dl Claude Debruulle, director general la Ministerul Justiției. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 25 noiembrie 1985, recurenta a introdus o acțiune civilă pentru a obține plata unei despăgubiri ca urmare a interdicției de construcție a parcelei, întemeiată în principal pe art. 1382 din Codul civil și subsidiar la art. 37 din Legea din 29 martie 1962, care prevedea plata unei indemnizații în cazul în care un teren care urmează să fie construit ar primi o nouă alocare care interzice construirea. Prin hotărârea din 16 septembrie 1991, Tribunalul de Primă Instanță din Bruxelles a declarat inadmisibilă cererea formulată în temeiul articolului 37 din Legea din 29 martie 1962 și neîntemeiată cererea formulată în temeiul articolului 1382 din Codul civil.

La 16 noiembrie 1994, recurenta a introdus o acțiune pentru aceleași fapte, bazată de această dată pe art. 1 din Protocolul nr. 1. Prin hotărârea din 27 noiembrie 1995, Tribunalul de Primă Instanță din Bruxelles a declarat această cerere neîntemeiată. Cele două cauze au fost atașate, iar acțiunea ar fi încă în curs de desfășurare în fața Curții de Apel de la Bruxelles, care a făcut două hotărâri interlocutoare la 2 februarie 2000 și 7 iunie 2004. GRIEF invocând art. 6 din convenție și Hotărârea Ferrari ( Ferrari c. Italia [GC], n 333440/96, 28 iulie 1999), recurenta se plânge de durata excesivă a procedurii de examinare a acțiunii introduse la 25 noiembrie 1985. ÎN DREPT printr-o scrisoare din 4 august 2004, grefa a transmis Consiliului recurentei observațiile guvernului cu privire la prezenta cerere de observații.

În cazul în care grefa nu a prezentat observații ca răspuns în termenul stabilit, Consiliul recurentei a indicat că aceasta dorește să se retragă pur și simplu din cererea sa printr-o scrisoare din 18 ianuarie 2005. Curtea concluzionează că reclamanta nu mai intenționează să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că nici o circumstanță specială referitoare la respectarea drepturilor omului garantate de Convenție nu impune continuarea examinării cererii în temeiul art. 37 alin. (1) fin din Convenție. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din convenție și să se elimine cererea de rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol.

Santiago Quesada Christos Rozakis Grefier Adjunct Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n o 73814/01 présentée par Gilberte PAYE contre la Belgique La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 10 mars 2005 en une chambre composée de : MM. C.L. Rozakis , président , L. Loucaides , M me F. Tulkens , M. P. Lorenzen , M me N. Vajić , MM. D. Spielmann, S.E. Jebens, juges , et de M. S. Quesada, greffier adjoint de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 5 juillet 2001, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l'article 29 § 3 de la Convention et d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur, Vu la lettre du conseil de la requérante du 18 janvier 2005, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, M me Gilberte Paye, est une ressortissante belge, résidant à Olne.

Elle est représentée devant la Cour par M e B. Francis, avocat à Bruxelles. Le gouvernement défendeur était représenté par son agent, M. Claude Debrulle, Directeur général au ministère de la Justice. Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 25 novembre 1985, la requérante introduisit une action civile aux fins d'obtenir le paiement d'une indemnité du fait de l'interdiction de construire affectée à la parcelle, fondée à titre principal sur l'article 1382 du code civil et à titre subsidiaire sur l'article 37 de la loi du 29 mars 1962 qui prévoyait le paiement d'une indemnité lorsqu'une terre à bâtir recevait une nouvelle affectation interdisant la construction.

Par jugement du 16 septembre 1991, le tribunal de première instance de Bruxelles déclara irrecevable la demande faite au titre de l'article 37 de la loi du 29 mars 1962 et non fondée celle faite au titre de l'article 1382 du code civil. La requérante interjeta appel le 15 juillet 1992. Le 16 novembre 1994, la requérante introduisit une action pour les mêmes faits, basée cette fois sur l'article 1 du Protocole n o 1. Par jugement du 27 novembre 1995, le tribunal de première instance de Bruxelles déclara cette demande non fondée.

La requérante interjeta appel le 12 février 1996. Les deux affaires furent jointes et le recours serait toujours pendant devant la cour d'appel de Bruxelles, qui rendit deux arrêts interlocutoires les 2 février 2000 et 7 juin 2004. GRIEF Invoquant l'article 6 de la Convention et l'arrêt Ferrari ( Ferrari c. Italie [GC], n o 33440/96, 28 juillet 1999), la requérante se plaint de la durée déraisonnable de la procédure d'examen de l'action introduite le 25 novembre 1985. EN DROIT Par une lettre du 4 août 2004, le greffe a transmis au conseil de la requérante les observations du gouvernement relatives à la présente requête pour observations.

Relancé par le greffe en l'absence de dépôt d'observations en réponse dans le délai imparti, le conseil de la requérante a indiqué que celle-ci souhaitait se désister purement et simplement de sa requête par une lettre du 18 janvier 2005. La Cour en conclut que la requérante n'entend plus maintenir sa requête au sens de l'article 37 § 1 a) de la Convention. En outre, elle estime qu'aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l'Homme garantis par la Convention n'exige la poursuite de l'examen de la requête en vertu de l'article 37 § 1 in fine de la Convention. Partant, il convient de mettre fin à l'application de l'article 29 § 3 de la Convention et de rayer la requête du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Santiago Quesada Christos Rozakis Greffier adjoint Président