CASE OF YİGİN v. TURKEY

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

30.01.2018

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Article 11 - Freedom of assembly and association (Article 11-1 - Freedom of peaceful assembly)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF YİGİN v. TURKEY (CtEDO, 2018)

HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1961 și locuiește în Adana. La 16 februarie 2006, s-a desfășurat o reuniune la Adana în aniversarea arestării lui Abdullah Öcalan, liderul PKK (Partitul muncitorilor kurdistan), o organizație armată ilegală. Manifestanţii s-au adunat în faţa clădirii ramului Adana a Partidului Societăţii Democrate (Demokratik Toplum Partisi) (DTP), unde a fost citită o declaraţie de presă. Fiind membru al DTP, reclamantul a participat la reuniune. Apoi, au avut loc conflicte între ofițeri de poliție și unii manifestanți care încercau să blocheze traficul. Potrivit rapoartelor poliţiei, doi poliţişti au fost răniţi ca urmare a obiectelor aruncate din clădirea DTP. Poliţia a intrat apoi în clădirea DTP şi a arestat 223 de persoane, inclusiv reclamantul. A doua zi, reclamantul a fost reţinut în reţinere. La 10 martie 2006, procurorul public Adana a acuzat reclamantul și alți șaisprezece persoane care au aderat la PKK în temeiul articolelor 220 § 6 și 314 din Codul Penal. Procurorul a afirmat că acuzatul a participat la reuniunea publică în cauză ca răspuns la apelurile efectuate de PKK și a respins ofițerii de poliție și, prin urmare, au acționat în numele PKK. La 5 mai 2006, reclamantul a fost eliberat în aşteptarea procesului. 10. La 10 septembrie 2008, Curtea Adana Assize a condamnat reclamantul în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713). Curtea așezată nu a constatat că reclamantul a participat la lectura din declarația de presă ca răspuns la apelurile efectuate de PKK sau că a rănit orice ofițer de poliție. Prin urmare, Comisia a concluzionat că reclamantul nu a putut fi condamnat pentru aderarea la PKK sau pentru rezistența la poliție. Cu toate acestea, instanța a considerat că, la 16 februarie 2006, reclamantul s-a dus la clădirea DTP în vederea difuzării propagandei în sprijinul PKK și că, prin urmare, ar trebui să fie condamnată în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713. Reclamantul a fost condamnat la zece luni de închisoare. 11. Având în vedere buna comportamentă a reclamantului în timpul procesului și absența oricărei antecedente penale anterioare, instanța a suspendat pronunțarea condamnării sale cu condiția ca ea să nu comite o altă infracțiune intenționată pentru o perioadă de cinci ani, în conformitate cu art. 231 din Codul de procedură penală (hükmün açıklanmasın greri bırakılması). 12. La 20 noiembrie 2008, instanța a respins o obiecție depusă de reclamant împotriva deciziei menționate mai sus. Decizia finală a fost transmisă reclamantului la 9 ianuarie 2009.

The applicant was born in 1961 and lives in Adana. 6. On 16 February 2006 a gathering was held in Adana on the anniversary of the arrest of Abdullah Öcalan, the leader of the PKK (Kurdistan Workers’ Party), an illegal armed organisation. The protesters gathered in front of the building of the Adana branch of the Democratic Society Party (Demokratik Toplum Partisi) (DTP), where a press statement was read out. Being a member of the DTP, the applicant participated in the gathering. 7. Subsequently, clashes occurred between police officers and some demonstrators who were attempting to block the traffic. According to police reports, two police officers were injured as a result of objects thrown from the DTP building. The police then entered the DTP building and arrested 223 people, including the applicant. The next day, the applicant was detained on remand. 8. On 10 March 2006 the Adana public prosecutor charged the applicant and sixteen other people with membership of the PKK under Articles 220 § 6 and 314 of the Criminal Code. The prosecutor alleged that the accused had participated in the public gathering in question in response to calls made by the PKK and had resisted the police officers, and that they had therefore acted on behalf of the PKK. 9. On 5 May 2006 the applicant was released pending trial. 10. On 10 September 2008 the Adana Assize Court convicted the applicant under section 7(2) of the Prevention of Terrorism Act (Law no. 3713). The assize court did not find it established that the applicant had attended the reading out of the press statement in response to calls made by the PKK or that she had injured any police officers. It therefore concluded that the applicant could not be convicted of membership of the PKK or resistance to the police. The court nonetheless considered that on 16 February 2006 the applicant had gone to the DTP building with a view to disseminating propaganda in support of the PKK and that she should therefore be convicted under section 7(2) of Law no. 3713. The applicant was sentenced to ten months’ imprisonment. 11. Taking into account the applicant’s good behaviour during the trial and the absence of any previous criminal record, the court suspended the pronouncement of her conviction on condition that she did not commit another intentional offence for a period of five years, under Article 231 of the Code of Criminal Procedure (hükmün açıklanmasının geri bırakılması). 12. On 20 November 2008 the court dismissed an objection lodged by the applicant against the above-mentioned decision. The final decision was served on the applicant on 9 January 2009.

§ Cauze similare