ARBAĞ c. TURQUIE

Comunicat la 31 ianuarie 2018 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 3066/10 Keziban ARBA Aceste articole se bazau pe un raport din partea spitalului civil din Konya și susțineau că reclamanta, medic la acest spital, refuzase să efectueze o ecografie testiculară asupra unui pacient pe motiv că era o femeie religioasă și că religia îi interzicea o astfel de operație. Ulterior, ziarul a publicat un nou articol prin care redactorul-șef recunoștea că informațiile publicate în aceste articole erau false și că îi cerea scuze reclamantei pentru publicarea lor.

Instanțele interne au susținut cererea sa de despăgubire împotriva cotidianului și jurnalistului care a scris articolele în litigiu motivele pentru care informațiile publicate în articolele în cauză erau conforme cu realitatea aparentă, deoarece se bazau pe un raport medical și pe faptul că reclamanta era obligată să suporte criticile, chiar și virulente, referitoare la mentalitatea sa, reflectată de voalul islamic pe care îl purta și care nu era o mentalitate conformă cu știința și cu diploma de medicină pe care o avea. Fără a invoca un articol special din Convenție, recurenta se plânge de o încălcare a drepturilor sale la protecția reputației și la libertatea de conștiință prin hotărârile instanțelor interne.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI A fost încălcată dreptul reclamantei la respectarea vieții sale private, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție (Von Hannover c. Germania, 59320/00, § 50, CEDO 2004 VI, Sanchez Cadenas c. Norvegia, n 12148/03, § 38, 4 octombrie 2007, Pfeifer c. Austria, n 12556/03, § 35, 15 noiembrie 2007, A. c. Norvegia, n 28070/06, § 64, 9 aprilie 2009, Polanco Torres și Movilla Polanco c. Spania, n 34147/06, § 40, 21 septembrie 2010, Axel Springer AG c. Germania [GC], n 39954/08, § 83, 7 februarie 2012 și Petrie c. Italia, n 2532/12, § 39, 18 Mai 2017) În cadrul procedurii oficiale de investigare, Comisia consideră că măsura în cauză constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

În special, instanțele interne au efectuat, în deciziile lor, o balanță adecvată, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții, între dreptul recurentei la respectarea vieții private și dreptul părții adverse la libertatea de exprimare (Axel Springer AG, citată anterior, §§ 89-95, Von Hannover c. Germania (n [GC], n 40660/08 și 60641/08, § 108 113, CEDO 2012; a se vedea, de asemenea, Couderc și Hachette Filipacchi Associates c. Franța [GC], n 40454/07, § 93, CEDO 2015 (extracturi))) În plus, având în vedere revelațiile ulterioare conform cărora informațiile conținute în articolele în litigiu erau false, criteriul de realitate aparentă În cazul de față, utilizat de instanțele interne, este acesta un criteriu relevant și suficient în scopul exercitării în comun a dreptului recurentei la respectarea vieții sale private și a libertății presei?

Communiquée le 31 janvier 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 30646/10 Keziban ARBAĞ contre la Turquie introduite le 25 mars 2010

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne des articles de presse, intitulés « absence d’échographie au motif qu’elle concernait un testicule » et « catastrophe de voile islamique », et publié dans le quotidien Hürriyet. Ces articles se fondaient sur un rapport émanant de l’hôpital civil de Konya et alléguaient que la requérante, médecin à cet hôpital, avait refusé d’effectuer une échographie de testicule sur un patient au motif qu’elle était une femme croyante et que la religion lui interdisait une telle opération. Le quotidien publia par la suite un nouvel article par lequel le rédacteur en chef reconnaissait que les informations publiées dans ces articles étaient fausses et s’excusait auprès de la requérante pour les avoir publiés.

Les tribunaux internes déboutèrent la requérante de sa demande de réparation contre le quotidien et le journaliste auteur des articles litigieux aux motifs que les informations publiées dans les articles en question étaient conformes à la réalité apparente car elles se fondaient sur un rapport médical et que la requérante était obligée de supporter les critiques, même virulentes, relatives à sa mentalité, reflétée par le voile islamique qu’elle portait et qui n’était pas une mentalité conforme à la science et au diplôme de médecine qu’elle détenait. Sans invoquer un article particulier de la Convention, la requérante se plaint d’une atteinte portée à ses droits à la protection de la réputation et à la liberté de conscience par les décisions des juridictions internes.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante au respect de sa vie privée, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ( Von Hannover c. Allemagne , n o 59320/00, § 50, CEDH 2004 ‑ VI, Sanchez Cardenas c. Norvège , n o 12148/03, § 38, 4 octobre 2007, Pfeifer c. Autriche , n o 12556/03, § 35, 15 novembre 2007, A. c. Norvège , n o 28070/06, § 64, 9 avril 2009, Polanco Torres et Movilla Polanco c. Espagne , n o 34147/06, § 40, 21 septembre 2010, Axel Springer AG c. Allemagne [GC], n o 39954/08, § 83, 7 février 2012, et Petrie c. Italie , n o 25322/12, § 39, 18 mai 2017) ? 2. Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 ? En particulier, les juridictions internes ont-elles effectué, dans leurs décisions, une mise en balance adéquate, dans le respect des critères établis par la jurisprudence de la Cour, entre le droit de la requérante au respect de sa vie privée et le droit de la partie adverse à la liberté d’expression ( Axel Springer AG , précité, §§ 89-95, Von Hannover c. Allemagne (n o 2) [GC], n os 40660/08 et 60641/08, §§ 108 ‑ 113, CEDH 2012 ; voir également Couderc et Hachette Filipacchi Associés c. France [GC], n o 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extraits)) ? En outre,

eu égard aux révélations ultérieures selon lesquelles les informations contenues dans les articles litigieux étaient fausses, le critère de « réalité apparente », utilisé en l’espèce par les tribunaux internes, est-il un critère pertinent et suffisant aux fins de l’exercice de mise en balance devant être effectué entre le droit de la requérante au respect de sa vie privée et la liberté de la presse ?