Asani împotriva Macedoniei de Nord

Reclamanții s-au născut în 1979 și 1984. Aceştia îndeplinesc în prezent condamnările pe viață impuse în procedurile încurcate descrise mai jos. La 18 mai 2006, la ora 11.45 mai multe persoane au sosit cu masina in fata unui internet cafenea in Skopje si au deschis foc cu mitraliere. Potrivit unui raport de experți admis în procedurile care au urmat, aproximativ 70 de gloanțe au fost trase către cafenea. În incident, trei copii au fost ucişi şi şase persoane au fost grave rănite („ Victimele”). În urma unei plângeri penale pentru crimă depuse împotriva criminalilor necunoscuti, procurorul a solicitat, la 3 august 2006, ca un judecător investigator să pună la îndoială victimele și un anumit B.H.

care se presupune că au fost prezente la locul faptei la momentul împuşcăturii. Între 6 şi 19 decembrie 2006, judecătorul investigator a auzit dovezi orale de la victime şi de la alţi martori. Niciunul dintre ei nu a identificat reclamanții drept infractori. Unele victime, precum și alți martori care au sosit la locul faptei imediat după împușcare, au declarat că nu a existat lumina stradă și că vizibilitatea a fost semnificativ afectată. Judecătorul de investigare a auzit, de asemenea, dovezi orale de la M.M., care a vândut maşina folosită în incident la două persoane pe care nu le cunoştea şi „nu le-ar recunoaşte dacă eu (el) trebuie să le vadă acum”. El a declarat că un anumit F. L-au prezentat cumpărătorilor.

În cursul anchetei, judecătorul investigator a încercat mai multe încercări de a convoca B.H. De asemenea, s-a cerut asistenţă de la poliţie. Am fost alertă la convocarea şi ancheta poliţiei, B.H. a apărut în instanță pentru a depune mărturie în fața judecătorului de investigare. La 27 februarie și 23 martie 2007, el a confirmat că a fost prezent la scena la momentul incidentului și că a fost împuşcat în picior. S-a leşinat şi a petrecut timp recuperând într-un spital privat în afara statului contestat. A declarat că erau patru persoane în maşină şi că toţi au tras pe cafenea. A identificat un anumit Dz. ca şofer al maşinii. El a susținut, de asemenea, că el însuși a fost cea mai probabilă țintă a atacului din cauza presupusului său implicare în uciderea fratelui reclamantului, care s-a întâmplat la începutul anului 2006. În acest context, el a primit amenințări că va fi ucis.

10. La 4 mai 2007, doi oameni care au fost martori oculari la incident au furnizat dovezi orale în prezența judecătorului de investigare și a procurorului public. Ei au depus mărturie ca martori anonimi (сведок со δрикриен идентитет) sub pseudonimii “Korab” și “Vodno”. Acesta a cerut să nu-şi dezvăluie identitatea din următoarele motive: „Oamenii care au comis infracţiunea sunt violenti şi au un caz penal şi de aceea mi-e frică de ameninţarile lor; sunt înarmaţi, condamnaţi, mă tem de viaţa mea şi de viaţa familiei mele, mă tem de represalii.” 11. Pe fotografii prezentate în dovezi, ambii martori au identificat unul dintre solicitanți ca fiind concediat pe cafenea și Dz. ca şofer al maşinii.

De asemenea, „Vodno” a identificat celălalt reclamant ca fiind concediat pe cafenea. El a declarat că trei persoane (inclusiv reclamanții) au tras arme în incidentul din 18 mai 2006. 12. La 11 mai 2007, un alt individ a fost examinat în fața judecătorului investigator și a procurorului public sub pseudonimul “Vardar” din aceleași motive ca martorul “Vodno”. El a confirmat că dl Ramiz Asani (reclamantul) a cumpărat maşina utilizată în accidentul de la M.M. El a afirmat, de asemenea, că după incidentul, dl Ramiz Asani i-a spus: “ce ați văzut și auzit la televizor despre incidentul cu maşina M.M. – am făcut-o în răzbunare pentru uciderea fratelui meu ...” 13. În aceeași dată, judecătorul de investigare a deschis o anchetă împotriva reclamanților și Dz.

pe suspiciuni rezonabile de crimă. Reclamanții, care au fost arestați între timp, au fost înarmat în custodie. La o dată ulterioară, judecătorul de investigare a suspendat ancheta cu privire la Dz. pe măsură ce s-a dovedit a fi nedescoperit. 14. Într-un acuzat din 13 august 2007, procurorul a acuzat reclamanții – care nu au avut antecedente anterioare, dar au avut proceduri penale în legătură cu alte acuzații pe care le-au întârziat – că au tras mitraliere la internet cafenea cu intenția de a ucide B.H. Procurorul a solicitat ca judecătorul judecător să examineze victimele și mai mulți martori − inclusiv B.H. și M.M., precum și martorii anonimi – și să admită alte dovezi materiale în dovadă, inclusiv rapoarte post-mortem și alte rapoarte de experți.

15. În cadrul procesului, reclamanții, reprezentați de doi avocați, au solicitat fără succes că dovezile obținute de martorii anonimi să fie respinse și că tranșele scrise ale depunerii lor sunt excluse din dosarul cazului. Cu toate acestea, judecătorul judecător și-a acordat cererea de martori "Korab" și "Vodno" de a fi interogat la proces. Examinarea a fost efectuată la o audiere din 21 ianuarie 2008 în prezența doar judecătorului judecător și procurorului public, astfel cum se prevede în Legea de procedură penală în vigoare la momentul respectiv (a se vedea punctul 24 de mai jos). Ambii martori au repetat declarațiile pe care le-au dat în fața judecătorului de investigare și au reiterat frica de repercusiuni negative.

Declaraţiile lor au fost citite în procesul în prezenţa solicitanţilor. O transcriere scrisă a depunerii lor a fost comunicată reclamanților care, la cererea lor, au obținut o perioadă de zece zile de grație în care să pregătească întrebări scrise pentru a fi puse la aceste martori de către instanță. Solicitanţii au formulat şapte întrebări pentru fiecare martor. Ambii martori au răspuns, din nou în prezenţa judecătorului judecător şi a procurorului public. “Korab” a declarat că o singură persoană a tras, în timp ce, potrivit „Vodno”, trei persoane au tras la cafenea. Ambii martori au susținut că, în ciuda deficitului de vizibilitate, a existat o lumină suficientă pentru a vedea reclamanții.

O tranșă a răspunsurilor lor a fost comunicată reclamanților. 16. Judecătorul judecător a examinat în continuare M.M., care nu a recunoscut dl Ramiz Asani ca cumpărător al mașinii utilizate în incident. De asemenea, el a auzit dovezi orale de la trei din 25 de martori propuse de solicitanți cu privire la locul lor în momentul în care a fost comisă crima. Toţi cei trei martori au confirmat versiunea evenimentelor solicitanţilor, şi anume că au fost într-o altă cafenea locală atunci. 17. Deoarece identitatea martorului „Vardar” a fost dezvăluită în procedura (F.S.), judecătorul judecătorului a acordat reclamanților cererea de a-l pune din nou în întrebări. În cadrul unei audieri de la 1 aprilie 2008 în prezența reclamanților, F.S.

a refuzat să depună mărturie ca martor anonim. A refuzat că solicitanţii cumpărau maşina de la M.M. A susținut că a fost bătut de către poliție pentru a spune judecătorului de investigare că reclamanții au cumpărat masina (a se vedea punctul 12 de mai sus). 18. În aceeași ședință, judecătorul judecător a citit declarația preliminară a B.H. (a se vedea punctul 9 de mai sus). Judecătorul a făcut acest lucru după ce a încercat în mai multe ocazii să-şi asigure prezenţa la judecată şi a întrebat cu poliţia unde a fost. S-a remarcat că, în conformitate cu notiţele oficiale din dosarul cazului, B.H. A fost netrazabil. Registrul audierii nu a specificat faptul că reclamanții au contestat citirea declarației.

19. În timpul procedurii, judecătorul judecător a acordat reclamanților cererea de confruntare față de frontieră cu experții care au efectuat examinarea balistică. Cu toate acestea, el nu a permis o examinare balistică suplimentară și a refuzat să recunoască dovezi suplimentare privind intensitatea luminii pe stradă la locul de pe scena în momentul respectiv (reclamanții au susținut că lumina pe stradă a fost prea scăzută pentru a permite martorilor anonimi să vadă atacanților). În remarcile lor de încheiere, reclamanții au susținut că B.H. a fost în Statul pârât și a fost implicat în incidente legate de alegerile parlamentare din 1 iunie 2008. 20. La 23 iunie 2008, instanța de judecată a pronunțat o hotărâre în care a constatat că reclamanții au fost vinovați de crimă și le-a condamnat la închisoare pe viață.

Prezența reclamanților la locul de pe scena când a avut loc incidentul, precum și dezvoltarea și dinamica evenimentelor, a fost înființată pe baza mărturiei martorilor anonimi “Korab” și “Vodno”, pe care Curtea le considera credibilă și consecventă, în ciuda „micilor diferențe care au fost datorită intensitatei împușcaturilor și teamă pentru viața lor”. Curtea a dat, de asemenea, greutate la declarația dată de F.S. în cadrul procedurii preliminare în cadrul pseudonimului „Vardar”. Acesta nu a luat în considerare declarația sa din 1 aprilie 2008 (a se vedea punctul 17 de mai sus), constatând că a fost dat sub presiune și amenințarea că el sau familia sa va fi ucis. În acest sens, aceasta a făcut referire la un raport de poliție din 24 ianuarie 2008, conform căruia F.S.

au fost vizitate de mai multe ori de oameni necunoscuti care l-au amenințat pe el și familia sa cu privire la mărturia dată în cadrul procedurii preliminare la judecată. Motivul crimei a fost stabilit pe baza declarației date de B.H. în procedurile anterioare. Martorul acela nu a fost examinat în procesul de când a fost nedescoperit. În acest context, instanța de judecată a făcut trimitere la o notă oficială a poliției din 9 ianuarie 2008 informand instanța că B.H. a fugit de Statul pârât și a fost eliberat împotriva acestuia un mandat de arestare. Curtea nu a spus nimic cu privire la afirmațiile reclamanților că B.H. a fost, de fapt, în Statul pârât și ar fi putut fi localizat (a se vedea punctul 19 de mai sus).

În opinia instanței, dovezile obținute de martorii apărării nu au fost fiabile și au avut ca scop să permită acuzatului să evite responsabilitatea penală. Din acest motiv, a considerat irelevant examinarea celorlalți martori propusi de apărare. Apărarea reclamanților că au fost într-o altă locație la momentul respectiv s-a dovedit a fi autosuficientă. 21. În cadrul audierilor publice care s-au desfășurat la 10 octombrie 2008 și la 25 septembrie 2009 (hotărârea cea mai scurtă a avut loc la 5 ianuarie 2010, respectiv, Curtea de Apel din Skopje și Curtea Supremă au susținut condamnarea reclamanților și sentința impusă acestora. Acestea au respins apelurile depuse de reclamanții în care s-au plâns, printre altele, că instanța de judecată nu a reușit să recunoască dovezile propuse de apărare, că condamnarea lor nu se poate baza numai pe declarațiile martorilor anonimi, care au fost obținute ilegal, și că instanța de judecată nu a examinat B.H.

în ciuda afirmațiilor lor că ar fi fost disponibil pentru examinare. În această privință, ei au susținut că a fost o emisiune de record public care în incidentele electorale din 1 iunie 2008 B.H. au fost rănite și spitalizate și mai târziu reținute de poliție. 22. Curtea a susținut că dovezile obținute de martorii anonimi au fost obținute în mod legal și că posibilitatea reclamanților de a le pune întrebări scrise le-a asigurat drepturile de apărare. Faptul că martorii au prezentat dovezi doar un an după ce incidentul a fost cauzat de frica lor. În plus, ei au declarat că condamnarea reclamanților nu se bazează numai pe dovezile obținute de aceste martori. În această privință, au constatat că instanța de judecată a admis alte dovezi, atât documentare, cât și verbal.

În ceea ce privește dovezile obținute de B.H., instanța a susținut că instanța de judecată a încercat să-și asigure participarea la proces, dar el nu a fost disponibil pentru examinare, astfel cum se descrie în nota de poliție. Instanțele superioare au susținut, de asemenea, concluzia instanței de judecată cu privire la motivul reclamanților pentru comiterea infracțiunii, astfel cum s-a stabilit pe baza dovezilor produse de B.H. Asta a fost confirmată de declaraţia preliminară a martorului F.S. administrat la pseudonim „Vardar” (a se vedea punctul 12 de mai sus). 23. La 2 decembrie 2010 Dz. a fost găsit şi reţinut. În procedura penală ulterioară, el a fost condamnat pentru crimă și condamnat la 15 ani de închisoare.

5. The applicants were born in 1979 and 1984. They are currently serving life sentences imposed in the impugned proceedings described below. 6. On 18 May 2006 at 11.45 p.m. several persons arrived by car in front of an Internet café in Skopje and opened fire with machine guns. According to an expert report admitted in the ensuing proceedings, around 70 bullets were fired towards the café. In the incident three children were killed and six people were seriously injured (“the victims”). 7. Following a criminal complaint for murder lodged against unknown perpetrators, on 3 August 2006 the public prosecutor requested that an investigating judge question the victims and a certain B.H. who had allegedly been present at the scene at the time of the shooting.

8. Between 6 and 19 December 2006 the investigating judge heard oral evidence from the victims and other witnesses. None of them identified the applicants as the perpetrators. Some victims, as well as other witnesses who had arrived at the scene immediately after the shooting, stated that there had been no street lighting and that visibility had been considerably impaired. The investigating judge also heard oral evidence from M.M., who had sold the car used in the incident to two people whom he didn’t know and “would not recognise if I (he) were to see them now”. He stated that a certain F. had introduced him to the buyers. 9. During the investigation, there were several unsuccessful attempts by the investigating judge to summons B.H.

Assistance from the police was also sought. Having been alerted to the summons and the police inquiry, B.H. appeared in court to testify before the investigating judge. On 27 February and 23 March 2007 he confirmed that he had been present at the scene at the time of the incident and that he had been shot in the upper leg. He had fainted and had spent time recovering in a private hospital outside the respondent State. He stated that there had been four people in the car and that all had fired on the café. He identified a certain Dz. as the driver of the car. He also alleged that he himself had been the most likely target of the attack owing to his alleged involvement in the killing of the applicants’ brother, which had happened at the beginning of 2006. In that context, he had received threats that he would be killed.

10. On 4 May 2007 two people who had been eye-witnesses to the incident gave oral evidence in the presence of the investigating judge and the public prosecutor. They testified as anonymous witnesses (сведок со прикриен идентитет) under the pseudonyms “Korab” and “Vodno”. The latter asked not to have his identity revealed for the following reasons: “the people who committed the crime are violent and have a criminal record and that’s why I’m afraid of their threats; they are armed, convicted, I fear for my life and the life of my family, I fear reprisals.” 11. On photographs shown in evidence, both witnesses identified one of the applicants as having fired on the café and Dz. as the driver of the car.

“Vodno” also identified the other applicant as having fired on the café. He stated that three people (including the applicants) had fired weapons in the incident of 18 May 2006. 12. On 11 May 2007 another individual was examined before the investigating judge and the public prosecutor under the pseudonym “Vardar” for the same reasons as the witness “Vodno”. He confirmed that Mr Ramiz Asani (the applicant) had bought the car used in the accident from M.M. He also stated that after the incident Mr Ramiz Asani had told him the following: “what you’ve seen and heard on television about the incident with M.M.’s car – I did it in revenge for the killing of my brother ...” 13. On the same date, the investigating judge opened an investigation against the applicants and Dz.

on reasonable suspicion of murder. The applicants, who had in the meantime been arrested, were remanded in prison custody. On a later date the investigating judge suspended the investigation in respect of Dz. as he had proved to be untraceable. 14. In an indictment of 13 August 2007, the public prosecutor accused the applicants − who had no previous record, but had criminal proceedings in relation to other charges pending against them − of having fired machine guns at the Internet café with the intention of killing B.H. The prosecutor requested that the trial judge examine the victims and several witnesses − including B.H. and M.M., and the anonymous witnesses − and to admit other material evidence in evidence, including post-mortem reports and other expert reports.

15. At the trial, the applicants, represented by two lawyers, unsuccessfully requested that evidence produced by the anonymous witnesses be rejected and that the written transcripts of their depositions be excluded from the case file. The trial judge, however, granted their request for witnesses “Korab” and “Vodno” to be questioned at the trial. The examination was carried out at a hearing of 21 January 2008 in the presence of only the trial judge and the public prosecutor, as provided for in the Criminal Procedure Act in force at the time (see paragraph 24 below). Both witnesses repeated the statements they had given before the investigating judge and reiterated their fear of negative repercussions.

Their statements were read out at the trial in the presence of the applicants. A written transcript of their depositions was communicated to the applicants who, at their request, obtained a ten-day grace period in which to prepare written questions to be put to these witnesses by the court. The applicants formulated seven questions to be put to each witness. Both witnesses replied, again in the presence of only the trial judge and the public prosecutor. “Korab” stated that only one person had fired, while according to “Vodno” three people had fired at the café. Both witnesses submitted that, despite the impaired visibility, there had been sufficient light to see the applicants. A transcript of their replies was communicated to the applicants.

16. The trial judge further examined M.M., who did not recognise Mr Ramiz Asani as the buyer of the car used in the incident. He also heard oral evidence from three of 25 witnesses proposed by the applicants regarding their whereabouts at the time when the crime was committed. All three witnesses corroborated the applicants’ version of events, namely that they had been in another local café at that time. 17. Since the identity of witness “Vardar” had been disclosed in the proceedings (F.S.), the trial judge granted the applicants’ request for him to be questioned again. At a hearing held on 1 April 2008 in the presence of the applicants, F.S. denied that he had testified as an anonymous witness.

He denied that the applicants had bought the car from M.M. He alleged that he had been beaten by the police in order to tell the investigating judge that the applicants had bought the car (see paragraph 12 above). 18. At the same hearing, the trial judge read out B.H.’s pre-trial statement (see paragraph 9 above). The judge did so after having tried on several occasions to secure his attendance at the trial and having inquired with the police about his whereabouts. It was noted that, according to official notes in the case file, B.H. was untraceable. The record of the hearing did not specify that the applicants objected to the reading of the statement. 19. During the proceedings, the trial judge granted the applicants’ request for a face-to-confrontation with the experts who had carried out the ballistic examination.

He did not, however, allow an additional ballistic examination and refused to admit further evidence regarding the intensity of the street lighting at the scene at the relevant time (the applicants alleged that the street light had been too low to allow the anonymous witnesses to see the assailants). In their concluding remarks, the applicants claimed that B.H. was in the respondent State and had been involved in incidents relating to the parliamentary elections of 1 June 2008. 20. On 23 June 2008 the trial court delivered a judgment in which it found the applicants guilty of murder and sentenced them to life imprisonment.

The applicants’ presence at the scene when the incident happened, as well as the development and dynamics of events, was established on the basis of the testimony of the anonymous witnesses “Korab” and “Vodno”, which the court regarded as credible and consistent despite “small differences which were due to the intensity of the shooting and fear for their lives”. The court also gave weight to the statement given by F.S. in the pre-trial proceedings under the pseudonym “Vardar”. It disregarded his statement of 1 April 2008 (see paragraph 17 above), finding that it had been given under duress and the threat that he or his family would be killed. In this connection it referred to a police report of 24 January 2008 according to which F.S.

had been visited several times by unknown people who had threatened him and his family about the testimony given in the pre-trial proceedings. The motive for the crime was established on the basis of the statement given by B.H. in the pre-trial proceedings. That witness had not been examined at the trial since he had been untraceable. In that context, the trial court referred to an official note by the police of 9 January 2008 informing the court that B.H. had fled the respondent State and that an arrest warrant (потерница) had been issued against him. The court did not say anything regarding the applicants’ allegations that B.H. had in fact been in the respondent State and could have been located (see paragraph 19 above).

In the court’s view, the evidence produced by the defence witnesses was unreliable and aimed at enabling the accused to avoid criminal responsibility. For this reason it considered it irrelevant to examine the remaining witnesses proposed by the defence. The applicants’ defence that they had been at another location at the relevant time was found to be selfserving. 21. In public hearings held on 10 October 2008 and 25 September 2009 (latter judgment served on the applicant on 5 January 2010) respectively, the Skopje Court of Appeal and the Supreme Court upheld the applicants’ conviction and the sentence imposed on them. They dismissed appeals lodged by the applicants in which they complained inter alia that the trial court had failed to admit evidence proposed by the defence, that their conviction could not be based solely on the statements of the anonymous witnesses, which had been unlawfully obtained, and that the trial court had not examined B.H.

notwithstanding their claims that he would have been available for examination. In this connection they argued that it had been an issue of public record that in the election incidents of 1 June 2008 B.H. had been wounded and hospitalised and later detained by the police. 22. The courts held that the evidence produced by the anonymous witnesses had been lawfully obtained and that the applicants’ opportunity to put written questions to them had secured their defence rights. The fact that the witnesses had only produced evidence a year after the incident had been due to their fear. Furthermore, they stated that the applicants’ conviction had not been based solely on the evidence produced by those witnesses.

In this connection they found that the trial court had admitted other evidence, both documentary and verbal. As regards the evidence produced by B.H., the courts held that the trial court had tried to secure his attendance at the trial, but he had been unavailable for examination, as described in the police note. The higher courts also endorsed the trial court’s finding regarding the applicants’ motive for committing the crime, as established on the basis of the evidence produced by B.H. That had been confirmed by the pre-trial statement of witness F.S. given under pseudonym “Vardar” (see paragraph 12 above). 23. On 2 December 2010 Dz. was found and detained. In subsequent criminal proceedings, he was convicted of murder and sentenced to fifteen years’ imprisonment.