Demerdžieva și alții împotriva Macedoniei de Nord

Reclamanții s-au născut în 1979, 1986 și, respectiv, 1941 și trăiesc în Skopje. La 19 noiembrie 2004, Tribunalul Gevgelija a condamnat reclamanții de trafic de droguri și le-a condamnat la trei, șase și patru ani de închisoare. Curtea de judecată a stabilit că la 22 iunie 2004, un anumit N. (numele de familie al dlui K.N., astfel cum a fost stabilit în cursul procedurii interne, mai târziu numit dl K.N.) și al treilea reclamant au sosit la casa primului reclamant în cazul în care a locuit cu cel de-al doilea reclamant, stepson. Reclamanții au cumpărat 1.012 g de heroină de la N. pentru 7,500 euro (EUR). După ce au păstrat unele droguri înapoi la casa, reclamanții au împărțit restul 952 g în două pachete pentru a vinde domnului N.N., un cumpărător final neidentificat pe care au aranjat să se întâlnească într-un parc de mașini în apropiere de Gevgelija.

Al doilea reclamant a angajat un taxi și restul reclamanților au luat mașina lui N. pentru a întâlni domnul N.N. Poliția a oprit mașinile și a găsit drogurile în taxi. a evadat. Curtea de judecată a stabilit aceste fapte pe baza, printre altele, a declarațiilor celor de-a doua și de-a treia reclamante prezentate în cadrul procedurii preliminare. Curtea a făcut trimitere, de asemenea, la declarațiile primei și a treia reclamante la audiere, în special faptul că au fost victime de un scenariu construit și că nu au cunoscut N. înainte de data în care a fost comisă infracțiunea, dar nu le-a respectat ca fiind autoservitoare. Mărturiile de doi martori, precum și elementele de probă reală, au fost luate în considerare.

Reclamanții au plâns, printre altele, că au fost înființați să comită infracțiunea de către N., un presupus provocator de agent, pe care poliția le-a permis să părăsească locul. În plus, au plâns că nu s-a făcut nici o încercare de a descoperi adevărul în ceea ce privește implicarea N. în comisia infracțiunii. Într-o sesiune publică de 25 martie 2005, în prezența procurorului public, a reclamanților și a avocatului lor, Curtea de Apel a respins apelul reclamanților și a susținut decizia instanței de judecată. Acesta a declarat că eforturile de descoperire a locului N. au fost eșuate, susținând, de asemenea, că instanța de judecată și-a bazat decizia pe dovezi considerabile care, luate în ansamblu, au confirmat implicarea reclamanților în comisia infracțiunii.

Curtea de judecată a trimis această decizie reclamanților prin poștă. O ștampilă „Skopie-Madzari” din 13 aprilie 2005 a fost apsată pe postul reîntors la instanță de judecată. Potrivit Guvernului, această ștampilă a fost apsată de centrul de detenție în cazul în care reclamanții au fost reținuți în timpul procedurii în cauză. Potrivit celorlalte trei ștampile de returnare cu timblă de primire a centrului de detenție, această decizie a fost primită de aceasta din urmă la 14 aprilie 2005. Fiecare reclamant a semnat și a dateat aceste chitanțe: primul reclamant a primit decizia la 18 aprilie 2005, al doilea reclamant la 14 aprilie 2005 și al treilea la 16 aprilie 2005. 10. La 16 mai 2005, reclamanții au depus un recurs în fața Curții Supreme cu privire la punctele de drept.

În argumentele din 30 mai 2005, reclamanții au furnizat motive de recurs depline și juridice, care s-au plâns, printre altele, că au fost încurcați în comiterea infracțiunii de către N., al cărei nume real era domnul K.N. Ei au furnizat locul unde se afla și au declarat că a fost implicat activ în crimă și a operat ca agent provocator, sub îndrumarea poliției, care l-a trimis să incite al doilea reclamant să cumpere drogurile, având în vedere dosarul său penal anterior în acest sens. a cooperat cu poliția în alte cazuri, înființarea altor persoane pentru a ajuta vărul său care îndeplinește o condamnare la închisoare pentru traficul de droguri. implicarea poliției în infracțiuni a fost susținută, printre altele, prin următoarele: au permis domnul K.N.

și dl N.N., cumpărătorul final neidentificat, să părăsească scena la momentul arestării reclamanților; drogurile nu au fost găsite într-un control de poliție de rutină, ci pe baza informațiilor anterioare despre locația lor; și doi detectivi cu identitati cunoscute au fost prezente la scena. În plus, au plâns că tribunalele nu au reușit să aducă dovezi de la acești doi detectivi și de la alți ofițeri de poliție care au fost prezenti la locul faptei. Reclamanții au făcut trimitere la jurisprudența Curții cu privire la impactul unui agent provocator asupra drepturilor condamnaților în temeiul articolului 6 din Convenție. 12. La 6 septembrie 2005, Curtea Supremă a respins apelul asupra punctelor de drept, după ce a obținut depuiri din partea procurorului public în care aceasta a solicitat respingerea recursului în privința fondurilor.

Curtea a stabilit că hotărârea Curții de Apel a fost înaintata la 13 aprilie 2005. 13. Reclamanții au solicitat Curții Supreme să corecteze erorile în ceea ce privește data de serviciu a hotărârii Curții de Apel. În sprijinul cererii lor, au prezentat o copie a primirilor de returnare cu timbru de primire al centrului de detenție și semnăturile acestora (a se vedea punctul 9 de mai sus). Această cerere a rămas fără răspuns. 14. În temeiul articolului 84 din Legea privind decizia penală, nu este nici data de serviciu a hotărârii, nici data evenimentului, care se consideră data de la care începe să se execute termenul. Este ziua următoare care este luată ca data de începere a calculului termenului.

În cazul în care ultima zi a termenului cade într-o vacanță publică, sâmbătă sau duminică, termenul expiră la sfârșitul următoarei zile lucrătoare. 15. Secțiunea 411 alineatele (1) și (2) prevede că o persoană condamnată prin o decizie finală și condamnată la închisoare poate depune un apel la punctele de drept (Äараонредно δреисδитувае на δравосилна √ресуда). Apelul poate fi depus în termen de treizeci de zile de la data în care persoana condamnată a fost preluată cu decizia. 16. Alte dispoziții relevante pentru acest caz au fost descrise în cazul Gorgievski și Mamudovski (a se vedea Gorgievski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (dec.), nr. 1802/02, 6 mai 2008, și Mamudovski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (dec.), nr. 49619/06, 10 martie 2009).

5. The applicants were born in 1979, 1986 and 1941 respectively and live in Skopje. 6. On 19 November 2004 the Gevgelija Court of First Instance (“the trial court”) convicted the applicants of drug trafficking and sentenced them to three, six and four years' imprisonment respectively. The trial court established that on 22 June 2004, a certain N. (the last name of Mr K.N., as established in the course of the domestic proceedings, later referred to as Mr K.N.) and the third applicant had arrived at the first applicant's house where she lived with the second applicant, her stepson. The applicants bought 1,012 g of heroin from N. for 7,500 euros (EUR). After keeping some drugs back at the house, the applicants divided the remaining 952 g into two packs to sell to Mr N.N., an unidentified end buyer whom they had arranged to meet in a car park near Gevgelija.

The second applicant hired a taxi and the remaining applicants took N.'s car to meet Mr N.N. The police stopped the cars and found the drugs in the taxi. N. escaped. The trial court established these facts on the basis, inter alia, of the statements of the second and third applicants given in the pre-trial proceedings. The court also referred to the first and third applicants' statements at the hearing, notably that they had been victims of a constructed scenario and that they had not known N. before the date when the offence was committed, but disregarded them as self-serving. The testimonies of two witnesses, as well as items of real evidence, were also taken into account. 7. The applicants complained, inter alia, that they had been set up to commit the offence by N., an alleged agent provocateur, whom police had allowed to leave the scene.

They further complained that no attempt had been made to uncover the truth as regards N.'s involvement in the commission of the offence. 8. At a public session (јавна седница) of 25 March 2005, in the presence of the public prosecutor, the applicants and their lawyer, the Skopje Court of Appeal dismissed the applicants' appeal and upheld the trial court's decision. It stated that efforts to discover N.'s whereabouts had been unsuccessful. It further argued that the trial court had based its decision on considerable evidence which, taken as a whole, had confirmed the applicants' involvement in the commission of the crime. 9. The trial court sent this decision to the applicants by mail. A stamp “Skopje-Madzari” of 13 April 2005 was affixed on the post slip returned to the trial court.

According to the Government, this stamp was affixed by the detention centre where the applicants were being detained pending the proceedings in question. According to three other return receipts bearing the detention centre's receipt stamp, this decision was received by the latter on 14 April 2005. Each applicant signed and dated these receipts: the first applicant received the decision on 18 April 2005, the second applicant on 14 April 2005 and the third on 16 April 2005. 10. On 16 May 2005 the applicants lodged an appeal on points of law with the Supreme Court. They set out its general basis in a succinct manner and stated that detailed submissions would follow. 11. In submissions of 30 May 2005, the applicants provided full factual and legal grounds of appeal.

They complained, inter alia, of having been entrapped into committing the offence by N., whose real name was Mr K.N. They provided his whereabouts and stated that he had been actively involved in the crime and had operated as an agent provocateur, under the guidance of the police, who had sent him to incite the second applicant to buy the drugs, given his previous criminal record in that respect. They further maintained that Mr K.N. had cooperated with the police in other cases, setting up other people in order to help his cousin who was serving a prison sentence for drug trafficking. The police's involvement in the crime was supported, inter alia, by the following: they had allowed Mr K.N.

and Mr N.N., the unidentified end buyer, to leave the scene at the time of the applicants' arrest; the drugs had not been found in a routine police check, but on the basis of advance information about their whereabouts; and two detectives with known identities had been present at the scene. They further complained that the courts had failed to take evidence from these two detectives and other police officers who had been present at the scene. The applicants made reference to the Court's case-law on the impact of an agent provocateur on convicts' rights under Article 6 of the Convention. 12. On 6 September 2005 the Supreme Court rejected (отфрла) the appeal on points of law as out of time. It did so after it had obtained submissions from the public prosecutor in which the latter had requested that the appeal be dismissed on the merits.

The court established that the Court of Appeal's decision had been served on the applicants on 13 April 2005. 13. In submissions of 7 and 25 November 2005 respectively, the applicants asked the Supreme Court to rectify the error in respect of the date of service of the Court of Appeal's decision. In support of their request they submitted a copy of the return receipts bearing the detention centre's receipt stamp and their signatures (see paragraph 9 above). This request remained unanswered. 14. Under section 84 of the Criminal Proceedings Act, it is neither the date of service of the judgment, nor the date of the event, that is taken to be the date from which the time-limit starts to run. It is the next day that is taken as the starting date for calculation of the time-limit.

If the last day of the time-limit falls on a public holiday, Saturday or Sunday, the time-limit expires at the end of the next working day. 15. Section 411(1) and (2) provides that a person convicted by a final decision and sentenced to imprisonment may lodge an appeal on points of law (барање за вонредно преиспитување на правосилна пресуда). The appeal may be submitted within thirty days of the date on which the convicted person was served with the decision. 16. Other provisions relevant to the present case were described in the cases of Gorgievski and Mamudovski (see Gorgievski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia (dec.), no. 18002/02, 6 May 2008, and Mamudovski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia (dec.), no. 49619/06, 10 March 2009).