Ivanova și Vasilev împotriva Serbiei

HOTĂRÂREA TERZĂ DECIZIE Adresă nr. 16240/23 și 19610/23 Violetka VANOVOV împotriva Serbiei și Marina VASILEV împotriva Serbiei (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A treia), ședința la 27 februarie 2025 în calitate de comitet al comitetului compus din: Oddný Mjöll Arnardóttir , Președintele Úna Ní Raiheartaigh , Mateja δurović , judecători și Viktoriya Maradodina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, Având în vedere cererile depuse mai sus la datele indicate în tabelul adăugat, având în vedere observațiile prezentate de părți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Lista reclamanților și reprezentanților acestora este stabilită în tabelul adăugat.

1 privind neexecuția deciziilor interne adoptate împotriva unei societăți sociale/de stat au fost comunicate guvernului sârb („Guvernului”) la 13 iunie 2024. Asociația Dreptului cererilor având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. În temeiul articolului 6 § 1 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 (neexecutarea hotărârilor interne formulate împotriva unei societăți sociale/de stat) Guvernul a susținut că reclamanții nu au informat Curtea că au achiziționat acțiuni în societatea debitoare în 2021, în conformitate cu un plan de reabilitare (planul de reorganizare pripremljeni neoprit ) adoptată de societatea, acceptată de majoritatea creditorilor săi și aprobată de instanța internă competentă.

Au adăugat că valoarea nominală a acțiunilor achiziționate de solicitanți corespunde cu suma creanțelor lor față de societate. Deciziile interne în favoarea reclamanților au fost astfel executate. Prin urmare, Guvernul a sugerat că Curtea respinge cererile ca abuz al dreptului de cerere individuală, în conformitate cu art. 35 §§ § 3 litera (a) și cu art. 4 din Convenție. Reclamanții nu au contestat acest fapt, dar au considerat că este irelevant. În opinia lor, deciziile examinate ar fi trebuit să fie aplicate în numerar și nu în acțiuni. Reclamanții au susținut, de asemenea, că nu au fost conștienți de planul de reabilitare în momentul depunerii cererilor cu Curtea.

Curtea reiterează că o cerere poate fi respinsă ca abuz al dreptului de cerere individuală în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție în cazul în care, printre altele, aceasta se bazează pe informații false sau în cazul în care informațiile și documentele semnificative au fost omitete în mod deliberat, fie în cazul în care acestea au fost cunoscute de la început, fie în cazul în care au avut loc noi evoluții semnificative în timpul procedurii. Informațiile incomplete și, prin urmare, înșelătoare pot constitui un abuz al dreptului la cerere, în special în cazul în care informațiile în cauză se referă la miezul situației și nu sunt furnizate explicații suficiente pentru faptul că nu se divulgă această informație (a se vedea Bruss v. Elveția [GC], nr. 67810/10, § 28, ECHR 2014; S.A.S.

v. France [GC], nr. 43835/11, § 67, ECHR 2014; și Nikolić și alții c. Serbia (dec.) [Comitetul], nr. 48162/18 și altele 8 din 21 ianuarie 2021. În ceea ce privește acest caz, Curtea observă că, la 3 martie 2021, instanța competentă a aprobat planul de reabilitare care prevede transformarea tuturor creanțelor monetare împotriva societății debitoare în acțiuni. La 21 octombrie 2021, reclamanții au fost eliberați acțiuni în societatea debitoare în conformitate cu acest plan. Curtea consideră că reclamanții ar fi trebuit să-l informeze despre acest fapt, chiar dacă ar fi preferat să fie plătite în numerar. Curtea respinge argumentul reclamanților că au aflat doar despre existența planului din observațiile Guvernului.

În conformitate cu legislația internă, planul a fost divulgat în mare măsură și reclamanții, la fel ca orice alt creditor, au primit acces la aceasta. În orice caz, reclamanții, reprezentați legal, ar trebui să fi verificat statutul cazului lor și dacă au existat evoluții relevante înainte de a depune o cerere la Curte (a se vedea, prin analogie, Stevančević c. Bosnia și Herțegovina (dec.), nr. 67618/09, § 28, 10 ianuarie 2017) Având în vedere faptul că informațiile deținute în legătură cu miezul cererilor, Curtea constată că această conduită a fost contrară scopului unei cereri individuale.

Avocații trebuie să înțeleagă că, având în vedere datoria Curții de a examina acuzațiile de încălcare a drepturilor omului, trebuie să prezinte un nivel ridicat de prudență profesională și o cooperare semnificativă cu Curtea, scutind-o de introducerea de plângeri nemeritorioase și, atât înainte de instituirea procedurilor, cât și ulterior, trebuie să cerceteze cu diligence toate detaliile cazului, să respecte cu atenție toate normele de procedură relevante și să îndemne clienții să facă același lucru.

În caz contrar, utilizarea abuzivă sau neglijentă a resurselor Curții poate submina credibilitatea lucrărilor avocaților în ochii Curții și chiar, dacă se întâmplă sistematic, poate duce la interzicerea în special avocaților individuali de a reprezenta reclamanții în temeiul articolului 36 § 4 litera (b) din Regulamentul Curții (a se vedea Stevančević , citat mai sus, § 29). Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că aceste cereri constituie un abuz al dreptului de cerere individuală și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 litera (a) și cu art. 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; declara cererea inadmisibilă.

Viktoriya Maradudina Oddný Mjöll Arnardóttir Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 (neexecuție a deciziilor interne luate împotriva societăților sociale/de stat) Nr. cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația reprezentantului hotărârea internă Data de începere a perioadei de neexecuție Data de încheiere a perioadei de neexecuție Lungime a procedurii de aplicare 16240/23 07/04/2023 Violetka IVANOVA 1952 Davitkov Dragan Bosilegrad Tribunalul de Primă Instanță în Surdulica, 22/09/2014 19/01/2016 21/10/2021 5 ani și 9 luni și 3 zile 19610/23 03/05/2023 Marina VASILEV 1982 Jović Aleksandra Bosilegrad Tribunalul de Primă Instanță în Surdulica, 05/04/2016 09/05/2016 21/10/2021 5 ani și 5 luni și 15 zile

THIRD SECTION

DECISION Applications nos. 16240/23 and 19610/23 Violetka IVANOVA against Serbia and Marina VASILEV against Serbia (see appended table) The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 27 February 2025 as a Committee composed of: Oddný Mjöll Arnardóttir , President , Úna Ní Raifeartaigh, Mateja Đurović , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on the dates indicated in the appended table, Having regard to the observations submitted by the parties, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The list of applicants and their representatives is set out in the appended table. The applicants’ complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 concerning the non-enforcement of domestic decisions given against a socially/State-owned company were communicated to the Serbian Government (“the Government”) on 13 June 2024. THE LAW Joinder of the applications Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.

Complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 (non-enforcement of domestic decisions given against a socially/State-owned company) The Government submitted that the applicants had failed to inform the Court that they had acquired shares in the debtor company in 2021, pursuant to a rehabilitation plan ( unapred pripremljeni plan reorganizacije ) adopted by the company, accepted by the majority of its creditors and approved by the competent domestic court. They added that the nominal value of the shares acquired by the applicants corresponded to the amount of their claims towards the company. The domestic decisions in the applicants’ favour had thereby been enforced.

The Government therefore suggested that the Court reject the applications as an abuse of the right of individual application in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. The applicants did not dispute that fact, but they considered it irrelevant. In their opinion, the decisions under consideration should have been enforced in cash and not in shares. The applicants also claimed that they had not been aware of the rehabilitation plan when lodging the applications with the Court. The Court reiterates that an application may be rejected as an abuse of the right of individual application within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention if, among other reasons, it was knowingly based on false information or if significant information and documents were deliberately omitted, either where they were known from the outset or where new significant developments occurred during the proceedings.

Incomplete and therefore misleading information may amount to an abuse of the right of application, especially if the information in question concerns the very core of the case and no sufficient explanation is given for the failure to disclose that information (see Gross v. Switzerland [GC], no. 67810/10, § 28, ECHR 2014; S.A.S. v. France [GC], no. 43835/11, § 67, ECHR 2014; and Nikolić and Others v. Serbia (dec.) [Committee], nos. 48162/18 and 8 others, 21 January 2021). Turning to the present case, the Court observes that on 3 March 2021 the competent court approved the rehabilitation plan providing for conversion of all monetary claims against the debtor company into shares. On 21 October 2021 the applicants were issued shares in the debtor company pursuant to that plan.

The Court considers that the applicants should have informed it about that fact even though they would have preferred to be paid in cash. The Court rejects the applicants’ argument that they had only learned of the existence of the plan from the Government’s observations. In accordance with domestic law, the plan had been widely publicised and the applicants, like any other creditors, had been given access to it. In any event, the applicants, who are legally represented, should have verified the status of their case and whether there had been any relevant developments before lodging an application with the Court (see, by analogy, Stevančević v. Bosnia and Herzegovina (dec.), no. 67618/09, § 28, 10 January 2017) Having regard to the fact that the information withheld concerned the very core of the applications, the Court finds that such conduct was contrary to the purpose of the right of individual application.

Lawyers must understand that, having due regard to the Court’s duty to examine allegations of human rights violations, they must show a high level of professional prudence and meaningful cooperation with the Court by sparing it the introduction of unmeritorious complaints and, both before proceedings have been instituted and thereafter, they must inquire diligently into all the details of the case, meticulously abide by all the relevant rules of procedure and must urge their clients to do the same.

Otherwise, the wilful or negligent misuse of the Court’s resources may undermine the credibility of lawyers’ work in the eyes of the Court and even, if it occurs systematically, may result in particular individual lawyers being banned from representing applicants under Rule 36 § 4 (b) of the Rules of Court (see Stevančević , cited above, § 29). In view of the above, the Court finds that these applications constitute an abuse of the right of individual application and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications; Declares the applications inadmissible.

Done in English and notified in writing on 20 March 2025. Viktoriya Maradudina Oddný Mjöll Arnardóttir Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 (non-enforcement of domestic decisions given against socially/State-owned companies) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Relevant domestic decision Start date of non-enforcement period End date of non-enforcement period Length of enforcement proceedings 16240/23 07/04/2023 Violetka IVANOVA 1952 Davitkov Dragan Bosilegrad Court of First Instance in Surdulica, 22/09/2014 19/01/2016 21/10/2021 5 years and 9 months and 3 days 19610/23 03/05/2023 Marina VASILEV 1982 Jović Aleksandra Bosilegrad Court of First Instance in Surdulica, 05/04/2016 09/05/2016 21/10/2021 5 years and 5 months and 15 days