LUNGU v. ROMANIA

A patra secțiune DECIZIE Nr. 24188/14 Gheorghe LUNGU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 6 februarie 2018 în calitate de comitet compus din: Vincent A. De Gaetano, președinte, Georges Ravarani, Marko Bošnjak, judecători și Andrea Tamietti, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 21 martie 2014, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de către solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Gheorghe Lungu, este un național român, născut în 1960 și trăiește în Timișoara. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl I. Matei, un avocat care practică în București.

Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, sunt similare cu cele descrise în Șandru și alții c. România (nr. 22465/03, §§ 7-12, 8 Decembrie 2009). Ei se referă la evenimentele din decembrie 1989 la Timișoara, care a dus la răsturnarea regimului comunist și la prejudiciul provocat de împușcarea reclamantului și a altor demonstranți. O anchetă penală a acestor evenimente a fost deschisă de către autoritățile interne. Cazul a fost îndreptat la instanțe penale și prin decizia de 9 Decembrie 1991, finală la 6 iunie 1997, Curtea Supremă de Justiție a condamnat diferite ofițeri militari de rang înalt pentru omucideri extrem de agravate, încercarea de crimă și arestarea ilegală la termeni de închisoare între 15 și 23 de ani.

Legea internă relevantă Dispozițiile juridice relevante sunt descrise în Asociația “21 decembrie 1989” și altele c. România (n. 338110/07 și 18817/08, §§§ 95-100, 24 mai 2011). COMPLAINTA Reclamantul se plângea de lipsa unei investigații penale eficace și rapide privind evenimentele din decembrie 1989 și de absența unui remediu intern eficace. El se bazează pe articolele 2, 6 § 1 și 13 din Convenție. Denumirea reclamantului se referă la faptul că autoritățile naționale nu au efectuat o investigație eficace și aprofundată într-un timp rezonabil în cadrul evenimentelor din decembrie 1989 la Timișoara în timpul căruia a fost rănit de împușcare. Guvernul nu este de acord și, printre altele, susține că cererea nu a respectat termenul de șase luni, calculat de la data deciziei interne finale.

Curtea constată că, în conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție, aceasta poate examina numai plângerile care au fost depuse în termen de șase luni de la data la care a fost luată decizia finală. În cazul de față, investigația a culminat cu condamnarea anumitor ofițeri militari de rang înalt pentru acțiunile luate în timpul evenimentelor din decembrie 1989 la Timișoara, prin decizia din 9 decembrie 1991, care a devenit finală la 6 iunie 1997 (a se vedea punctul 3 mai sus). În consecință, cererea depusă la 21 martie 2014 este inadmisibilă datorită nerespectării normei de șase luni prevăzute la art. 35 § 1 din Convenție și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție (a se vedea, mutatis mutandis, Țintaru și alții c. România (dec.) [Comitet], nr. 43624/13, 21 iunie 2016). Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declarații inadmisibila cererea.

Fapta in engleza si notificata in scris la 1 martie 2018. Andrea Tamietti Vincent A. De Gaetano Președintele Adjunct Registrar

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 24188/14 Gheorghe LUNGU against Romania The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 6 February 2018 as a Committee composed of: Vincent A. De Gaetano, President, Georges Ravarani, Marko Bošnjak, judges, and Andrea Tamietti, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 21 March 2014, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS