CtEDO 07.02.2018 Auto

OREŠČANIN v. CROATIA

RESPONDENT
HRV
HOTĂRÂRE
07.02.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
OREŠČANIN v. CROATIA (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

Comunicat la 7 februarie 2018 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 44792/16 Janko OREŠČANIN împotriva Croației depusă la 28 iulie 2016 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Janko Oreščanin, este un național croat născut în 1934 și trăiește în Vrginmost. El este reprezentat în fața Curții de către dl Šušak, avocat practicant la Zagreb. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În 1991, conflictul armat a crescut în Croația. În 1991 și 1992 forțele paramilitare sârbe au obținut controlul asupra a aproximativ o treime din teritoriul Croației și au proclamat așa-numita „regiune autonomă serbă din Krajina” (Srpska autonomna oblast Krajina La începutul lunii august 1995, autoritățile croate au anunțat o campanie de acțiune militară cu scopul de a reface controlul asupra Krajina. Acțiunea a fost numită "Storm" și a durat de la 4 la 7 august 1995. Reclamantul a locuit în satul Blatuša, pe teritoriul Krajina. Când operațiunea "Storm" a fost anunțată, a fugit din Croația. La 26 iunie 2004, reclamantul a interzis o acțiune civilă împotriva statului în cadrul Curții Municipale Gvozd, cerând daune în valoare de 625.649 Kuna croată în legătură cu furtul proprietății sale mobiliare și arderea casei sale în Blatuša, presupus de membrii armatei croate. El a susținut că la începutul operațiunii Storm, o unitate a armatei croate a fost staționată în casa sa. Membrii acelei unități au furat obiecte ale proprietății sale mobile și apoi a ars în jos casa sa. În timpul procedurii, câțiva martori au declarat că au văzut soldați croați staționat în casa reclamantului, care au luat obiecte din ea și apoi au ars casa și unele dintre conținutul său. La 4 iunie 2007, Curtea Municipală Gvozd a respins reclamația din cauza faptului că reclamantul nu a dovedit că casa sa a fost arsă și proprietatea sa luată de membrii armatei croate și că daunele pentru care a solicitat compensații nu sunt legate de război. Această hotărâre a fost renunțată la recurs în fața Curții de județ Sisak la 13 februarie 2014 și a Curții Supreme la 11 martie 2015. Reclamația constituțională ulterioară a reclamantului a fost respinsă la 11 februarie 2016 de către Curtea Constituțională Această decizie a fost înaintata de avocatul reclamantului la 19 februarie 2016. COMPLAINTE Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 14 din Convenție că concluziile instanțelor naționale au fost complet arbitrare și motivate de etnia sa sârbă. El se plânge în continuare că instanța națională nu a recunoscut că nu a existat niciun motiv justificabil pentru distrugerea proprietății sale și a vreo nevoie militară pentru aceasta. A existat o încălcare a dreptului reclamantului la bucurarea pașnică a bunurilor sale, în contravenție cu cerințele articolului 1 din Protocolul nr. 1? A suferit reclamantul discriminări în exercitarea drepturilor Convenției sale din motive de origine etnică, în contravenție cu art. 14 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă