Comunicat la 29 iunie 2015 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 19544/15 Janko OREŠČANIN împotriva Croației depusă la 17 aprilie 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Janko Oreščanin, este un național croat de origine etnică sârbă, născut în 1934 și locuiește în Vrginmost. El este reprezentat în fața Curții de către dl L. Šušak, avocat practicant la Zagreb. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În 1991 conflictul armat a crescut în Croația. În anii 1991 și 1992 forțele paramilitare sârbe au câștigat controlul de aproximativ o treime din teritoriul Croației și au proclamat așa-numita „regiune autonomă serbă din Krajina” (Srpska autonomna oblast Krajina La începutul lunii august 1995, autoritățile croate au anunțat o campanie de acțiune militară cu scopul de a reface controlul Krajina. Acțiunea a fost numită cod „Storm” și a durat de la 4 la 7 August 1995. Înainte de acțiune, marea majoritate a populației Krajina a fugit din Croația, inițial pentru Bosnia și Herțegovina, dar mai târziu mulți dintre ei au mers să trăiască în Serbia. Unele au revenit în Croația după război. Reclamantul a locuit în satul Blatuša, pe teritoriul “Krajina”. Când a fost anunțat acția “Storm” a fugit din Croația. La 20 iunie 2007, reclamantul a introdus o acțiune civilă împotriva statului în cadrul Curții Municipale Gvozd, cerând daune în valoare de 1.198.383 kuna croată, în legătură cu distrugerea și furtul proprietăților sale mobiliare, presupus de membrii armatei croate. El a susținut că în primele zile ale acțiunii „Storm” o unitate de armată croată a fost staționată în casa sa. Membrii acelei unități și-au furat proprietatea mobilă și apoi și-a ars casa. El a prezentat o listă lungă de proprietate mobilă care se presupune că fusese furat. În timpul procedurii, câțiva martori au declarat că reclamantul a fost o persoană foarte bogată și a avut o serie de echipamente agricole și o casă complet echipată și mare. În ceea ce privește ocuparea martorilor casei reclamantului .J., J.O. și M.K. au dat dovezi. Partea relevantă a înregistrării scrise ale declarației .J. se menționează: „Pentru o întrebare a judecătorului, martorul afirmă că imediat după acțiunea „Storm” el trecea [de la casa reclamantului] și a văzut persoane îmbrăcate cu uniforme de camuflaj transportând obiecte din casa reclamantului. „Cred că casa și toate reclamantele au fost arse.” Pentru o altă întrebare de către judecător, martorul afirmă că era armată croată, deoarece numai acea armată era [prezentă] pe acel teritoriu. La o altă întrebare de către judecător, martorul spune că atunci când trecea prin casa reclamantului [a văzut] armata în curte și că atunci casa reclamantului a început să ardă și că toate acestea s-au întâmplat la câteva zile după acțiune „Strom”, dar el nu știe exact data. ... La o întrebare suplimentară a avocatului reclamantului, martorul afirmă că arderea a fost efectuată de soldați în uniforme croate.” Partea relevantă a consemnării scrise a declarației M.K citește: „... Îmi amintesc că atunci când am venit [la Blatuša] după acțiunea ‘Storm’, am văzut unele persoane în casa lui [plaintiff’. Am intrat înăuntru și am văzut că era armată croată. Mi-au spus că au fost staționate acolo. Au avut insignia armatei croate și a brigadei lor. Cred că a fost la 10 sau 11 August 1995 și îmi amintesc că în curtea reclamantului am văzut un bulldozer, încărcător agricol ( utovarivač ), și ceva altceva, dar nu-mi amintesc acum dacă acestea au fost largi de discu ( tanjurače ) sau largi de chisel ( drljače La o întrebare de judecător martorul spune că atunci când a venit din nou șapte zile după aceea 10 sau 11 August 1995 a văzut că casa reclamantului a fost arsă, dar nu a văzut cine a făcut-o. ...” La 14 noiembrie 2008, Curtea Municipală Gvozd a respins reclamația din cauza faptului că reclamantul nu a dovedit următoarele: că retragerea proprietății sale nu a fost posibilă; care a fost în posesia proprietăților sale; că proprietatea sa a fost luată de membrii armatei croate; că daunele pe care le-a căutat nu sunt legate de război. Prezenta hotărâre a fost susținută de Curtea de județul Sisak la 9 decembrie 2010 și de Curtea Supremă la 19 februarie 2014. Zakon o odgovornosti Republike Hrvatske za štetu uzrokovanu od primadnika hrvatskih oružanih i redarstvenih snaga tijekom Domovinskog rata , Gazette Oficial nr. 117/2003 din 23 iulie 2003) reglementează condițiile în care statul poate plăti compensarea pentru daunele cauzate de membrii armatei și poliției în timpul conflictului armat. Dispozițiile relevante se citesc după cum urmează: Secțiunea 1 „Actualul lege reglementează răspunderea Republicii Croației pentru daunele cauzate de membrii forțelor armate și de poliție croate în serviciul militar sau de poliție sau în legătură cu acest serviciu în timpul Războiului Intern în perioada cuprinsă între 17 august 1990 și 30 iunie 1996.” Secțiunea 2 „Republica Croației este responsabilă în temeiul normelor generale care reglementează răspunderea pentru daune numai în ceea ce privește daunele definite în secțiunea 1 din prezenta decizie, care nu au caracterul daunelor legate de război.” Secțiunea 3 „(1) Daune legate de război în sensul prezentei acte este, în special: daune cauzate în momentul în care și pe teritoriul în care s-au efectuat acțiuni militare cu orice mijloace de combatere a războiului (bombardament, declanșare, tragere de la mitraliere, explozii, explozii, mineri, mutarea trupelor și altele); daune care rezultă în câștiguri militare directe și concrete dacă, având în vedere momentul și locul în care s-a întâmplat, aceasta a servit direct operațiunile militare și, în special: (a) daune care au constituit o consecință directă a oricărei măsuri de protecție sau de planificare pe care autoritățile militare competente le-au efectuat în scopul eliminării sau prevenirii unui atac inamic; (b) daune care au constituit o consecință directă a măsurilor de protecție sau de planificare pe care autoritățile militare competente le-au efectuat în anticiparea unei acțiuni inamic (lucrarea în domenii, confiscarea bunurilor mobiliare, ocuparea bunurilor imobiliare și alte lucruri similare); (c) daune care au constituit o consecință directă a măsurilor luate în vederea împiedicării consecințelor daunelor descrise în subsecțiunea 1 din prezenta secțiune de a se răspândi sau de a se reduce aceste consecințe; daune care, având în vedere rezultatele sale și momentul și locul specific în care a avut loc, au fost cauzate direct de starea de război și sunt legate direct de operațiunile de război (consecințele directe ale evenimentelor de război în legătură cu tulburări, tulburări, panică, evacuații și evenimente similare [ocurând] imediat după desfășurarea operațiunilor de război). (2) Se presupune că daunele cauzate de membrii forțelor armate și de poliție croate în serviciul militar sau de poliție sau în legătură cu acest serviciu în timpul Războiului Homeland în perioada între 17 august 1990 și 30 iunie 1996 sunt daune legate de război, dacă a avut loc în momentul în care și pe teritoriul în care au avut loc acțiuni de luptă militară, dar partidul rănit poate dovedi opusul.” Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că concluziile instanțelor naționale au fost complet arbitrare. El se plânge în continuare în temeiul articolului 8 din Convenție că instanțele naționale nu au recunoscut că distrugerea proprietăților sale nu a avut motive justificate și că nu are nevoie militară de ea. În sfârșit, el plânge în temeiul articolului 14 din Convenție că instanțele naționale au discriminat împotriva lui din motive de origine etnică sârbă. Întrebări către părți A avut reclamant o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? A existat o încălcare a dreptului reclamantului la bucurarea pașnică a bunurilor, în contradicție cu cerințele articolului 1 din Protocolul nr. 1? A suferit reclamantul discriminări în exercitarea drepturilor Convenției sale pe motive de origine etnică, în conformitate cu art. 14 din Convenția?
Communicated on 29 June 2015
Application no. 19544/15
Janko OREŠČANIN
against Croatia
lodged on 17 April 2015
The applicant, Mr Janko Oreščanin, is a Croatian national of Serbian ethnic origin, who was born in 1934 and lives in Vrginmost. He is represented before the Court by Mr L. Šušak, a lawyer practising in Zagreb.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
In 1991 the armed conflict escalated in Croatia. During the years 1991 and 1992 Serbian paramilitary forces gained control of about one third of the territory of Croatia and proclaimed the so-called “Serbian Autonomous region of Krajina” (
Srpska autonomna oblast Krajina
, hereinafter the “Krajina”). At the beginning of August 1995 the Croatian authorities announced a campaign of military action with the aim of regaining control over the Krajina. The action was codenamed “Storm” and lasted from 4 to 7
August 1995. Before that action, the vast majority of the population of the Krajina had fled Croatia, initially for Bosnia and Herzegovina, but later many of them went to live in Serbia. Some returned to Croatia after the war.
The applicant lived in the village of Blatuša, on the territory of “Krajina”. When the action “Storm” was announced” he fled Croatia.
On 20 June 2007 the applicant brought a civil action against the State in the Gvozd Municipal Court, seeking damages in the amount of 1,198,383 Croatian kuna, in connection with the destruction and theft of his movable property, allegedly by members of the Croatian army. He alleged that in the first days of the action “Storm” a unit of Croatian army had been stationed in his house. The members of that unit stole his movable property and then burned his house. He submitted a long list of movable property that had allegedly been stolen.
During the proceedings several witnesses testified that the applicant had been a very rich person and had had a number of agricultural equipment and a fully equipped and large house. As to the occupation of the applicant’s house witnesses Ɖ.J., J.O. and M.K. gave their evidence. The relevant part of the written record of Ɖ.J.’s statement reads:
“To a question by the judge, the witness states that immediately after the action ‘Storm’ he was passing [near the plaintiff’s house] and saw persons dressed in camouflage uniforms carrying away objects from the plaintiff’s house. ‘I think that the house and all plaintiff’s [belongings] were burnt’.
To a further question by the judge the witness states that that was Croatian army because only that army was then [present] at that territory.
To a further question by the judge the witness states that when he was passing by the plaintiff’s house [he saw] army in the yard and that then the plaintiff’s house started to burn and that all this happened few days after the action ‘Strom’ but he does not know the exact date.
...
At a further question by the plaintiff’s counsel the witness states that the burning was done by soldiers in Croatian uniforms.”
The relevant part of the written record of M.K’s statement reads:
“... I remember that when I came [to Blatuša] after the action ‘Storm’ that I saw some persons in his [plaintiff’s] house. I entered inside and saw that it was Croatian army. They told me that they were stationed there. They had insignia of the Croatian army and of their brigade. I think that it was on 10
th
or 11
th
August 1995 and I remember that in the plaintiff’s yard I saw a bulldozer, agricultural loader (
utovarivač
), and something else but I do not remember now whether these were disc ploughs (
tanjurače
) or chisel ploughs (
drljače
).
To a question by the judge the witness states that when he came again seven days after that 10
th
or 11
th
August 1995 he saw that the plaintiff’s house had been burnt, but had not seen who had done it.
...”
On 14 November 2008 the Gvozd Municipal Court dismissed the claim on the grounds that the plaintiff had not proved the following: that the repossession of his property was not possible; who was in possession of his property; that his property had been taken by members of the Croatian army; that the damage he sought was not war-related.
This judgment was upheld by the Sisak County Court on 9 December 2010 and the Supreme Court on 19 February 2014.
The applicant’s subsequent constitutional complaint was dismissed on 15 October 2014 by the Constitutional Court This decision was served on the applicant’s counsel on 23 October 2014.
B.
Relevant domestic law
The Liability Act (Croatian Army and Police) (
Zakon o odgovornosti Republike Hrvatske za štetu uzrokovanu od pripadnika hrvatskih oružanih i redarstvenih snaga tijekom Domovinskog rata
, Official Gazette no.
117/2003 of 23 July 2003) governs the conditions under which the State is liable to pay compensation for damage caused by members of the army and the police during the armed conflict. The relevant provisions read as follows:
Section 1
“The present Act governs the liability of the Republic of Croatia for damage caused by members of the Croatian armed and police forces in military or police service or in connection with such service during the Homeland War in the period between 17
August 1990 and 30 June 1996.”
Section 2
“The Republic of Croatia is liable under general rules governing liability for damage only in respect of damage defined in section 1 hereof which does not have the character of war-related damage.”
Section 3
“(1)
War-related damage within the meaning of this Act is, in particular:
–
damage caused at the time when and on the territory where military actions were carried out with any means of war combat actions (bombardment, shelling, firing from machine-guns, explosions, mining, moving of troops and the like);
–
damage resulting in direct and concrete military gain if, given the time and place where it occurred, it directly served military operations, and in particular:
(a)
damage which was a direct consequence of any protective or planning measure which the competent military authorities carried out with the aim of removing or preventing an enemy attack;
(b)
damage which was a direct consequence of protective or planning measures which the competent military authorities carried out in anticipation of an enemy action (work in fields, confiscation of movable property, occupation of real estate and the like);
(c)
damage which was a direct consequence of measures taken with the aim of preventing the consequences of the damage described in subsection 1 of this section from spreading or of alleviating such consequences;
–
damage which, having regard to its results and the specific time and place where it occurred, was directly caused by the state of war and is directly connected with war operations (direct consequences of war events in connection with unrest, turmoil, panic, evacuations and similar events [occurring] immediately after the war operations have been carried out).
(2)
It is to be presumed that the damage caused by members of the Croatian armed and police forces in military or police service or in connection with such service during the Homeland War in the period between 17 August 1990 and 30 June 1996 is war-related damage, if it occurred at the time when and on the territory where military combat actions took place, but the injured party may prove the opposite.”
The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that the findings of the national courts were completely arbitrary.
He further complains under Article 8 of the Convention that the national courts failed to recognise that the destruction of his property had no justified reason and that there was no military need for it.
Lastly, he complains under Article 14 of the Convention that the national courts discriminated against him on the grounds of his Serbian ethnic origin.
1.
Did the applicant have a fair hearing in the determination of his civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention?
2.
Has there been a violation of the applicant’s right to peaceful enjoyment of possessions, contrary to the requirements of Article 1 of Protocol No. 1?
3.
Has the applicant suffered discrimination in the enjoyment of his Convention rights on the ground of his ethnic origin, contrary to Article 14 of the Convention?