ODORAN v. CROATIA

Comunicat la 7 februarie 2018 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 41071/16 Vesna ODORAN împotriva Croației depusă la 11 iulie 2016 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la lipsa de acces la o instanță în cadrul procedurii civile de muncă în care reclamantul a contestat o decizie privind concedierea de muncă. Instanțele interne au declarat inadmisibilă reclamația ei ca fiind depusă din timp. În special, ei au susținut că termenul a început să se execute în ziua în care ea și-a trimis cererea de protecție a drepturilor ei presupus încălcate prin scrisoarea înregistrată a angajatorului ei și nu de la data în care angajatorul a fost servit cu el. Regulile aplicabile ale Legii muncii prevăd că termenul statutar începe de la data în care angajatorul a fost servit cu o cerere.

La 16 noiembrie 2015, Plenarul Diviziei Civile a Curții Supreme a adoptat un aviz juridic (nr. 9/15-15), instruindu-i instanțelor mai mici să calculeze termenul în discuție de la data în care angajatorul a fost servit cu cererea unui angajat pentru protecția drepturilor sale. Reclamantul a avut acces la o instanță în ceea ce privește acțiunea sa civilă care a contestat decizia privind concedierea de la muncă, conform articolului 6 § 1 din Convenție? În special, în ceea ce privește cerințele de procedură privind introducerea unei cereri în fața unei instanțe, a fost prevenibilă pentru solicitant, având în vedere formularea articolului 133 alineatul (2) din Legea muncii și practica instanțelor naționale, cum ar fi modul în care instanța națională a aplicat dispozițiile relevante ale legii privind munca?

Communicated on 7 February 2018

FIRST SECTION

Application no. 41071/16 Vesna ODORAN against Croatia lodged on 11 July 2016

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns lack of access to a court in civil labour proceedings in which the applicant challenged a decision on her dismissal from work. The domestic courts declared her claim inadmissible as being lodged out of time. In particular, they held that the time-limit started to run on the day she had sent her application for the protection of her allegedly violated rights by registered mail to her employer and not from the date the employer had been served with it. The applicable rules of the Labour Act prescribe that the statutory time-limit starts from the date the employer had been served with an application. On 16 November 2015 the Plenary of the Civil Division of the Supreme Court adopted a legal opinion (no. Su ‑ IV ‑ 9/15-15), instructing lower courts to calculate the deadline at issue from the date the employer had been served with an employee’s application for the protection of his or her rights.

QUESTIONS tO THE PARTIES Did the applicant have access to a court in respect of her civil action challenging the decision on her dismissal from work, as required under Article 6 § 1 of the Convention? In particular, did the manner in which the national courts applied the relevant provisions of the Labour Act, as regards the procedural requirements for bringing a claim before a court, foreseeable for the applicant, given the wording of section 133(2) of the Labour Act and the practice of the national courts?