CASE OF MITRYUKOV v. RUSSIA

CASE OF MITRYUKOV v. RUSSIA (CtEDO, 2018)

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE MITRYUKOV v. RUSSIA (Depunerea nr. 57927/16 și altele - a se vedea lista anexată JUDGMENT STRASBOURG 8 februarie 2018 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Mitryukov v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, Președinte, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judecători, și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii interioare, având deliberat în particular la 18 ianuarie 2018, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Cerințele au fost comunicate guvernului rusesc („Guvernului”). FACTE Reclamantul, dl Aleksey Nikolayevich Mityukov este un național rus născut la 6 mai 1979. El a prezentat cele trei cereri enumerate în tabelul adăugat și s-a plâns de condițiile inadecvate de detenție în două centre de detenție în care a fost reținut consecutiv în diferite perioade. El a prezentat, de asemenea, plângeri în temeiul articolului 13 din Convenție. Detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. DIRECȚIUNEA DE DECLARAȚII având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLELOR 3 ȘI 13 A CONVENȚIIIUNEI Reclamantul s-a plâns în principal de condițiile inadecvate de detenție în cele două instituții de detenție în care a fost reținut în diferite perioade consecutive. De asemenea, a susținut că nu a avut un remediu intern eficace pentru a se plânge de condițiile inadecvate de detenție. Reclamantul s-a bazat pe articolele 3 și 13 din convenție, care scrie după cum urmează: „Nimeni nu trebuie să fie supus unei torture sau unui tratament sau pedepsei inumane sau degradante.” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [convenția] nu are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Aplicația nr. 8680/17 Guvernul a prezentat o declarație cu scopul de a rezolva problemele planteate de reclamant în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție în aplicarea nr. 8680/17. Ei au recunoscut că reclamantul a fost reținut în condiții proaste și că nu a avut un remediu intern eficace pentru a se plânge de aceasta. Ei au oferit să plătească 1,548 euro (EUR) reclamantului și au invitat Curtea să atace cererea nr. 8680/16 din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Reclamantul a informat Curtea că a fost de acord cu termenii declarației. Curtea constată că, în urma acordului expres al reclamantului cu termenii declarației făcute de Guvern, cazul ar trebui tratat ca o soluție prietenoasă între părți. Se constată că soluționarea se bazează pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a prezentei cereri. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cererea nr. 8680/17. Aplicația nr. 57927/16 În ceea ce privește aplicarea nr. 57927/16, în care reclamantul s-a plâns de numeroase cazuri de detenție într-un centru de detenție preventivă în condiții proaste (pentru mai multe detalii a se vedea tabelul anexat mai jos), Curtea reiterează că adoptă concluzii după evaluarea tuturor elementelor de probă, inclusiv indiciile care pot rezulta din faptele și depunerile părților. Potrivit jurisprudenței sale stabilite, dovezile pot urma existenței unor indicii suficient de puternice, clare și concordante sau a unor presupuneri de fapt similare nerefutate (a se vedea, de exemplu, Ananiev și alții c. Rusia , nos 42525/07 și 60800/08 , § 121, 10 Ianuarie 2012). În cazurile de detenție, sarcina probei poate fi, în anumite circumstanțe, mutată către autoritățile (a se vedea Salman c. Turcia [GC], nr. 2886/93, § 100, ECHR 2000-VII; a se vedea, de asemenea, Mathew c. Țările de Jos , nr. 24919/03, § 156, CEDH 2005 IX). Cu toate acestea, un reclamant trebuie să prezinte un cont elaborat și consecvent cu privire la condițiile de detenție ale acesteia, menționând elementele specifice care ar permite Curții să stabilească că plângerea nu este în mod manifestament bolnavă fondată sau inadmisibilă din orice alt motiv. În acest caz, Guvernul a susținut că, în timpul perioadelor scurte de ședere a reclamantului în acea instituție, i-a fost oferit un spațiu personal adecvat și avea locuri individuale de dormit. În plus, i-a fost permis exercițiul în exterior zilnic și a avut acces adecvat la instalațiile igienice. Reclamantul a susținut că nu avea un spațiu personal suficient. 10. Curtea nu trebuie să soluționeze diferențele dintre argumentele părților, presupunând chiar că reclamantul a eliminat mai puțin de 3 m mp de spațiu personal, Curtea constată că guvernul a respins presupunerea puternică de încălcare a articolului 3. Perioadele neconsecutive pot fi considerate ca reduceri scurte și minore a spațiului personal, în timpul cărora au fost disponibile reclamantului suficientă libertate de circulație și activități extracellulare. În plus, în general, a fost reținut într-un loc de detenție adecvat (a se vedea, pentru raționament similar, Muršić v. Croația [GC], nr. 7334/13, §§ 169-171, ECHR 2016). 11. Prin urmare, Curtea consideră că nu se poate stabili că condițiile de detenție a reclamantului, astfel cum sunt descrise în cererea nr. 57927/16, chiar dacă nu sunt complet adecvate în ceea ce privește spațiul personal, au atins pragul de severitate necesară pentru a caracteriza tratamentul ca inuman sau degradant în sensul articolului 3 din Convenție. 12. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că plângerea cu privire la condițiile de detenție descrise în cerere (a se vedea tabelul adăugat mai jos) este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. 57927/16), Curtea reiterează că art. 13 din Convenție se aplică numai în cazul în care un individ are o „argumentare” care a fost victimă de o încălcare a dreptului convenției. Având în vedere concluziile sale de mai sus cu privire la plângerea cu privire la condițiile de detenție descrise în cererea respectivă, Curtea consideră că reclamantul nu are nici o „punere de argument” și că reclamația în temeiul articolului 13 în ceea ce privește plângerile formulate în cererea nr. 57927/16 ar trebui, de asemenea, să fie declarat vădit nefondat și respins în temeiul art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Cerere nr. 76910/16 art. 3 din Convenție 14. În ceea ce privește cererea nr. 76910/16, Curtea remarcă că reclamantul a fost păstrat într-un centru de detenție după convicție, o colonie de corecție, în condiții proaste. Detaliile de detenție a reclamantului sunt indicate în tabelul adăugat. Curtea se referă la principiile stabilite în jurisprudența sa privind condițiile inadecvate de detenție (a se vedea, de exemplu, Kudła c. Polonia) [GC] , nr. 30210/96 , § 90 94 , CEDO 2000 XI , și Ananyev și alții c. Rusia , nr. 42525/07 și 60800/08 , §§ 139 65, 10 ianuarie 2012). Reiterează, în special, că lipsa extremă de spațiu într-o celulă de închisoare sau suprapopularea cântărește în mare măsură ca un aspect care trebuie luat în considerare în scopul de a stabili dacă condițiile de detenție neprevăzute „degradează” din punctul de vedere al articolului 3 și pot dezvălui o încălcare, atât singură, cât și luată împreună cu alte deficiențe (a se vedea, printre multe autorități, Karalevičius c. Lituania , nr. 53254/99, §§ 36-40, 7 aprilie 2005). 15. În cazul principal al Serghei Babushkin c. Rusia, nr. 5993/08, 28 noiembrie 2013, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare cu cele din acest caz. 16. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul plângerii formulate în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile de detenție a reclamantului în colonia corecțională. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, condițiile sale de detenție erau inadecvate. 17. Prin urmare, plângerea privind condițiile de detenție în cererea nr. 76910/16 este admisibilă și dezvăluie încălcarea art. 3 din Convenție. art. 13 din Convenția 18. Reclamantul a susținut, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, că nu a avut un remediu eficace în Rusia pentru a se plânge de condițiile inadecvate ale detenției sale în colonia correctională. (a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă pe niciun alt motiv, în consecință, aceasta trebuie declarată admisibilă. După examinarea tuturor materialelor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că aceasta dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției în funcție de concluziile sale din Serghei Babushkin, citate mai sus, §§ 38-45. III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEIONIEI 19. art. 41 din Convenția prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 20. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Sergey Babushkin c. Rusia, (justă satisfacție), nr. 5993/08, 16 octombrie 2014, și Mozharov și alții c. Rusia, nr. 16401/12 și alți 9 alți, 21 martie 2017), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului 5.000 EUR în satisfacție echitabilă în ceea ce privește cererea sa nr. 76910/16. 21. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; decide să lovească cererea nr. 8680/17 din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din convenție; Declarații cererea nr. 76910/16 admisibilă și cererea nr. 57927/17 inadmisibilă; deține că cererea nr. 76910/16 dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenție privind condițiile inadecvate de detenție; deține că cererea nr. 76910/16 dezvăluie încălcarea articolului 13 din Convenția privind lipsa unui remediu intern eficace; deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 5.000 EUR (cincă mii de euro) în justă satisfacție în ceea ce privește cererea nr. 76910/16, care urmează să fie convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 8 februarie 2018, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Luis López Guerra Președintele adjunct al Registrului interimar Apendice Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 3 din Convenție (condiții neadecvate de detenție) nr. Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Data începerii și a încheierii Durata Sq. m. per detenționat Criterii specifice 57927/16 01/09/2016 Aleksey Nikolayevich Mityukov 06/05/1979 IZ-1, Nizhniy Novgorod Regiune Între 18/01/2016 și 19/02/2017, numeroase perioade scurte de detenție (salvează pentru perioada de aplicare nr. 8680/17) 3 m2 nu sau acces limitat la duș, infestare a celulelor cu insecte/rodenți, celulă moldoasă sau murdară 76910/16 23/11/2016 Aleksey Nikolayevich Mityukov 06/05/1979 IK-11 Nizhniy Novgorod 30/03/2015 în așteptare Mai mult de 2 ani în timpul perioadelor, excluzând detenția reclamantului în IZ-1 în Nizhniy Novgorod 130 deținut(e) 2 m2 de fumat pasiv, lipsa sau inadecvată de instalații higienice, deficitul de calitate a alimentelor, suprapopularea 8680/17 21/12/2016 Aleksey Nikolayevich Mityukov 06/05/1979 IZ-1 Nizhniy Novgorod 19/09/2016 până la 27/09/2016 9 zile(e) IZ-1 Nizhniy Novgorod 24/10/2016 până la 19/12/2016 1 lună(e) și 26 zile(e) 2,4 m2 2,4 m2 lipsa aerului proaspăt, fumat pasiv, lipsa igienică sau insuficientă, infestarea celulelor cu insecte/rodenți, lipsa sau insuficiența luminii electrice, lipsa sau calitatea slabă a paturii și a lenjeriei de pat, calitatea slabă a alimentelor lipsa aerului proaspăt, a fumatului pasiv, lipsa igienicului sau a facilităților inadecvate, infestarea celulelor cu insecte/rodenți, lipsa sau insuficienta lumină electrică, lipsa sau lipsa de calitatea de biciclete și lenjerie de pat, calitatea proastă a alimentelor

THIRD SECTION

CASE OF MITRYUKOV v. RUSSIA

(Application no. 57927/16 and 2 others -

see appended list

)

JUDGMENT

STRASBOURG

8 February 2018

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Mitryukov v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Luis López Guerra,

President,

Dmitry Dedov,

Jolien Schukking,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 18 January 2018,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The applications were communicated to the Russian Government (“the Government”).

THE FACTS

3.

The applicant, Mr Aleksey Nikolayevich Mitryukov

,

is a Russian national born on 6 May 1979. He submitted the three applications listed in the appended table and complained of the inadequate conditions of his detention in two detention facilities where he had been detained consecutively during various periods. He also raised complaints under Article 13 of the Convention. The relevant details of the applications are set out in the appended table.

THE LAW

I.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

4.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLES

3 AND 13 OF THE CONVENTION

5.

The applicant complained principally of the inadequate conditions of his detention in the two detention facilities where he had been detained during various consecutive periods. He also argued that he had not had an effective domestic remedy to complain about the inadequate conditions of detention. The applicant relied on Articles 3 and 13 of the Convention, which read as follows:

Article 3

“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

Article 13

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

A.

Application no. 8680/17

6.

The Government submitted a declaration with a view to resolving the issues raised by the applicant under Articles 3 and 13 of the Convention in application no. 8680/17. They acknowledged that the applicant had been detained in poor conditions and that he had not had an effective domestic remedy to complain about it. They offered to pay 1,548 euros (EUR) to the applicant and invited the Court to strike application no. 8680/16 out of the list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay that amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

7.

The applicant informed the Court that he agreed to the terms of the declaration. The Court finds that, following the applicant’s express agreement to the terms of the declaration made by the Government, the case should be treated as a friendly settlement between the parties. It therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto and finds no reasons to justify the continued examination of the present application. In view of the above, it is appropriate to strike application no. 8680/17 out of the list.

B.

Application no. 57927/16

8.

As regards application no. 57927/16, in which the applicant complained of numerous instances of detention in a pre-trial detention facility in poor conditions (for more details see appended table below), the Court reiterates that it adopts conclusions after evaluating all the evidence, including such inferences as may flow from the facts and the parties’ submissions. According to its established case-law, proof may follow from the coexistence of sufficiently strong, clear and concordant inferences or of similar unrebutted presumptions of fact (see, for example,

Ananyev and

Others v. Russia

, nos. 42525/07 and 60800/08, § 121, 10

January 2012). In cases regarding conditions of detention the burden of proof may, under certain circumstances, be shifted to the authorities (see

Salman v. Turkey

[GC], no. 21986/93, § 100, ECHR 2000-VII; see also

Mathew v.

the

Netherlands

, no. 24919/03, § 156, ECHR 2005 IX). Nevertheless, an applicant must provide an elaborate and consistent account of the conditions of his or her detention, mentioning the specific elements which would enable the Court to determine that the complaint is not manifestly ill

‑

founded or inadmissible on any other grounds.

9.

In the present case, the Government contended that during the short periods of the applicant’s stay in that facility he had been afforded adequate personal space and had had individual sleeping places. Moreover, he had been allowed daily outdoor exercise and had had proper access to hygienic facilities. The applicant argued that he had not had sufficient personal space.

10.

The Court does not need to settle the differences in the parties’ submissions. Even assuming that the applicant disposed of less than 3 sq. m of personal space, the Court finds that the Government have rebutted the strong presumption of a violation of Article 3. The non-consecutive periods can be regarded as short and minor reductions in personal space, during which sufficient freedom of movement and out-of-cell activities were available to the applicant. Moreover, viewed generally, he was detained in an appropriate detention facility (see, for similar reasoning,

Muršić v.

Croatia

[GC], no. 7334/13, §§ 169-171, ECHR 2016).

11.

The Court therefore considers that it cannot be established that the conditions of the applicant’s detention as described in application no.

57927/16, even if not completely adequate as regards personal space, reached the threshold of severity required to characterise the treatment as inhuman or degrading within the meaning of Article 3 of the Convention.

12.

In view of the above, the Court finds that the complaint about the conditions of detention as described in the application (see appended table below) is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

13.

Turning to Article 13 complaint raised by the applicant in the same application (no. 57927/16), the Court reiterates that Article 13 of the Convention only applies where an individual has an “arguable claim” to be the victim of a violation of a Convention right. In view of its findings above with regard to the complaint about the conditions of detention as described in that application, the Court considers that the applicant has no “arguable claim” and that the complaint under Article 13 insofar as it relates to the complaints raised in application no. 57927/16 should also be declared manifestly ill-founded and rejected under Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

C.

Application no. 76910/16

1.

Article 3 of the Convention

14.

Turning to application no. 76910/16, the Court notes that the applicant was kept in a post-conviction detention facility, a correctional colony, in poor conditions. The details of the applicant’s detention are indicated in the appended table. The Court refers to the principles established in its case

‑

law regarding inadequate conditions of detention (see, for instance,

Kud

ła v. Poland

[GC], no. 30210/96, §§ 90

‑

94, ECHR

2000

‑

XI, and

Ananyev and Others v. Russia

, nos. 42525/07 and

60800/08, §§ 139

‑

65, 10 January 2012). It reiterates in particular that extreme lack of space in a prison cell or overcrowding weighs heavily as an aspect to be taken into account for the purpose of establishing whether the impugned detention conditions were “degrading” from the point of view of Article

3 and may disclose a violation, both alone or taken together with other shortcomings (see, amongst many authorities,

Karalevičius v.

Lithuania

, no. 53254/99, §§ 36–40, 7 April 2005).

15.

In the leading case of

Sergey Babushkin v. Russia,

no. 5993/08, 28

November 2013, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

16.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of the complaint raised under Article 3 of the Convention regarding conditions of the applicant’s detention in the correctional colony. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case his conditions of detention were inadequate.

17.

That complaint about detention conditions in application no.

76910/16 is therefore admissible and discloses a breach of Article 3 of the Convention.

2.

Article 13 of the Convention

18.

The applicant also argued under Article 13 of the Convention that he did not have an effective remedy in Russia to complain about the inadequate conditions of his detention in the correctional colony. This complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35 §

3

(a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it also discloses a violation of the Convention in the light of its findings in

Sergey Babushkin,

cited above, §§ 38-45.

III.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

19.

Article

41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

20.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Sergey Babushkin v. Russia,

(just satisfaction), no.

5993/08, 16 October 2014, and

Mozharov and Others v. Russia,

no.

16401/12 and 9 others, 21 March 2017), the Court considers it reasonable to award the applicant EUR 5,000 in just satisfaction in relation to his application no. 76910/16.

21.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

1.

Decides

to join the applications;

2.

Decides

to strike application no. 8680/17 out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention;

3.

Declares

application no. 76910/16 admissible and application no.

57927/17 inadmissible;

4.

Holds

that application no. 76910/16 discloses a breach of Article

3 of the Convention concerning the inadequate conditions of detention;

5.

Holds

that application no. 76910/16 discloses a breach of Article 13 of the Convention concerning the lack of an effective domestic remedy;

6.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, EUR 5,000 (five thousand euros) in just satisfaction relating to application no.

76910/16 to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 8 February 2018, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Liv Tigerstedt

Luis López Guerra

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 3 of the Convention

(inadequate conditions of detention)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant name

Date of birth

Facility

Start and end date

Duration

Sq. m. per inmate

Specific grievances

57927/16

01/09/2016

Aleksey Nikolayevich Mitryukov

06/05/1979

IZ-1, Nizhniy Novgorod Region

Between 18/01/2016 and

19/02/2017,

numerous short periods of detention

(save for the period covered by application no. 8680/17)

3 m²

no or restricted access to shower, infestation of cell with insects/rodents, mouldy or dirty cell

76910/16

23/11/2016

Aleksey Nikolayevich Mitryukov

06/05/1979

IK-11 Nizhniy Novgorod

30/03/2015

pending

More than 2 years during periods, excluding the applicant’s detention in IZ-1 in Nizhniy Novgorod

130 inmate(s)

2 m²

passive smoking, lack of or inadequate hygienic facilities, poor quality of food, overcrowding

8680/17

21/12/2016

Aleksey Nikolayevich Mitryukov

06/05/1979

IZ-1 Nizhniy Novgorod

19/09/2016 to 27/09/2016

9 day(s)

IZ-1 Nizhniy Novgorod

24/10/2016 to 19/12/2016

1 month(s) and 26 day(s)

2.4 m²

2.4 m²

lack of fresh air, passive smoking, lack of or inadequate hygienic facilities, infestation of cell with insects/rodents, lack of or insufficient electric light, lack of or poor quality of bedding and bed linen, poor quality of food

lack of fresh air, passive smoking, lack of or inadequate hygienic facilities, infestation of cell with insects/rodents, lack of or insufficient electric light, lack of or poor quality of bedding and bed linen, poor quality of food