YAYLA c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Affaire communiquée
YAYLA c. TURQUIE (CtEDO, 2018)
Comunicată la 15 februarie 2018
SECȚIA A DOUA
Cererea nr. 3914/10
Atila YAYLA
contra Turciei
introdusă la 14 ianuarie 2010
OBIECTUL CAUZEI
Cererea privește articolele de presă, intitulate «Trădătorul», «Iată cuvintele trădătoare» și «Mare furie împotriva trădătorului», publicate în cotidianul regional Yeni Asır. Aceste articole se refereau la un discurs ținut de reclamant cu ocazia unei conferințe, pe care autorul articolelor îl considera o insultă la adresa memoriei lui Mustafa Kemal Atatürk [1]. Conform articolelor în litigiu, persoana interesată ar fi indicat în discursul său: «(...) kemalismul corespunde mai degrabă unei regresii decât unei avansări. În viitor, ni se va întreba de ce statuile și portretele acestui om sunt peste tot. Nu o puteți acoperi, va fi discutat mai devreme sau mai târziu».
Tribunalele interne au respins cererea de reparație a reclamantului împotriva responsabililor cotidianului pe motiv că termenii folosiți de persoana interesată erau atentatoare la memoria fondatorului Republicii și că «a decide să țină acest tip de discurs împotriva unui om de Stat însemna a accepta în avans astfel de reacții». Persoana interesată afirma că nu pronunțase niciodată cuvintele «acest om».
Reclamantul se plânge de o atingere adusă dreptului său la reputație și onoare, cu nesocotirea art. 8 din Convenție.
ÎNTREBĂRI ADRESATE PĂRȚILOR
A existat o atingere adusă dreptului reclamantului la respectarea vieții sale private, în sensul art. 8 §1 din Convenție (Von Hannover c. Germaniei, nr. 59320/00, §50, CEDO 2004-VI, Sanchez Cardenas c. Norvegiei, nr. 12148/03, §38, 4 octombrie 2007, Pfeifer c. Austriei, nr. 12556/03, §35, 15 noiembrie 2007, A. c. Norvegiei, nr. 28070/06, §64, 9 aprilie 2009, Polanco Torres și Movilla Polanco c. Spaniei, nr. 34147/06, §40, 21 septembrie 2010, Axel Springer AG c. Germaniei [MC], nr. 39954/08, §83, 7 februarie 2012 și Petrie c. Italiei, nr. 25322/12, §39, 18 mai 2017)?
În caz afirmativ, ingerința în exercitarea acestui drept era prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 8 §2?
În special, jurisdicțiile interne au efectuat, în deciziile lor, o punere în balanță adecvată, cu respectarea criteriilor stabilite de jurisprudența Curții, între dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private și dreptul părții adverse la libertatea de exprimare (Axel Springer AG c. Germaniei [MC], nr. 39954/08, §§89-95, 7 februarie 2012, Von Hannover c. Germaniei (nr. 2) [MC], nr. 40660/08 și 60641/08, §§108-113, CEDO 2012; a se vedea, de asemenea, Couderc și Hachette Filipacchi Associés c. Franței [MC], nr. 40454/07, §93, CEDO 2015 (extrase))?
În plus, având în vedere circumstanțele cauzei, criteriul «realității aparente», folosit în speță de jurisdicțiile interne, este un criteriu relevant și suficient în scopul exercițiului de punere în balanță care trebuie efectuat între dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private și libertatea presei?
[1]. Mustafa Kemal Atatürk este fondatorul și primul președinte al Republicii Turcia