YETKIN c. TURQUIE

Comunicat la 6 octombrie 2020 Publicat la 26 octombrie 2020 Cea de-a doua secțiune Cerere nr 4538/20 Ertu (organizație care va fi desemnată ulterior de către autorități sub numele de FETÖ/PDY mai) - Organizație teroristă güleniste/Structură de stat paralel - și acuzată de orchestrarea tentativei de lovitură de stat din 15 iulie 2016). Aceste articole au susținut că reclamantul a efectuat interceptări ilegale în numele În scopul de a crea o arhivă de înregistrări destinată a fi utilizată de această structură pentru șantaj.

Acțiunea în despăgubire intentată de reclamant cu privire la articolele de presă în litigiu a fost respinsă de instanțele naționale care au considerat că aceste articole au drept scop informarea publicului și nu aduce atingere drepturilor de personalitate ale reclamantului ; că, în conformitate cu o idee larg răspândită în limba publică la momentul faptelor, structura paralelă a avut interceptări ilegale; că presa nu era obligată să caute veridicitatea unei afirmații care era conformă cu realitatea aparentă și că articolele în cauză erau acoperite de libertatea presei. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul se plângea de o încălcare a autorităților naționale de a-și proteja dreptul la protecția reputației împotriva articolelor de presă în litigiu care îi demascau identitatea și îl declarau membru al unei organizații criminale.

În această privință, Tribunalul susține că, contrar celor afirmate în aceste articole, nu era acuzat de a fi acuzat de o organizație criminală în cadrul anchetei penale care fusese deschisă împotriva sa la momentul faptelor.

A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată, în sensul articolului 8 alineatul (1) din convenție în temeiul articolelor în litigiu (Von Hannover c. Germania, nr. 59320/00, § 50 CEDH 2004 VI, Sanchez Cardenas c. Norvegia, nr. 12148/03, § 38, 4 octombrie 2007, Pfeifer c. Austria, n 12556/03, § 35, 15 noiembrie 2007, A. c. Norvegia, n 28070/06, § 64, 9 aprilie 2009, Polanco Torres și Movilla Polanco c. Spania, nr 34147/06, § 40, 21 septembrie 2010, Axel Springer AG c. Germania [GC], nr 39954/08, § 83, 7 februarie 2012 și Petrie c. Italia, n 2532/12, § 39, 18 mai 2017) În cazul în care, în cadrul exercitării acestui drept a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 8 alineatul (2)? În special, instanțele interne au efectuat, în deciziile lor, o balanță adecvată, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții, între dreptul reclamantului la respectarea vieții private și dreptul părții adverse la libertatea de exprimare (Axel Springer AG citată anterior, §§ 89-95), 7 februarie 2012, Von Hannover c. Germania (n [GC], n 40660/08 și 60641/08, § 108 113, CEDO 2012; a se vedea, de asemenea, Couderc și Hachette Filipacchi Associates France [GC], n 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extracturi)), având în vedere în special modul în care informațiile publicate și baza lor de date factuale, precum și conținutul,

forma și impactul articolelor în litigiu

Communiquée le 6 octobre 2020 Publié le 26 octobre 2020

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 4538/20 Ertuğrul YETKİN contre la Turquie introduite le 6 janvier 2020

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne plusieurs articles de presse, accompagnés du nom complet et d’une photo du requérant, qui désignaient l’intéressé, un chef de police à l’époque des faits, comme un membre de « la structure parallèle » (organisation qui sera désignée ultérieurement par les autorités sous le nom de « FETÖ/PDY » - Organisation terroriste güleniste/Structure d’État parallèle - et accusée d’avoir orchestré la tentative de coup d’État du 15 juillet 2016). Ces articles alléguaient que le requérant effectuait des écoutes illégales pour le compte de « la structure parallèle » afin de créer une archive d’enregistrements destinée à être utilisée par cette structure pour faire des chantages.

L’action en dommages et intérêts intentée par le requérant concernant les articles de presse litigieux a été rejetée par les juridictions nationales qui ont considéré que ces articles visaient à informer le public et non pas à porter atteinte aux droits de personnalité du requérant ; que, selon une idée répandue dans l’opinion publique à l’époque des faits, la structure parallèle effectuait des écoutes illégales ; que la presse n’était pas obligée de rechercher la véracité d’une allégation qui était conforme à la réalité apparente et que les articles litigieux étaient couverts par la liberté de presse. Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant se plaint d’un manquement des autorités nationales de protéger son droit à la protection de la réputation contre les articles de presse litigieux qui dévoilaient son identité et le désignaient membre d’une organisation criminelle.

Il soutient à cet égard que, contrairement à ce qu’il était allégué dans ces articles, il n’était pas accusé d’appartenir à une organisation criminelle dans le cadre de l’enquête pénale qui avait été ouverte contre lui à l’époque des faits.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de sa vie privée, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention à raison des articles litigieux ( Von Hannover c. Allemagne , n o 59320/00, § 50, CEDH 2004 ‑ VI, Sanchez Cardenas c. Norvège , n o 12148/03, § 38, 4 octobre 2007, Pfeifer c. Autriche , n o 12556/03, § 35, 15 novembre 2007, A. c. Norvège , n o 28070/06, § 64, 9 avril 2009, Polanco Torres et Movilla Polanco c. Espagne , n o 34147/06, § 40, 21 septembre 2010, Axel Springer AG c. Allemagne [GC], n o 39954/08, § 83, 7 février 2012, et Petrie c. Italie , n o 25322/12, § 39, 18 mai 2017) ? 2. Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 ? En particulier, les juridictions internes ont-elles effectué, dans leurs décisions, une mise en balance adéquate, dans le respect des critères établis par la jurisprudence de la Cour, entre le droit du requérant au respect de sa vie privée et le droit de la partie adverse à la liberté d’expression ( Axel Springer AG , précité, §§ 89-95), 7 février 2012, Von Hannover c. Allemagne (n o 2) [GC], n os 40660/08 et 60641/08, §§ 108 ‑ 113, CEDH 2012 ; voir également Couderc et Hachette Filipacchi Associés c. France [GC], n o 40454/07, § 93,

CEDH 2015 (extraits)) eu égard notamment au mode d’obtention des informations publiées et leur base factuelle ainsi qu’au contenu, à la forme et aux répercussions des articles litigieux ?