Volkov împotriva Rusiei și alte 6 cereri

Comunicat la 15 februarie 2018 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 72316/17 Leonid Mikeylovich VOLKOV împotriva Rusiei și alte 6 cereri (a se vedea lista anexată) OBIECTUL CAUZELOR La 2 martie 2017 Fundația Anti-Corupție (ACF), o organizație din Moscova care nu are scop lucrativ, a publicat un video care presupune corupția din partea primului ministru rus. Dl A. Navalnyy a notificat guvernului Moscovei intenția de a organiza o marș și o demonstrație la 26 martie 2017. La 16 martie 2017, guvernul Moscova a răspuns că o marș ar obstrucționa traficul sau ar pune în pericol drepturile sau interesele altora și că locația preferată a fost prea mică pentru a găzdui o demonstrație mare. La 26 martie 2017 s-au desfășurat demonstrații similare în multe orașe ruse.

Primul reclamant a prezentat o difuzare live la canalul Navalnyy.Live Youtube de la biroul ACF în legătură cu evenimentele publice în curs de desfășurare atunci când poliția a sosit la biroul ACF în vederea unei alerte de bombă primite. Reclamanții au fost arestati și condamnați pentru nerespectare, inclusiv prin rezistență la un ordin legal de către un ofițer de poliție. Primul reclamant a fost condamnat la zece zile de detenție administrativă; ceilalți solicitanți au fost condamnați la șapte zile de detenție administrativă. 35 § 1 din Convenție pentru plângerea lor în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție cu privire la privarea de libertate la 26 și 27 martie 2017 (escortarea administrativă și arestarea administrativă)?

În special, menționând că (i) această privare de libertate a fost legată de o infracțiune, pedepsită de pedeapsa de detenție administrativă (административной арест ) și (ii) că reclamanții au fost condamnați pentru această infracțiune, au avut vreo perspectiva de succes în ceea ce privește ridicarea problemelor conexe în timpul propriilor procese, în cadrul recursului sau al procedurii de revizuire suplimentare? 1.2. Fiecare reclamant a fost privat de libertatea sa în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție?

72316/17, 72319/17, 72365/17, 72366/17 și 72370/17: Cerința de imparțialitate obiectivă în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție a fost încălcată în absența unei părți judecătorești la ședințe de proces (a se vedea Karelin c. Rusia , nr. 926/08, 20 septembrie 2016)? Are absența unui efect suspensiv al unui recurs împotriva condamnării administrative subminează dreptul de recurs al fiecărui reclamant de a-și revizui condamnarea sau sentința, în încălcarea articolului 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție (compară Shvydka c. Ucraina , nr. 17888/12, §§ 48-55, 30 octombrie 2014)? În ceea ce privește aplicarea nr. 79376/17: 4.1. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție (comparatul Frumkin c. Rusia , nr. 74568/12, §§ 165-66, CEDH 2016 (extrageri))?

În special: a fost oferită o oportunitate rezonabilă de a-și prezenta cazul și acest lucru în condiții care nu l-au plasat într-un dezavantaj substanțial față de adversarul său (dacă ar fi)? În special, a oferit el ocazie rezonabilă de a contesta dovezile adverse și de a-și adăuga propriile dovezi, de exemplu, prin examinarea autorilor a oricărei mărturii adverse scrise (art. 6 § 3 litera (d)) sau prin adăugarea în dovadă a unei înregistrări video? Apărarea a fost în măsură să obțină această înregistrare de la sine și, în caz contrar, a fost refuzul instanței de a ajuta apărarea în necesitatea depunerii unor astfel de dovezi în încălcarea articolului 6 din Convenție? Având în vedere motivul său de nedreptate și refuzul său de acuzații de fapt, reclamantul a fost dovedit vinovat în conformitate cu legea cu privire la puterea probelor adverse, care nu era, în mod evident, insuficient pentru a respinge presunția de inocence?

În special: A fost adecvat să se bazeze pe înregistrarea infracțiunii și informațiile conținute ca dovezi care confirmă vinovăția pârâtului? Care a fost valoarea probativă a dosarului de escorte și a dosarului de arest sau a altor documente similare compilate de oficialii sau autoritățile la originea urmăririi împotriva inculpatului? Raporturile preliminare (netestate la proces) făcute de ofițeri Sa. și Zh. suficient pentru a dispărea orice îndoieli care ar putea fi în ceea ce privește art. 2 din Convenție? Care era conținutul precis al acestor rapoarte și cum au fost evaluate în judecată sau în apel în ceea ce privește confirmarea elementelor corpusului delicti (adică refuzul acuzatului de a respecta ordinele repetate de la acei/alți ofițeri de a părăsi clădirea)?

4.2. În ceea ce privește considerațiile de mai sus, a existat o încălcare a articolului 6 § 2 din Convenție (în comparație cu Telfner v. Austria , nr. 33501/96 , §§ 18-20, 20 martie 2001, și Frumkin , citat mai sus § 166)? În ceea ce privește aplicarea nr. 72316/17: A existat o „interferență” de către o autoritate publică cu dreptul dlui Volkov la libertate de exprimare, și anume libertatea sa de a transmite informații și idei (în comparație Ibrahimov și alții c. Azerbaidjan , nr. 69234/11 și alții 2 §§ 70-73, 11 februarie 2016)? În special, a fost constatat în procedura internă că intervenția poliției a avut o bază reală și suficientă de fapt, din cauza riscului de explozie sau incendiu; că un ordin specific dat reclamantului (și că nu a respectat) a fost legal în temeiul dreptului rus?

Poliția a acționat în conformitate cu procedurile relevante cum ar fi aplicabile pentru evacuare în circumstanțe legate de alerte sau alarme de incendiu? În cazul în care a existat o „interferencia” de către o autoritate publică: această interferență a fost „prevăzută prin lege” și „necesar într-o societate democratică” în temeiul articolului 10 din Convenție?

Autoritățile interne au adăugat motive relevante și suficiente în ceea ce privește existența interferenței și justificarea acesteia și au bazat concluziile lor pe o evaluare acceptabilă a faptelor (a se vedea Makhmudov c. Rusia , nr. 35082/04 , §§ 67-72, 26 iulie 2007, și Terentyev c. Rusia , nr. 25147/09 , §§ 20-24, 26 Ianuarie 2017), având în vedere, de asemenea, cerințele impuse de Curtea Supremă Plenară a Rusiei în Hotărârea nr. 21 din 27 iunie 2013 (a se vedea Lashmankin și alții c. Rusia , nr. 57818/09 și altele 14 § 359, 7 februarie 2017)? ANEXA nr. Cerere nr. Lodgedd on Solicitant Data nașterii Loc de reședință reprezentat de 72316/17 30/09/2017 Leonid Mikhaylovich VOLKOV 10/11/1980 Moscova Konstantin Ilyich TEREKHOV 72319/17 Konstantin Aleksandrovich SHIROKOV 13/01/1990 Moscova 72365/17 Oksana Viktorovna BAULINA 01/11/1979 Vladimir 72366/17 Anna Nikolayevna REVONENKO 09/03/1994 Vladimir 72370/17 Anton Sergeyevich GLEMBO 21/08/1989 Moscova 71779/17 27/09/2017 Yekaterina Igorevna KENAREVA 13/03/1988 Moscova Kamalia MEHTIYEVA 79376/17 15/11/2017 Vladislav Sergeyevich MOSIN 09/07/1988 Omsk

Communicated on 15 February 2018

THIRD SECTION

Application no. 72316/17 Leonid Mikhaylovich VOLKOV against Russia and 6 other applications (see list appended) SUBJECT MATTER OF THE CASEs On 2 March 2017 the Anti-Corruption Foundation (ACF), a Moscow ‑ based not-for-profit organisation, published a video alleging corruption on the part of the Russian Prime Minister. Mr A. Navalnyy notified the Moscow government of the intention to hold a march and a demonstration on 26 March 2017. On 16 March 2017 the Moscow government replied that a march would obstruct traffic or otherwise impinge upon others’ rights or interests and that the preferred venue was too small to accommodate a large demonstration. On 26 March 2017 similar demonstrations were held in many Russian towns.

The first applicant was presenting a live broadcast at the Navalnyy.Live Youtube channel from the ACF office in relation to the ongoing public events when the police arrived at the ACF’s office in view of a bomb alert they had received. The applicants were arrested and convicted of non-compliance with, including by way of resistance to, a lawful order by a police officer. The first applicant was sentenced to ten days of administrative detention; the other applicants were sentenced to seven days of administrative detention. Common QUESTIONS tO THE PARTIES 1.1. Have the applicants complied with the six-months rule under Article 35 § 1 of the Convention for their complaint under Article 5 § 1 of the Convention about the deprivation of liberty on 26 and 27 March 2017 (administrative escorting and administrative arrest)?

In particular, noting that (i) this deprivation of liberty was related to an offence, which was punishable by the penalty of administrative detention ( административный арест ) and (ii) that the applicants were convicted of this offence, did they have any prospect of success in raising the related matters during their own trials, in the appeal or further review proceedings? 1.2. Was each applicant deprived of his or her liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention? ADDITIONAL CASE-SPECIFIC qUESTIONS tO THE PARTIES As to applications nos.

72316/17, 72319/17, 72365/17, 72366/17 and 72370/17: 2. Was the requirement of objective impartiality under Article 6 § 1 of the Convention violated in the absence of a prosecuting party at the trial hearings (see Karelin v. Russia , no. 926/08, 20 September 2016)? 3. Did the absence of suspensive effect of an appeal against the sentence of administrative detention undermine each applicant’s right of appeal to have his or her conviction or sentence reviewed, in breach of Article 2 of Protocol No. 7 to the Convention (compare Shvydka v. Ukraine , no. 17888/12, §§ 48-55, 30 October 2014)? As to application no. 79376/17: 4.1. Did the applicant have a fair hearing as required by Article 6 § 1 of the Convention (compare Frumkin v. Russia , no. 74568/12, §§ 165-66, ECHR 2016 (extracts))?

In particular: - Was he afforded a reasonable opportunity to present his case and this under conditions that did not place him at a substantial disadvantage vis ‑ à ‑ vis his opponent (if any)? In particular, was he afforded a reasonable opportunity to contest the adverse evidence and to adduce his own evidence, for instance, by way of examining the authors of any adverse written testimonies (Article 6 § 3(d)) or by adducing in evidence a video recording? Was the defence able to obtain this recording by themselves and, if not, was the court’s refusal to assist the defence in requiring submission of such evidence in breach of Article 6 of the Convention? - Having regard to his not-guilty plea and his denial of the factual accusations, was the applicant proven guilty according to law on the strength of the adverse evidence, which was not manifestly insufficient for rebutting the presumption of innocence?

In particular: - Was it appropriate to rely on the offence record and the information it contained as evidence confirming the defendant’s guilt? - What was the probative evidentiary value of the escorting record and the arrest record or other similar documents compiled by the officials or authorities at the origin of the prosecution against the defendant? - Were the pre-trial reports (untested at the trial) made by officers Sa. and Zh. sufficient to dispel any doubts that might be in terms of Article 6 § 2 of the Convention? What were the precise contents of those reports and how were they assessed in the trial or appeal judgments in terms of confirming elements of the corpus delicti (i.e. the defendant’s refusal to comply with the repeated orders from those/other officers to leave the building)?

4.2. With reference to the above considerations, was there a violation of Article 6 § 2 of the Convention (compare with Telfner v. Austria , no. 33501/96, §§ 18-20, 20 March 2001, and Frumkin , cited above, § 166)? As to application no. 72316/17: 5. Was there an “interference” by a public authority with Mr Volkov’s right to freedom of expression, namely his freedom to impart information and ideas (compare Ibrahimov and Others v. Azerbaijan , nos. 69234/11 and 2 others, §§ 70-73, 11 February 2016)? In particular, was it ascertained in the domestic proceedings that the police intervention had had an actual and sufficient factual basis on account of a risk of explosion or fire; that a specific order given to the applicant (and that he had failed to comply with) was lawful under Russian law?

Did the police act in compliance with the relevant procedures such as applicable for the evacuation in circumstances relating to bomb alerts or fire alarms? If there was an “interference” by a public authority: - Was this interference “prescribed by law” and “necessary in a democratic society” under Article 10 of the Convention? - Did the domestic authorities adduce relevant and sufficient reasons regarding the existence of the interference and justification for it, and base their conclusions on an acceptable assessment of the facts (see Makhmudov v. Russia , no. 35082/04, §§ 67-72, 26 July 2007, and Terentyev v. Russia , no. 25147/09, §§ 20-24, 26 January 2017), also having regard to the requirements imposed by the Plenary Supreme Court of Russia in Ruling No. 21 of 27 June 2013 (see Lashmankin and Others v. Russia , nos.

57818/09 and 14 others, § 359, 7 February 2017)? ANNEX No. Application no. Lodged on Applicant Date of birth Place of residence Represented by 72316/17 30/09/2017 Leonid Mikhaylovich VOLKOV 10/11/1980 Moscow Konstantin Ilyich TEREKHOV 72319/17 Konstantin Aleksandrovich SHIROKOV 13/01/1990 Moscow 72365/17 Oksana Viktorovna BAULINA 01/11/1979 Vladimir 72366/17 Anna Nikolayevna REVONENKO 09/03/1994 Vladimir 72370/17 Anton Sergeyevich GLEMBO 21/08/1989 Moscow 71779/17 27/09/2017 Yekaterina Igorevna KENAREVA 13/03/1988 Moscow Kamalia MEHTIYEVA 79376/17 15/11/2017 Vladislav Sergeyevich MOSIN 09/07/1988 Omsk