Comunicat la 19 iunie 2017 Aleksey Anatolyevich NAVALNYY depus împotriva Rusiei la 4 aprilie 2017 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Aleksey Anatolievich Navalnyy, este un național rus, care s-a născut în 1976 și trăiește la Moscova. El este reprezentat în fața Curții de către dna O. Mikhaylova, avocat practicant la Moscova. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un activist politic, un lider de opoziție, un campanient anti-corupție și un blogger popular. El conduce în prezent o campanie electorală pentru alegerile prezidențiale în 2018. La 14 martie 2017, reclamantul a notificat Guvernul Moscovei despre intenția sa de a organiza și de a organiza o marș și o reuniune în centrul Moscovei la 26 martie 2017. Scopul evenimentelor publice a fost de a solicita investigarea corupției de către funcționarii ruși mai mari. La 16 martie 2017, Departamentul de Securitate Regională și Anti-Corupție din Moscova a informat reclamantul că marșul ar putea să perturbe traficul și drepturile neparticipanților. La 26 martie 2017, reclamantul a participat la o marș pașnică pe strada Tverskaya. La ora 14:28, el a fost arestat de poliție, plasat într-un autobuz de poliție și a fost dus la stația de poliție Konkovo din Moscova. Reclamantul a fost acuzat de organizare a șederii simultane în masă și (sau) circulație a cetățenilor în locuri publice care au provocat încălcarea ordinii publice în temeiul articolului 20.2.2 § 1 din Codul de infracțiuni administrative („CAO”). La 27 martie 2017, reclamantul a fost adus la Curtea de district Tverskoy din Moscova. Curtea l-a considerat vinovat de încălcarea procedurii stabilite pentru organizarea sau conducerea evenimentelor publice în temeiul articolului 20.2 § 1 din CAO și l-a condamnat la o amendă RUB 20.000. După ce a anunțat hotărârea în acest caz, instanța a informat reclamantul că el a fost, de asemenea, acuzat că nu a respectat o ordine legală a unui ofițer de poliție și că acest caz va fi examinat imediat. Solicitările reclamantului de a suspenda audierea și de a-i oferi timp adecvat pentru a pregăti procesul, de a-i pune la îndoială pe martorii oculari a arestării sale și pe doi ofițeri de poliție care au elaborat rapoartele care prezintă evenimentele din 26 martie 2017 au fost respinse. Reclamantul a fost considerat vinovat de încălcarea articolului 19.3 § 1 din CAO și condamnat la detenție administrativă timp de 15 zile. Curtea de district se bazează în principal pe înregistrările administrative de arest și infracțiuni administrative și pe rapoartele ofițerilor de poliție. La 30 martie 2017, Curtea de Oraș din Moscova a examinat apelul reclamantului. A refuzat să pună la îndoială martorii arestului reclamantului la cererea sa și a respins întrebările reclamantului adresate ofițerilor de poliție în timpul examinării lor. Curtea de Oraș din Moscova a susținut pe deplin concluziile instanței de district și a respins apelul reclamantului. Pentru rezumat al legislației și practicilor interne relevante, a se vedea Lashmankin și alții c. Rusia , nr. 57818/09 și 14 altele §§§ 216-312, 7 februarie 2017. COMPLAINTE Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 din Convenție că arestarea și detenția sa asupra rezidenției a fost ilegală și arbitrară. În plus, în temeiul articolului 6 §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ § și §§ §§ §§ §§ § . În special, el a susținut că instanțele au încălcat principiul egalității de arme pentru că au respins argumentele sale, au refuzat să pună la îndoială martorii apărării și s-au bazat pe declarațiile și rapoartele ofițerilor de poliție. Reclamantul nu a fost furnizat timp adecvat pentru a pregăti al doilea proces privind încălcarea articolului 19.3 din Codul de infracțiuni administrative. În temeiul articolelor 10 și 11 din Convenție, reclamantul se plânge că autoritățile au interferat ilegal și arbitrar cu drepturile sale la libertatea de exprimare și libertatea de adunare pașnică. Referindu-se la art. 18 coroborat cu art. 5 din Convenție, reclamantul se plâng că prin deținerea lui autoritățile au intenția de a-l exclude din viața politică și de a-l împiedica să continue campania împotriva corupției. Având în vedere acuzațiile specifice ale reclamantului în ceea ce privește arestarea și detenția sa în reținere, privarea de libertate a reclamantului a fost compatibilă cu cerințele articolului 5 § 1 din Convenție? În special: (a) Care au fost motivele legale pentru arestarea și detenția anterioară a reclamantului? (b) Privarea de libertate a reclamantului a urmărit vreun scop enumerat în art. 5 § 1 din Convenție? Reclamantul a fost informat prompt de motivele arestării administrative și de acuzațiile în temeiul art. 19.3 din Codul de infracțiuni administrative împotriva acestuia, conform art. 5 § 2 din Convenție? Având în vedere acuzațiile specifice ale reclamantului în ceea ce privește procedura administrativă, a primit o audiere echitabilă de către un tribunal independent și imparțial, în conformitate cu art. 6 §§ § 1 și lit. (b) și (d) din Convenție? Guvernul este invitat să răspundă, în special, următoarele întrebări: (a) procedura în care dovezile au fost admise și examinate respectă principiile procedurii adversare și egalității de arme, conform articolului 6 § 1 din Convenție? (b) reclamantul a acordat timp și facilități adecvate pentru pregătirea apărării sale în cadrul procedurii în temeiul articolului 19.3 din Codul de infracțiuni administrative, conform articolului 6 alineatul (3) litera (b) din Convenție? (c) A fost reclamantul capabil să examineze martorii împotriva lui și să obțină prezența martorilor în numele său în aceleași condiții ca martorii împotriva lui, așa cum se prevede în art. 6 § 3 lit. (d) din Convenție? Având în vedere scrisoarea autorităților din 16 martie 2017, prin care nu au aprobat nici refuzat să permită marșul și reuniunea din 26 martie 2017, aceste evenimente publice au fost organizate și desfășurate în conformitate cu legislația aplicabilă? Dispersarea marșului și a colectării, arestarea, detenția și procedurile administrative împotriva acestuia au interferat cu drepturile reclamantului în temeiul articolelor 10 și 11 din Convenție? A fost această interferență prescrisă de lege și „necesar într-o societate democratică” în sensul articolelor 10 § 2 și 11 § 2 din Convenție? Restricțiile impuse de stat în acest caz, presupuse în conformitate cu articolele 5, 10 și 11 din Convenție, au fost aplicate în alt scop decât cele prevăzute de aceste dispoziții, în contravenție cu art. 18 din Convenție (a se vedea Gusinskiy c. Rusia , nr. 70276/01, CEDH 2004 IV)?
Communicated on 19 June 2017
Application no. 25809/17
Aleksey Anatolyevich NAVALNYY
against Russia
lodged on 4 April 2017
The applicant, Mr Aleksey Anatolyevich Navalnyy, is a Russian national, who was born in 1976 and lives in Moscow. He is represented before the Court by Ms O. Mikhaylova, a lawyer practising in Moscow.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant is a political activist, opposition leader, anti-corruption campaigner and popular blogger. He is currently running an electoral campaign for the presidential elections in 2018.
On 14 March 2017 the applicant notified the Moscow Government about his intention to organise and hold a march and a gathering in the centre of Moscow on 26 March 2017. The aim of the public events was to demand investigation of corruption by higher Russian officials.
On 16 March 2017 the Regional Security and Anti-Corruption Department of Moscow informed the applicant that the march was likely to disrupt traffic and breach rights of non-participants.
On 26 March 2017 the applicant participated in a peaceful march on Tverskaya street. At 2.28 p.m. he was arrested by the police, placed in a police bus and taken to the Konkovo police station of Moscow. The applicant was accused of organisation of mass simultaneous stay and (or) movement of citizens in public places which caused breach of public order under Article 20.2.2 § 1 of the Code of Administrative offences (“CAO”). He spent the night in the police station.
On 27 March 2017 the applicant was brought to the Tverskoy District Court of Moscow. The court found him guilty of a breach of the established procedure for the organisation or conduct of public events under Article
20.2 § 1 of CAO and sentenced him to a RUB 20,000 fine. Having announced the judgment in this case, the court informed the applicant that he was also accused of failure to obey a lawful order of a police officer and that this case would be examined right away. The applicant’s requests to adjourn the hearing and provide him with adequate time to prepare for the trial, to question the eyewitnesses of his arrest and two police officers who had drawn up the reports depicting the events of 26 March 2017 was dismissed. The applicant was found guilty of breach of Article 19.3 § 1 of CAO and sentenced to administrative detention for 15 days. The district court relied mainly on the administrative arrest and administrative offence records and the police officers’ reports.
On 30 March 2017 the Moscow City Court examined the applicant’s appeal. It refused to question the eyewitnesses of the applicant’s arrest on his request and disallowed the applicant’s questions to the police officers during their examination. The Moscow City Court fully endorsed the district court’s findings and rejected the applicant’s appeal.
B.
Relevant domestic law
For summary of relevant domestic law and practice see
Lashmankin and Others v. Russia
, no. 57818/09 and 14 others, §§ 216-312, 7
February 2017.
The applicant complains under Article 5 of the Convention that his arrest and detention on remand has been unlawful and arbitrary.
He further complains under Article 6 §§ 1 and 3 (b) and (d) of the Convention that the proceedings in which he was convicted of the administrative offences fell short of the guarantees of a fair hearing. In particular, he alleged that the courts breached the principle of equality of arms because they rejected his arguments, refused to question the defence witnesses, and relied on the statements and reports of the police officers. Moreover, the applicant could not examine the latter because the court disallowed his questions. The applicant was not provided with adequate time to prepare for the second trial concerning breach of Article 19.3 of the Code of Administrative Offences.
Under Articles 10 and 11 of the Convention the applicant complains that the authorities had unlawfully and arbitrarily interfered with his rights to freedom of expression and freedom of peaceful assembly.
Referring to Article 18 in conjunction with Article 5 of the Convention, the applicant complains that by detaining him the authorities intended to exclude him from political life and to prevent him from further anti
‑
corruption campaign.
1.
Having regard to the applicant’s specific allegations in respect of his arrest and detention on remand, was the applicant’s deprivation of liberty compatible with the requirements of Article 5 § 1 of the Convention? In particular:
(a)
What were the legal grounds for the applicant’s arrest and pre-trial detention?
(b)
Did the applicant’s deprivation of liberty pursue any aim enumerated in Article 5 § 1 of the Convention?
2.
Was the applicant informed promptly of the reasons for his administrative arrest and of charges under Article 19.3 of the Code of Administrative Offences against him, as required by Article 5 § 2 of the Convention?
3.
Having regard to the applicant’s specific allegations in respect of the administrative proceedings, did he receive a fair hearing by an independent and impartial tribunal in accordance with Article 6 §§ 1 and 3 (b) and (d) of the Convention? The Government are invited to answer, in particular, the following questions:
(a)
did the procedure in which the evidence was admitted and examined comply with the principles of adversarial proceedings and equality of arms, as required by Article 6 § 1 of the Convention?
(b)
was the applicant afforded adequate time and facilities for the preparation of his defence in the proceedings under Article 19.3 of the Code of Administrative Offences, as required by Article 6 § 3 (b) of the Convention?
(c)
was the applicant able to examine witnesses against him and obtain the attendance of witnesses on his behalf under the same conditions as witnesses against him, as required by Article 6 § 3 (d) of the Convention? Was the admission of police officers’ statements compatible with Article 6 §§ 1 and 3 (d) of the Convention?
4.
Having regard to the authorities’ letter of 16 March 2017, by which they neither approved nor refused to allow the march and the gathering on 26
March 2017, were these public events organised and held in accordance with applicable law?
5.
Did the dispersal of the march and the gathering, the applicant’s arrest, detention and administrative proceedings against him interfere with the applicant’s rights under Articles 10 and 11 of the Convention? Was that interference prescribed by law and “necessary in a democratic society” within the meaning of Articles 10 § 2 and 11 § 2 of the Convention?
6.
Were the restrictions imposed by the State in the present case, purportedly pursuant to Articles 5, 10 and 11 of the Convention, applied for a purpose other than those envisaged by these provisions, contrary to Article
18 of the Convention (see
Gusinskiy v. Russia
, no. 70276/01, ECHR 2004
‑
IV)?