- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 20 februarie 2018
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 2
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 2
Bopkhoyeva împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1990 și locuiește în Galashki, Republica Ingușetică. La 11 decembrie 2009, reclamantul a fost răpit de către S. cu intenţia de a se căsători cu ea. Mama reclamantului s-a opus căsniciei şi, în aceeaşi zi, rudele lui S. au dus reclamantul înapoi la casa mamei ei. La 12 decembrie 2009, rudele tatălui decedat al reclamantului au făcut ca reclamantul să se întoarcă la S.’s, din cauza presupusului consum al căsătoriei. De asemenea, au ameninţat că-l va ucide pe S., în cazul în care reclamantul decide să-l părăsească. Reclamantul a trebuit să locuiască cu familia lui S. ca soţie. Căsnicia nu a fost înregistrată oficial. Ea a fost încuiată într - o cameră fără a fi capabilă să comunice cu oameni din afara familiei S.. S-a mutat într-un alt oraş.
În ocazii rare sora lui S. a lăsat reclamantul să-şi folosească telefonul mobil ca să poată suna la mama ei. Ea s - a plâns că familia lui S., în special soacra ei, a tratat - o slab. Ea nu se simţea bine şi se plângea de ameţeli, amorţirea maxilarului inferior şi dificultăţile de a respira. Potrivit mamei reclamantului, reclamantul i-a spus odată că soacra ei nu a lăsat-o să-l vadă pe S. și a susținut că reclamantul nu va dura mai mult de două luni de trai cu ei. În mai multe ocazii reclamantul a pierdut conştiinţa şi spumă la gură. La 28 decembrie 2009, reclamantul a fost dus la un spital municipal. Doctorul a diagnosticat-o cu colică renală. La 29 decembrie 2009, în timpul unei vizite la spital, reclamantul a fost diagnosticat cu otrăvire de substanţă necunoscută.
10. La 1 februarie 2010, reclamantul s-a scufundat din nou la gură şi a fost dus la spital. A fost eliberată în aceeaşi zi. 11. La 2 februarie 2010, reclamantul a pierdut conştiinţa şi a fost dus la spital. Un practicant general şi un neuropatologist a examinat-o. A fost diagnosticată cu stres şi supradoză de sedativi şi plasată într-o unitate de îngrijire intensivă. Ulterior a fost diagnosticată cu encefalopatie post-hipoxică şi starea vegetativă. Ea nu a recăpătat conştiinţa de atunci. 12. În aprilie 2010, reclamantul a fost eliberat la îngrijirea mamei sale. 13. La 23 septembrie 2010, mama reclamantului s-a plâns la departamentul de poliție locală și la biroul procurorului că reclamantul a fost reținut în mod puternic de către familia S. în condiții inumane care au condus la deteriorarea sănătății și comei sale.
14. La 10 octombrie 2010, investigatorul a refuzat să inițieze proceduri penale împotriva familiei S. pentru acuzarea de instigare a sinuciderii și a cauzat daune la sănătate. 15. La 24 octombrie 2011, mama reclamantului a depus o altă plângere la departamentul de poliție locală, susținând că reclamantul a fost otrăvit în timp ce stătea la casa lui S.. De asemenea, ea a declarat că reclamantul a fost bătut în mod repetat şi privat de libertate. 16. Potrivit raportului medical legist încheiat la 8 noiembrie 2011, un stat vegetativ, similar cu al reclamantului, ar putea fi cauzat în principal de intoxicație. Cu toate acestea, expertul nu a putut determina cauza condiției reclamantului. 17. La 24 noiembrie 2011, investigatorul a refuzat să intenteze proceduri penale împotriva familiei S.. Reclamantul a făcut apel.
18. La 29 iulie 2012, procurorul de supraveghere a anulat decizia din 24 noiembrie 2011 și a ordonat anchete suplimentare asupra acestei chestiuni. 19. La 3 august 2012, investigatorul a refuzat să inițieze proceduri penale cu privire la acuzațiile de tentativă de crimă. 20. La 1 octombrie 2012, investigatorul a refuzat să inițieze proceduri penale cu privire la acuzațiile de a provoca daune grave la sănătate. Reclamantul a făcut apel. 21. La 26 iulie 2013, Curtea de district Sunzhenskiy a Republicii Ingushetiya a anulat decizia din 1 octombrie 2012. Curtea a remarcat că ancheta era incompletă. Anchetatorul nu a reușit (1) să pună la îndoială o serie de martori importanți și (2) să determine cauza condiției reclamantului.
22. La 26 septembrie 2013, investigatorul a refuzat să creeze o procedură penală care reiterează argumentul său întemeiat în decizia din 1 octombrie 2013. 23. La 15 ianuarie, 14 martie și 21 mai 2014, șeful adjunct al departamentului de poliție de district a ordonat o nouă anchetă menționând că ancheta anterioară era incompletă. 24. La 18 ianuarie și 18 martie 2014, investigatorul a refuzat să deschidă o investigație penală care reproduce literele anterioare din 1 octombrie 2012 și 26 septembrie 2013. 25. La 21 mai 2014, investigatorul a refuzat din nou să deschidă o anchetă penală. În plus față de concluziile sale anterioare, el a studiat dosarul medical al reclamantului și a concluzionat că nu conține informații contabile pentru cauza bolii sale medicale.
26. La 28 februarie 2015, procurorul adjunct a anulat decizia din 21 mai 2014 și a ordonat o anchetă suplimentară. 27. Materialele de caz prezentate de Guvern conțin două decizii din 6 martie 2015. Prima decizie a fost luată de către investigatorul care a refuzat să creeze o anchetă penală în cazul reclamantului. A doua decizie a fost luată de procurorul adjunct de district, care a ordonat o nouă anchetă. Guvernul nu a informat despre rezultatul procedurii.
4. The applicant was born in 1990 and lives in Galashki, Ingushetia Republic.
On 11 December 2009 the applicant was abducted by S. with intent to marry her. The applicant’s mother opposed the marriage and on the same day S.’s relatives took the applicant back to her mother’s house.
On 12 December 2009 the relatives of the applicant’s deceased father made the applicant go back to S.’s, because of the presumed consummation of the marriage. They also threatened to kill S., should the applicant decide to leave him.
The applicant had to live with S.’s family as his wife. The marriage was not officially registered. She was kept locked in a room without being able to communicate with people outside S.’s family. S. moved to a different town. On rare occasions S.’s sister let the applicant use her mobile phone so that she could call her mother. She complained that S.’s family, especially her mother-in-law, treated her poorly. She did not feel well and complained about dizziness, numbing of the lower jaw and difficulty to breathe. According to the applicant’s mother, the applicant told her once that her mother-in-law did not let her see S. and claimed that the applicant would not last living with them longer than two months. On several occasions the applicant lost consciousness and foamed at the mouth.
On 28 December 2009 the applicant was taken to a municipal hospital. The doctor diagnosed her with renal colic.
On 29 December 2009 during another visit to hospital the applicant was diagnosed with poisoning by unknown substance.
On 1 February 2010 the applicant foamed at the mouth again and was taken to hospital. She was released on the same day.
On 2 February 2010 the applicant lost consciousness and was taken to hospital. A general practitioner and a neuropathologist examined her. She was diagnosed with stress and overdose of sedatives and placed in an intensive care unit. Subsequently she was diagnosed with post-hypoxic encephalopathy and vegetative state. She has not regained consciousness since then.
In April 2010 the applicant was released to her mother’s care.
On 23 September 2010 the applicant’s mother complained to the local police department and prosecutor’s office that the applicant had been forcefully held by S.’s family in inhuman conditions which led to deterioration of her health and coma.
On 10 October 2010 the investigator refused to institute criminal proceedings against S.’s family on the charges of incitement of suicide and causing damage to health.
On 24 October 2011 the applicant’s mother lodged another complaint with the local police department alleging that the applicant had been poisoned while staying at S.’s house. She also stated that the applicant had been repeatedly beaten up and deprived of her liberty.
According to the forensic medical report completed on 8 November 2011, a vegetative state, similar to the applicant’s, could be caused primarily by intoxication. The expert, however, was unable to determine the cause of the applicant’s condition.
On 24 November 2011 the investigator refused to institute criminal proceedings against S.’s family. The applicant appealed.
On 29 July 2012 the supervising prosecutor quashed the decision of 24 November 2011 and ordered further inquiry into the matter.
On 3 August 2012 the investigator refused to institute criminal proceedings on the charges of attempted murder.
On 1 October 2012 the investigator refused to institute criminal proceedings on the charges of causing serious damage to health. The applicant appealed.
On 26 July 2013 the Sunzhenskiy District Court of the Ingushetiya Republic quashed the decision of 1 October 2012. The court noted that the inquiry had been incomplete. The investigator had failed (1) to question a number of important witnesses and (2) to determine the cause of the applicant’s condition.
On 26 September 2013 the investigator refused to institute criminal proceedings reiterating verbatim his reasoning set out in the decision of 1 October 2013.
On 15 January, 14 March and 21 May 2014 the deputy head of the district police department ordered a new inquiry noting that the previous inquiry had been incomplete.
On 18 January and 18 March 2014 the investigator refused to open a criminal investigation reproducing verbatim the earlier decisions of 1 October 2012 and 26 September 2013.
On 21 May 2014 the investigator again refused to open a criminal investigation. In addition to his earlier findings, he studied the applicant’s medical case-file and concluded that it did not contain information accounting for the cause of her medical condition.
On 28 February 2015 the district deputy prosecutor quashed the decision of 21 May 2014 and ordered a further inquiry.
The case-file materials submitted by the Government contain two decisions dated 6 March 2015. The first decision was taken by the investigator who refused to institute a criminal investigation in the applicant’s case. The second decision was taken by the district deputy prosecutor who ordered a new inquiry. The Government did not inform of the outcome of the proceedings.