KAZAN c. TURQUIE

Comunicat la 21 februarie 2018 Secțiunea a doua Cerere nr. 58262/10 Șer La sfârșitul procesului, participarea reclamantei și a altor inculpați la această adunare nu a fost demonstrată nici rezistența lor la forțele de ordine implicate pentru a dispersa mulțimea, toți inculpații au fost relaxați. Ulterior, aceiași protestatari, inclusiv reclamanta, au fost condamnați la plata daunelor-interese de către instanțele civile care au fost sesizate cu o acțiune reproșoară inițiată de Ministerul de Interne, pentru a obține rambursarea sumelor plătite polițiștilor răniți în timpul dispersării adunării pentru cheltuielile medicale ale acestora. Invocând art. 6 din Convenție, recurenta se plânge de lipsa motivării deciziei adoptate de instanțele civile și susține că recunoașterea răspunderii sale pentru prejudiciile corporale ale polițiștilor este neîntemeiată.

Invocând art. 10 din Convenție, recurenta susține că condamnarea sa la rambursarea sumelor plătite de Ministerul landurilor pentru îngrijirea medicală a ofițerilor de poliție răniți în timpul dispersării mulțimii se datorează participării sale la declarația de presă în litigiu, în măsura în care a fost revocată penal tocmai pentru că aceste fapte nu erau stabilite. Curtea a declarat o necunoaștere a dreptului său la libertatea de exprimare.

RĂSPUNSURI CU PĂRȚILE Instanțele interne și-au motivat în mod corespunzător deciziile, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție, în special atunci când au atribuit recurentei răspunderea pentru prejudiciul corporal suferit de agenții de poliție care au intervenit pentru a dispersa adunarea în litigiu A fost încălcată libertatea de întrunire pașnică a recurentei, în sensul articolului 11 alineatul (1) din convenție În special, condamnarea reclamantei de către instanțele civile la rambursarea sumelor plătite de Ministerul de Interne agenților de poliție răniți în timpul împrăștierii, în ciuda relaxării sale la penalitate, deoarece această acuzație nu era stabilită, poate ea să analizeze o interferență la libertatea de întrunire pașnică a celui interesat În acest sens, a fost necesară această interferență, în sensul art. 11

Communiquée le 21 février 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 58262/10 Șerıife KAZAN contre la Turquie introduite le 16 août 2010

OBJET DE L’AFFAIRE

La requérante et quarante-cinq autres individus furent poursuivis pour infraction à la loi n o 2911 sur les rassemblements et défilés publics, pour avoir participé à une déclaration de presse tenue devant le palais de justice d’Ankara. Au terme de leur procès, la participation de la requérante et des autres prévenus à ce rassemblement n’ayant pas été démontrée ni leur résistance aux forces de l’ordre intervenues pour disperser la foule, tous les prévenus furent relaxés. Par la suite, ces mêmes manifestants, y compris la requérante, furent condamnés au paiement des dommages-intérêts par les tribunaux civils saisis d’une action récursoire entamée par le ministère de l’Intérieur, pour obtenir le remboursement des sommes versées aux policiers blessés lors de la dispersion du rassemblement au titre de leurs frais médicaux.

Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaint de l’absence de motivation de la décision adoptée par les juridictions civiles et soutient que la reconnaissance de sa responsabilité pour les dommages corporels des policiers est dénuée de fondement. Invoquant l’article 10 de la Convention, la requérante soutient que sa condamnation au remboursement des sommes versées par le ministère de l’Intérieur pour les soins médicaux des agents de police blessés lors de la dispersion de la foule, est due à sa participation à la déclaration de presse litigieuse, dans la mesure où elle a été relaxé au pénal justement parce que ces faits n’étaient pas établis. Elle allègue une méconnaissance de son droit à la liberté d’expression.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Les juridictions internes ont-elles dûment motivé leurs décisions, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention, notamment lorsqu’elles ont attribué à la requérante la responsabilité du dommage corporel subi par les agents de police qui étaient intervenus pour disperser le rassemblement litigieux ? 2. Y a-t-il eu atteinte à la liberté de réunion pacifique de la requérante, au sens de l’article 11 § 1 de la Convention ? En particulier, la condamnation de la requérante par les tribunaux civils au remboursement des sommes que le ministère de l’Intérieur avait versées aux agents de police blessés lors de la dispersion du rassemblement, ce malgré sa relaxe au pénal parce que cette accusation n’était pas établie, peut-elle s’analyser un une ingérence à la liberté de réunion pacifique de l’intéressée ? Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle nécessaire, au sens de l’article 11 § 2 ?