AFFAIRE KILICI c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

27.11.2018

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Article 3 - Traitement inhumain) (Volet matériel)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE KILICI c. TURQUIE (CtEDO, 2018)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA KILICI c. TURCIA (solicitarea nr. 32738/11) HOTĂRÂREA STRASBURG 27 noiembrie 2018 DEFINITIVF 27/02/2019 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza K Paul Lémmens, Ișil Karakaș, Julia Laffranque, Jon Fridrik Kjølbro, Stephanie Morou-Vikström, Ivana Jelić, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera de consiliu la 6 noiembrie 2018, Rend la hotărârea de aici, adoptat la această dată de procedură La originea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32738/11) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, dl Kadri K S. Turan Dündar, avocat care lucrează la Istanbul. Guvernul turc a fost reprezentat de agentul său. În cererea sa, reclamantul susținea că a fost supus unor tratamente inumane și degradante ca urmare a utilizării mingilor de cauciuc de către forțele de ordine în timpul împrăștierii unui protest urmat de o declarație în fața presei, la care ar fi participat în calitate de membru al unei organizații sindicale. La 14 ianuarie 2014, cererea a fost comunicată guvernului. DE FAPT, reclamantul s-a născut în 1962 și își are reședința în Istanbul. El este membru al sindicatului Tüm Bel-Sen (Tüm Belediye ve Yerel Yönetim Hizmetleri Emekçileri Sedikas La 16 martie 2009, aproximativ 200 de membri ai diferitelor sindicate, inclusiv cel al reclamantului, s-au adunat la Beyo În scopul de a exprima, prin intermediul unei declarații către presă, dezacordul lor cu privire la comercializarea și privatizarea resurselor de apă. Forțele de ordine le-au cerut participanților aflați în drum spre Haliç să nu dea înapoi și să evite astfel să perturbe circulația, și le-au spus că puteau face declarația lor presei din Beyouilu. Potrivit reclamantului, protestatarii și-au făcut declarația presei și, în timp ce se răspândiseră, poliția a intervenit prin lovirea cu pumnul de baston și prin tragerea de gaze lacrimogene și de gloanțe de cauciuc către participanți. Unii dintre ei ar fi fost loviți și alții arestați. În timpul acestei intervenții, reclamantul a fost lovit de un glonț de cauciuc care l-a rănit fără a intra în corpul său. 10. După procesul-verbal al incidentului care a avut loc chiar în ziua la ora 11:00 de forțele de intervenție rapidă, protestatarii au fost mai întâi reuniți în cartierul Beyouilu. După ce a fost informată cu privire la voința acestora din urmă în direcția în care se afla forumul, poliția ar fi luat măsuri pentru a-i împiedica și ar fi cerut reprezentanților grupului să facă declarația presei într-un anumit loc, evitând astfel blocarea traficului și circulației pietonilor. Protestatarii ar fi făcut declarația lor și mulțimea ar fi început să se împrăștie, unii indivizi ar fi blocat pasajele, ar fi scandat sloganuri și s-ar fi îndreptat spre locurile forumului. Poliția i-ar fi chemat să se împrăștie, iar unii dintre ei ar fi aruncat sticle și pietre pe agenții forțelor de intervenție rapidă. Aceștia ar fi reacționat mai întâi prin protejarea cu ajutorul scuturilor lor înainte de a acționa cu țeava de apă și astfel ar fi reușit să deblocheze pasajele pentru a permite circulației să-și reia cursul normal. 11. Potrivit procesului-verbal numit de somație În aceeași zi, la ora 11:00, forțele de intervenție rapidă i-au cerut șefului unuia dintre sindicatele participante să nu meargă în districtul Haliç, iar un grup de 20 de persoane a acceptat și a plecat după ce declarația a fost citită presei. ; restul grupului s-ar fi apropiat mai mult de locul forumului și ar fi citit, la rândul său, o declarație. Tot în conformitate cu procesul-verbal, după ce a constatat că o serie de persoane au refuzat să părăsească locul în ciuda somației de dispersare a protestului, poliția a intervenit pentru a dispersa evenimentul. 12. La 17 martie 2009, reclamantul a depus o plângere la procurorul general al Republicii Beyo La depoziția sa adunată de procuror în aceeași zi, el a spus că imediat după ce au citit declarația lor presei, poliția i-a lovit cu bastonul, i-a stropit cu gaz lacrimogen și le-a tras gloanțe de cauciuc. El a indicat că fusese lovit în spate cu una din gloanțe și că inhalase gaze lacrimogene. 13. La aceeași dată, reclamantul a fost examinat la institutul medico-legal Beyo Pe langa examinarea lui Kadri K.I.C. care se plangea de o rana provocata de un glont de cauciuc, pe spate i s-a observat o invinetire si o invinetire pe o zona de forma ovala, cu o dimensiune de aproximativ 3 x 2 cm in loc, care se afla la aproximativ 10 cm sub lamoplata stanga. La data de 26 august 2010, procurorul nu a dat curs tuturor polițiștilor implicați. În decizia sa, a arătat că membrii sindicatului erau reținuți și că au început să protesteze în locul în care se afla forumul. El a considerat că acțiunea poliției, și anume utilizarea gloanțelor de cauciuc în scopul de a-l aresta pe reclamant, care ar fi participat la o reuniune ilegală, a rămas în limitele utilizării forței legitime prevăzute la art. 256 alineatul (1) din Codul penal 15. La 6 octombrie 2010, reclamantul a formulat o opoziție împotriva refuzului procurorului, declarând că membrii sindicatului său erau reuniți pentru a face o declarație presei, că forțele de ordine au intervenit pentru a dispersa mulțimea și că a fost rănit în urma unor împușcări de către poliția de gloanțe de cauciuc. La 22 noiembrie 2010, tribunalul din Bakurköy a respins opoziția reclamantului. Această decizie a fost notificată la 15 decembrie 2010. DREPTUL INTERN PERTINENT Dreptul intern 17. Codul penal dispune în articolul său relevant în speță art. 256 Depășirea limitelor dreptului de a utiliza forța legitimă În cazul în care funcționarul care are competența de a recurge la forță depășește limitele forței legitime în momentul îndeplinirii funcțiilor sale, se aplică dispozițiile [din prezentul cod] referitoare la rănirea și rănirea voluntară. 18. În plus, în ceea ce privește dreptul intern și, în special, atribuțiile poliției și ale forțelor de intervenție rapidă în cadrul luptei împotriva revoltelor, astfel cum au fost stabilite prin Legea nr. 2559 din 14 iulie 1934 privind atribuțiile și obligațiile polițienești, Curtea face trimitere, printre altele, la Hotărârile Abdullah Yașa și alții c. Turcia 44827/08, § 23-28, 16 iulie 2013) și Ataykaya c. Turcia 50275/08, §§ 30-35, 22 iulie 2014). 19. În cele din urmă, legislația internă privind libertatea de întrunire este descrisă în Hotărârea E Reclamantul denunță o utilizare disproporționată și nejustificată a forței de către polițiști și lipsa unei anchete efective asupra acestora din urmă. El se plânge că a fost rănit de un glonț de cauciuc și că a inhalat gaze lacrimogene. În cele din urmă, a declarat că poliția i-a lovit pe protestatari cu ciocănitură. El invocă articolele 3 și 13 din convenție. 21. Guvernul combate teza recurentului. 22. Curtea reamintește că un mai conține două elemente: afirmații de fapt și argumente juridice. În temeiul principiului jura novit curia , aceasta nu este ținută prin mijloacele de drept avansate de un solicitant în temeiul convenției și al protocoalelor sale și poate decide calificarea juridică care trebuie acordată faptelor de un singur ........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 37685/10 și 22768/12, § 126, 20 martie 2018). Aceasta nu înseamnă că art. 2 se aplică atunci când este vorba despre utilizarea mingilor de cauciuc, în măsura în care astfel de muniții, utilizate la o distanță mică, sunt potențial periculoase pentru viață. Cu toate acestea, în speță, având în vedere circumstanțele cauzei și jurisprudenței sale în această privință (a se vedea în special, Tzekov c. Bulgaria, nr. 45500/99, § 40-44, 23 februarie 2006), consideră că este necesar să se examineze obiecțiunile reclamantului din perspectiva articolului 3 din Convenție, care este astfel formulat Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Constatând că persoana reclamantă nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv, aceasta declară că este admisibilă. Pe fond 24. Reclamantul își reiterează afirmațiile. 25. Guvernul arată că protestatarii aruncaseră pietre asupra polițiștilor și blocaseră căile principale și că polițiștii au ripostat prin folosirea forței, pe baza Legii nr. 2559 și a Legii nr. 2911. În plus, guvernul nu contestă faptul că reclamantul a fost rănit de un glonț de cauciuc în timpul unei împușcături efectuate de forțele de ordine. 26. El susține, de asemenea, că mijloacele utilizate de poliție erau conforme cu legea și instrucțiunile El-Masri c. l'l'ex-Republica Iugoslavă a Macedoniei ([GC], n 39630/09, § 182-185 și 195-198, CEDH 2012), Mocanu și alții c. România ([GC], n 10865/09 și 2 alții, § 314-326, CEDH 2014 (extracturi) și Bouyid c. Belgia ([GC], n 23380/09, § 81-90 și 114-123, CEDH 2015). 28. 8 de mai sus) diferă de cea a guvernului cu privire la anumite aspecte ale desfășurării evenimentelor din 16 martie 2009, Curtea constată că, astfel cum reiese din ansamblul documentelor depuse la dosar, demonstrația în litigiu începuse în mod pașnic în cartierul Beyo În timp ce grupul s-a îndreptat către cartierul vecin în care se afla forumul, poliția a luat măsuri pentru a-l împiedica să dea înapoi și a cerut demonstranților să facă declarația lor presei într-un loc pe care le-a desemnat, fără să se apropie de forum și fără să perturbe traficul auto și circulația pietonilor. O parte a grupului a fost de acord să urmeze aceste instrucțiuni, a dat publicului o citire a declarației sale și a părăsit locul. Restul grupului, al cărui solicitant, este mai aproape de locurile neautorizate, a făcut o declarație presei și, în momentul în care grupul s-a împrăștiat, unii demonstranți, care doreau să continue să progreseze în cartierul Haliç, au scanat sloganuri și au lansat pietre în direcția poliției, care a intervenit atunci pentru a împiedica progresul lor. Nu se stabilește și nu se susține că reclamantul a luat parte în mod activ la actele de violență comise în timpul evenimentelor în cauză. 29. Curtea ia notă de faptul că, în cursul acestor evenimente, reclamantul a fost ușor rănit de un glonț de cauciuc, care a provocat înroșire și vânătăi la nivelul spatelui (punctul 13 de mai sus). În plus, Cu toate acestea, Curtea constată că, chiar dacă procurorul confirmă (punctul 14 de mai sus) și în cazul în care guvernul nu contestă faptul că rana reclamantului a fost provocată de un glonț de cauciuc tras de polițiști, dosarul cauzei (punctele 10 și 11 de mai sus) este mut cu privire la modul în care poliția a intervenit în timpul demonstrației. Într-adevăr, procesele- Ei indică fără altă precizie că poliția a intervenit treptat, mai întâi prin protejarea cu scuturile, apoi folosind un tun cu apă pentru a respinge protestatarii. 31. Cu alte cuvinte, Curtea este chemată să examineze dacă o acțiune polițienească care nu a fost raportată integral în documentele oficiale era sau nu conformă cu cerințele art. 3 din Convenție. 32. Deși, în cazul de față, din fericire, rana provocată de glonțul de cauciuc a fost relativ ușoară, nu mai puțin faptul că, în măsura în care pericolul unor astfel de muniții nu există nici o îndoială, reclamantul a fost totuși expus unui risc mai mare de rănire. Într-adevăr, la fel de mult ca o grenadă lacrimogenă cu ajutorul unui aruncător ( Abdullah Yașa și altele) , citată anterior, § 43), împușcarea unui glonț de cauciuc riscă să provoace răniri grave atunci când acest tip de muniție este utilizată în mod necorespunzător. Din aceste motive, Comisia consideră că leziunea pe care o prezenta reclamantul (punctul 13 de mai sus) este suficientă pentru a aduce în joc art. 3 din Convenția (Gäfgen c. Germania [GC], nr 22978/05, § 88, CEDH 2010). 33. Prin urmare, potrivit jurisprudenței relevante a Curții (ibidem, § 43), pentru ca o astfel de acțiune polițienească să fie compatibilă cu cerințele articolului 3 din Convenție, operațiunile polițienești, inclusiv utilizarea gloanțelor din cauciuc, trebuie să fie autorizate nu numai prin legislația națională, ci și să fie suficient de delimitate prin acest drept, în cadrul unui sistem de garanții adecvate și eficiente împotriva arbitrarilor, abuzului de forță și accidentelor evitabile. 34. Cu toate acestea, guvernul nu face referire la nicio dispoziție care reglementează în mod specific utilizarea bilelor de cauciuc în timpul evenimentelor sau la o directivă privind modul de utilizare a acestora. 35. Având în vedere lipsa unui cadru de reglementare adecvat privind utilizarea mingilor de cauciuc în timpul demonstrațiilor, precum și lipsa unei mențiuni cu privire la utilizarea acestui tip de muniție în procesele-verbale întocmite de poliție în ziua faptelor denunțate, Curtea concluzionează că forțele de ordine au acționat fără instrucțiuni precise, cu o mare autonomie. Comisia consideră că singurele dispoziții legislative care descriu orientările privind competențele atribuite poliției în utilizarea forței (punctul 18 de mai sus) nu sunt suficiente în sine pentru a transforma gloanțele de cauciuc într-o acțiune polițienească regulată și adecvată în absența unei reglementări specifice care să reglementeze utilizarea acestui tip de muniție. Pentru Curte, o astfel de situație nu permite să se ofere nivelul de protecție a integrității fizice a persoanelor care sunt cerute în societățile democratice contemporane din Europa. 36. În plus, Curtea ia notă de faptul că, în urma depunerii plângerii sale de către reclamant, procurorul Republicii sesizate cu cauza a pronunțat o hotărâre de nejudiciare fără a fi răspuns la neplăcerea principală a reclamantului cu privire la rana sa prin împușcare de cauciuc și fără a fi procedat la vreun act de revocare. Procurorul a considerat că reacția forțelor de intervenție rapidă a rămas în limitele utilizării forței legitime prevăzute de lege. Curtea remarcă faptul că decizia procurorului nu a indicat pe scurt tipul de minge de cauciuc utilizată de forțele de ordine în momentul denunțării sau de la ce tip de armă au fost lansate gloanțele în cauză. Prin urmare, Curtea consideră că ancheta efectuată de autoritățile interne a eșuat în mod evident. 37. În cele din urmă, și în special, procurorul nu a căutat nici să afle dacă utilizarea forței împotriva reclamantului corespunde unei utilizări, de către polițiști, a forței care era strict necesară pentru comportamentul persoanei (a se vedea mutatis mutandis) (a se vedea mutatis mutandis În acest sens, ar trebui remarcat faptul că, deși un anumit număr de protestatari par să fi fost arestați pentru violență sau rezistență la poliție, reclamantul nu a fost nici arestat, nici acuzat de vreo infracțiune comisă în timpul demonstrației în litigiu 38. Având în vedere considerațiile de mai sus, Curtea consideră că nu s-a stabilit că utilizarea forței cu care reclamantul a fost victima în condițiile descrise mai sus a fost un răspuns adecvat la situație, având în vedere cerințele articolului 3 din convenție și proporțional cu scopul urmărit, și anume de a reglementa dispersarea unui grup. În mod similar, Comisia consideră că, prin necunoașterea aceleiași dispoziții, actele de anchetă întreprinse nu au cuprins un caracter aprofundat și efectiv. 39. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona că a avut loc o încălcare a articolului 3 din Convenție. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ ARTICOLULUI 11 DIN CONVENȚIA 40. Invocând art. 11 din Convenție, reclamantul afirmă că intervenția poliției în timpul dispersării protestului și-a încălcat dreptul la libertatea de întrunire. 41. Guvernul luptă împotriva acestei teze. 42. Curtea a arătat deja că grupul de protestatari din care face parte reclamantul a putut face două declarații presei și că poliția împotriva revoltei a intervenit în momentul dispersării grupului (punctul 28 de mai sus). Prin urmare, în circumstanțele cauzei, chiar dacă intervenția polițienească ar putea fi analizată într-un obstacol în calea libertății de a manifesta în sensul articolului 11 din convenție, Curtea consideră că prezenta hotărâre vizează în principal întrebarea dacă intervenția forțată a poliției în momentul dispersării grupului de manifestanți a constituit un abuz față de reclamant. 43. Prin urmare, având în vedere concluziile sale cu privire la art. 3 (punctele 37 și 38 de mai sus), Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În conformitate cu art. 41 din Convenție, art. 41 În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Părțile contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 45. Reclamantul solicită 5 000 EUR (EUR) pentru pagubă morală. 46. Guvernul contestă această cerere, mai ales că nu există nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și suma solicitată. 47. Curtea amintește că a încheiat cu încălcarea articolului 3 din Convenție. Statuând în echitate, aceasta consideră că este necesar să se acorde reclamantului această sumă, și anume 5 Având în vedere că a depus nicio cerere de rambursare a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată, Curtea consideră că nu este necesară examinarea acestei chestiuni din oficiu. admisibilitatea de a utiliza gloanțe de cauciuc de către forțele de ordine Spune că a fost încălcată art. 3 din Convenția Dicționară Nu este necesar să se examineze separat admisibilitatea și fondul spătarului tras din art. 11 din Convenția menționată. că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, pentru daune morale, suma de 5 000 EUR (cinci mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, care trebuie convertită în cărți turcești, la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 27 noiembrie 2018, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Stanley Naismith Robert Spano Modululer Președintele