KORONA-SERVIS, TOV v. UKRAINE

Comunicat la 22 februarie 2018 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 250/10 KORONA-SERVIS, TOV împotriva Ucrainei depusă la 25 septembrie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, Korona-Servis, Tov („societatea reclamantă”), este o societate privată înregistrată în Ucraina. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de societatea reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Între 1998 și 2003, societatea reclamantă a închiriat sediul autorităților locale. La 2 septembrie 2003, acordul de închiriere a fost încheiat și sediul a fost vândut prin licitație către o terță parte; societatea reclamantă a fost oferită compensație în ceea ce privește modernizarea sediilor întreprinse de societatea reclamantă, în timp ce închiriarea sediul.

Valoarea compensației 1.030.178 hryvnias (UAH) – aproximativ 32.230 euro (EUR) la momentul material) a fost calculată pe baza unei evaluări a proprietății societății reclamante, pe baza dosarelor sale de inventar. Societatea reclamantă, care nu este de acord cu conținutul dosarelor de inventar de proprietăți relevante, a inițiat proceduri în fața instanțelor interne împotriva Biroului de Inventar Tehnic local care solicită invalidarea lor. Procedințe în fața instanțelor comerciale La 11 septembrie 2008, societatea reclamantă a încheiat o procedură cu instanțele comerciale care urmăresc invalidarea dosarelor de inventar de proprietăți. La 17 septembrie 2008, Curtea Regională Comercială Chernigiv a refuzat să examineze fondurile cauzei societății solicitantă, având în vedere faptul că nu are competență în materie în legătură cu aceasta.

La 9 decembrie 2008, după apelul societății reclamante, Curtea comercială Kyiv a susținut decizia menționată anterior. După apelul suplimentar al societății reclamante, la 4 martie 2009, Curtea comercială superioră a Ucrainei a susținut, de asemenea, decizia menționată anterior. La 30 iulie 2009, Curtea Supremă a Ucraina a refuzat să examineze o cerere depusă de societatea reclamantă pentru revizuire a cazului său. Acțiunea administrativă La 25 septembrie 2008, societatea reclamantă a depus aceeași cerere (care să spună că a instituit o procedură care urmărește invalidarea dosarelor de inventar de bunuri) cu instanțele administrative. La 28 octombrie 2008, Curtea de Administrație a Circuitului Chernigiv a refuzat să examineze meritele cererii societății reclamante, hotărând că cazul va fi examinat în cadrul procedurii civile.

Noiembrie 2009 Curtea Administrativă de Apel a anulat decizia menționată anterior și a trimis cazul la instanța de primă instanță pentru o examinare proaspătă. La 11 decembrie 2009, aceeași instanță de primă instanță a încheiat procedura în ceea ce privește cererea societății reclamante, având în vedere că aceaceasta ar trebui examinată în cadrul procedurilor civile. La 29 octombrie 2008, societatea reclamantă a încheiat o procedură în fața instanțelor civile cu privire la aceeași cerere. La 6 noiembrie 2008, Curtea de district Novozavodskyy din Chernigiv a refuzat să examineze meritele cererii civile ale societății reclamante. În special, instanța a susținut că ar trebui examinată în alte proceduri, fără a specifica în care.

La 16 La 27 martie 2009, Curtea Supremă a Ucrainei a susținut decizia menționată anterior. Societatea reclamantă se plânge în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție cu privire la eșecul instanțelor naționale de a examina meritele cererii sale, privand astfel dreptul său de acces la instanță. Societatea reclamantă se plâng în continuare în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția de ingerință în drepturile sale de proprietate în temeiul cantității inadecvate de compensare pentru modernizarea sediilor care au fost calculate pe baza unor dosare de inventar a bunurilor care se presupune incorecte și care nu au putut fi contestate de societatea reclamantă din cauza lipsei de acces la instanțe interne.

A existat vreo încălcare a dreptului de acces al reclamantului la o instanță în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește încheierea procedurii în cazul său, din cauza faptului că instanța internă nu a avut competența de a face obiect asupra acesteia? Refuzurile instanțelor interne de a examina meritele afirmațiilor reclamantului și-a afectat dreptul la bucuria pașnică a bunurilor, astfel cum se asigură în art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? În special, a impus reclamantului o sarcină disproporționată, în contravenție cu dreptul la bucurarea pașnică a bunurilor sale?

Communicated on 22 February 2018

FIFTH SECTION

Application no. 250/10

KORONA-SERVIS, TOV

against Ukraine lodged on 25 September 2009

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Korona-Servis, Tov (“the applicant company”), is a privately-owned company registered in Ukraine. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant company, may be summarised as follows. Between 1998 and 2003 the applicant company rented premises from the local authorities. On 2 September 2003 the rental agreement was terminated and the premises were sold by auction to a third party; the applicant company was offered compensation in respect of the modernisation of the premises undertaken by the applicant company while it had been renting the premises. The amount of compensation 1,030,178 hryvnias (UAH) – around 32,230 euros (EUR) at the material time) was calculated on the basis of an appraisal of the applicant company’s property, on the basis of its property inventory files.

The applicant company, disagreeing with the content of the relevant property inventory files, instituted proceedings before the domestic courts against the local Bureau of Technical Inventory seeking their invalidation. 1. Proceedings before the commercial courts On 11 September 2008 the applicant company instituted proceedings with the commercial courts seeking the invalidation of the property inventory files. On 17 September 2008 the Chernigiv Regional Commercial Court refused to examine the merits of the applicant company’s case on the grounds that it had no subject-matter jurisdiction over it. After an appeal by the applicant company, on 9 December 2008 the Kyiv Commercial Court of Appeal upheld the above-mentioned decision.

After a further appeal by the applicant company, on 4 March 2009 the Higher Commercial Court of Ukraine upheld the above-mentioned decision as well. On 30 July 2009 the Supreme Court of Ukraine declined to examine an application lodged by the applicant company for review of its case. 2. Administrative proceedings On 25 September 2008 the applicant company lodged the same claim (that is to say it instituted proceedings seeking the invalidation of the property inventory files) with the administrative courts. On 28 October 2008 the Chernigiv Circuit Administrative Court declined to examine the merits of the applicant company’s claim, ruling that the case was to be examined in civil proceedings.

Following an appeal by the applicant company, on 11 November 2009 the Kyiv Administrative Court of Appeal quashed the above-mentioned decision and remitted the case to the first-instance court for fresh examination. On 11 December 2009 the same first-instance court terminated the proceedings in respect of the applicant company’s claim on the grounds that it should be examined in civil proceedings. 3. Civil proceedings On 29 October 2008 the applicant company instituted proceedings before civil courts in respect of the same claim. On 6 November 2008 the Novozavodskyy District Court of Chernigiv declined to examine the merits of the applicant company’s civil claim. In particular, the court argued that it should be examined in other proceedings, not specifying in which.

On 16 January 2009, following an appeal by the applicant company, the Chernigiv Regional Court of Appeal upheld the above-mentioned decision. On 27 March 2009 the Supreme Court of Ukraine upheld the above ‑ mentioned decision. COMPLAINTS The applicant company complains under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention about the failure of the domestic courts to examine the merits of its claim, thus depriving it of its right of access to court. The applicant company further complains under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention of interference with its property rights by virtue of the inadequate amount of compensation for the premises’ modernisation which had been calculated on the basis of allegedly incorrect property inventory files and which could not be challenged by the applicant company on account of its lack of access to domestic courts.

QUESTIONS 1. Has there been a violation of the applicant’s right of access to a court under Article 6 § 1 of the Convention in respect of the termination of the proceedings in its case on the grounds that the domestic courts had no subject-matter jurisdiction over it? 2. Did the refusal of the domestic courts to examine the merits of the applicant’s claims impair its right to the peaceful enjoyment of the possessions, as secured by Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention? In particular, did it impose on the applicant a disproportionate burden, contrary to the right to peaceful enjoyment of its possessions?