LEONIDOV v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
LEONIDOV v. UKRAINE (CtEDO, 2018)
Comunicat la 22 februarie 2018 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 2064/12 Ivan Georgiyovych LEONIDOV împotriva Ucrainei depusă la 30 decembrie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ivan Georgiyovych Leonidov, este un cetățen ucrainean născut în 1951 și trăiește în Mariupol. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. De la 4 martie 1970 până la 15 septembrie 1997 reclamantul deținea diferite posturi în cadrul Colegiului Industrial Mariupol. În acest sens, el a solicitat o pensie pentru anii de serviciu, la care avea dreptul în temeiul dreptului intern, apoi în vigoare. Autoritățile de pensii au refuzat să acorde pensiei reclamantului, deoarece există o dispută privind dacă lucrările întreprinse de reclamant în timp ce ocupase anumite posturi la Colegiul Industrial Mariupol ar trebui să fie incluse în dosarul său de serviciu. La 7 noiembrie 2007, Curtea Locală Zhovtnevyy din Mariupol a permis cererea reclamantului. În urma unui recurs de către autoritățile de pensii, la 21 martie 2008, Curtea Administrativă de Apel Donetsk a susținut hotărârea menționată anterior. În urma unui recurs de către autoritățile de pensii, la 16 iunie 2009, Curtea Administrativă Superioră a anulat cel de mai sus La 31 august 2009, Curtea locală Zhovtnevyy din Mariupol a permis cererea reclamantului pentru o pensie. În urma unui recurs de către autoritățile de pensii, la 4 martie 2010, Curtea administrativă de apel Donetsk a anulat această hotărâre și a respins cererea reclamantului. Reclamantul a apelat la puncte de drept. La 16 aprilie 2010, Curtea de Administrație Superioră a refuzat să examineze recursul reclamantului cu privire la punctele de drept din motivele că, datorită modificărilor legislației, cererea reclamantului intră acum în jurisdicția instanțelor civile, iar reclamantul ar fi trebuit să-și prezinte recursul la Curtea Supremă. Reclamantul și-a retras recursul cu privire la punctele de drept în fața Curții Supreme. La 21 ianuarie 2011, aceasta din urmă a transmis reclamația la Curtea Administrativă Superioră după încă o altă modificare a legislației privind competența în astfel de cazuri. La 19 septembrie 2011, Curtea de Administrație Superioră a refuzat să examineze cererea reclamantului, raționând că, la 16 aprilie 2010, a refuzat deja să instituie proceduri de cassare. COMPLAINTE Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție cu privire la incapacitatea instanțelor interne de a examina meritele cererii sale, privand astfel dreptul său de acces la instanță. Reclamantul se plânge în continuare în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind o ingerință în drepturile sale de proprietate în temeiul refuzului instanțelor interne de a examina meritele cererii sale pentru o pensie pentru anii de serviciu. A existat vreo încălcare a dreptului de acces al reclamantului la o instanță în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește încheierea procedurii în cazul său, din cauza faptului că instanța internă nu a avut competența de a face obiect asupra acesteia? Refuzul instanțelor interne de a examina meritele afirmațiilor reclamantului a afectat dreptul său la bucuria pașnică a bunurilor sale, astfel cum se asigură în art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? În special, a impus reclamantului o sarcină disproporționată, în contravenție cu dreptul său la bucurarea pașnică a bunurilor sale?